Page 6 - 1934-06

3 2 4 B O A B E D E G R Â U

Şi sunt pline actele Meteorelor de pomenirea unor clasicul Pineu ce revine deseori în poezia popu­
dregători înalţi şi gospodari Vlahi ca Petriţă, Dragu, lară sub numele de Sălămbria.
Calotă, Vutonitul, Bunilă; acesta din urmă fiind Sorb cu nesaţ priveliştea depărtării, neştiind din­
şi ziditorul unei biserici în satul Blahava, de lângă cotro să încep cercetările, când iacă un monah
Calabaca. trece călare înainte-mi! E stareţul mănăstirii Sfân­
tului Ştefan, Nicandros, care mă ia cu sfinţia-sa.
Mi-arată întâiu codicele mai însemnat al mănă­
stirii, purtând Nr. 70. Aci printre altele se află
rândurile următoare greceşti, pe care le dau în
traducere:
« Am scris la Sfântul Ştefan în 1835, Decem­
brie 19. Sigilii patriarhale de mult şi mai ales
un hrisov domnesc foarte vechiu mărturisesc ne­
îndoios, că în anul 6906 sau 1398 dela Hristos
Principele Domn şi Voevod Io. Vladislav, îm­
preună cu nepotul său Marele Vornic Dragomari,
au trimis dar în cutie capul întreg, izvorâtor de
haruri şi făcător de minuni, al Sfântului Hara­
lambie. Totodată au trimis la aceeaş mănăstire
a Sfântului Ştefan şi unul din degetele mâinii
drepte a cinstitului Ion Prodrom Botezătorul. Ade-

Lacra in care se găseşte capul Sfântului Haralambie,
Ia Sf. Ştefan
Se pare că tot un membru al dinastiei stăpâni-
toare pe-atunci în Marea Vlahie, Ioan Cantacu-
zino, a întemeiat Mănăstirea Sfântului Ştefan la
începutul veacului al XV-lea. Mai târziu doi fraţi
călugări ai neamului Apsarazilor, care ne-a trimis
şi nouă în Moldova pe vistiernicul Zotu, ginerele
lui Petru Şchiopul ’), au clădit mănăstirea Sfintei
Treimi.
Şi astfel cu timpul mai toate stâncile Meteore
au fost cuprinse de mănăstiri, încât astăzi priveşti
uimit şi te întrebi: Cum au putut monahii dintâi
să se urce până sus pe creştete? Că pereţii stân­
cilor îs drepţi, pieptişi, fără niciun punct de rea-
zăm; sub ei se cască hăuri prăpăstioase; iar ici- Capul Sfântului Haralambie în lacra dcschisâ
colo deschid fantastice porţi, arătând în zare munţii
troeniţi ai Pindului şi dincoace şesul străbătut de vărul netăgăduit al celor de mai sus, întărindu-1
pe viaţă şi asigurându-1 cu mâna mea însăşi, după
*1 N. Iorga: Fundaţiile Domnilor Români in Epir, Analele alegerea din vechi scrise, pomeniri, însemnări şi
Academiei Române, Tomul XXXVI, 1914, p. 884. hrisoave, mă iscălesc Agathanghelos al Neapolei *.