Page 55 - 1934-06
P. 55

C  R  O  N  I  C  A                                     373

      ci  oi-a.n  apropiat  di  aczaatâ  năzuinţă?  M’am  amestecat   livezilor,  din  creşterea  vitelor  ţa  din  tăiatul  pădurilor.  Numele
      intre  lucrători  ţi  am  pus  mina  la  treabă,  răsfoiesc  toate  do­  însuţi  aminteşte  cu  totul  de  altceva  decât  de  îndeletnicirea
      cumentele,  dările  de  seamă,  cronicile,  hărţile,  tablourile,  dia­  năvodarilor.
      gramele,  fotografiile  pe  care  le-au  adus  cu  ei,  ţi  iată  că,  din   Cu  toate  acestea,  cadrul  geografic  se  răzbună  şi  Văcărenii
      amintiri  ţi  din  date,  se  alcătueşte  o  vedere  destul  de  limpede   rămâne  un  sat  de  apă.  Aproape  toată  viaţa  oamenilor  e  hotă-
      ţa de îmbucurătoare a ceea ce s'a făcut.         ritâ  şi  colorată  de  baltă.  Gardurile  sunt  făcute  din  stuf.  Uli­
          Văcârenu a fost ales, intre alte zece sate, ca o aşezare ome­  ţele,  afară  de  şoseaua  naţională,  simt  adevărate  ălbii  de  şi-
             nească de apă. Pentru cine vine ca noi, intliu pe şoseaua  voaie, pe care apele, când plouă, se scurg rupând şi innecând








































                                            La apă, in gârla satului

      Gbecetului,  printre  sălciile  îngroşate  de  umezeala  pămân­  spre luncă. Femeile urcă şi coboară toată ziua la gârlă, de unde
      tului  ţi  printre  revărsările  Dunării,  cu  munţii  Mâcinului   aduc  nu  numai  apă  de  spălat,  dar  şi  apă  de  bâut  in  tingirile
      înainte  vineţi  şi  crestau  de  bătrâneţe,  şi  mai  târziu  pe  drumul   de  aramă  legănate  in  cobiliţâ  şi  ocolind  de  multe  ori  cele
      de  coastă  care  duce  pnn  satele  Jijtla  şi  Garvănu!  cu  lunca   şase  fântâni  ale  satului.  Când  creşte  Dunărea  şi  se  varsă  in
      dedesubt  plină  de  oglinda  bălţilor,  jepşdor  ţi  gârlelor,  de­  baltă,  vitele  trebue  să  plece  de  pe  islaz  şt  toată  partea  de  jos
      parte  până  sub  Galaţi  ţi  Reni,  Văcărenii  e  aşteptat  într'adevăr   a  grădinilor  şi  curţilor  e  innccatâ.  Drumul  la  Galaţi  se  în­
      ca  un  popas  intre  ape.  Oamenii  au  in  ei  ceva  pescăresc,  dela   trerupe.  Din  stufăriş  şi  din  ghioluri  vin  peste  sat  ţânţarii
      înălţimea  uscăţivă  şi  ochii  ageri,  de  atâtea  ori  albaştri,  până   cari  dau  frigurile.  Foarte  mult  din  firea  oamenilor,  can  au
      la  portul,  cu  haine  întunecate  şi  aspre,  mai  mult  lipite  de   tot  timpul  înaintea  ochilor  o  zare  de  apă,  fire  mai  dârzâ,  mai
      trup, şi cu brâu! lat şi încins de multe ori, ca să ţie bine şalele.   de  sine  stătătoare  şt  mai  mândră,  se  bagă  de  seamă  şi  la  Vâ-
      Berzele  încearcă  să-şi  lucreze  cuib  până  pe  turla  bisericii   cârcni.  Pot  să  nu  aşeze  vintire,  să  nu  arunce  prostovoale  şi
      cu  hramul  Sf.  Nicolae,  care  e,  alături  de  Sf.  Andrei,  ocroti­  să  nu  tragă  la  năvoade  decit  23  din  ai  lor,  cu  copii  şi  neveste,
      torul  corăbieriior.  Dar  ia  o  scormonire  mai  de  aproape,  stările   duşi  in  baltă  in  32  de  bărci  mari.  Balta  a  fost  mai  puternică
      parcă  s*ar  descoperi  altele.  Din  395  de  familii  câte  numără   şi şi-a pus pecetea ei asupra întregului sat.
      satul,  cu  2164  de  suflete,  311  sunt  de  plugari  şi  numai  23   Echipa  studenţească  s’a  silit  să  se  facă,  in  cele  trei  luni,
      de  pescan.  Alături  de  cele  2500  hectare,  căt  are  locul  de  ară­  una  cu  această  viaţă.  Ea  avea  in  alcătuirea  ei  un  student  in
      tură,  de  livezi  şi  de  păşune,  bălţile  nu  cuprind  decât  510.   medicină,  alături  de  care  a  venit  foarte  curând  un  medic,
      Oamenii  trăiesc  mai  ales  din  munca  pământului,  din  rodul  întâia  ispravă  a  echipei  a  fost  un  dispensar  aşezat  intr'o  odaie
   50   51   52   53   54   55   56   57   58   59   60