Page 60 - 1934-06

C R O N 1 C A 377

ca să aibă oamenii unde si se roage, a a fost cuprinsă in bi­ Aceasta e numai o schiţă, cu date puţine, a ceea ce a lucrat
serica cea mare, care şi-a ridicat zidurile peste ea. Cit n’am şi a trăit echipa studenţească trimisă de Fundaţia Culturală
da s'o avem incă, un fel de amintire a bisericuţei care se pă­ • Principele Car ol • in satul Vâcâreni, dela începutul lui Iulie
strează până astăzi, a sfântului Franosc dela Porţile pietro­ până la sfârşitul lui Septemvrie, in anul dela Domnul 1934.
sului Assisi, adăpostită in braţele de piatră ale marei catedrale! Ar trebui să mă opresc, sfârşind, la organizarea căminului
In folklorul oamenilor de aci, in care se încrucişează, ca cultural local sau la marele monument înălţat de echipă mor­
şa vânturile in acest cot de fluviu şi de insulă străveche geo­ ţilor din sat ai războiului, mulţi şi eroici, intr'o serbare de
logică, tot felul de motive şi de ruini de compoziţii mai mari, toamnă care a pus in mişcare tot acest ungher de sălaşe ro­
răsună câte odată accente măreţe de Mioriţă actualizară: mâneşti al Dobrogei. Dar nu c nevoie, pentrucâ rostul acestor
cuvinte n*a fost să cuprindă totul, a si arate in Imn mari că
Foaie verde trei bujori —
încercarea a izbutit, că echipa studenţească şi tehnicienii
Măi soldat din Roşiori,
alipiţi ei au pus inimă şi pricepere, şi mai ales că satul a răs­
Unde ţi-a fost scris si morii'
Sus pe vârfu munţilor. puns. Astfel, din ostenelile noastre se ridică numai umerii
faptelor mai de seamă, după care judecăm uşor ceea ce a
Deasupra Carpaţilor,
rămas după noi acolo şi deosebit de tot ce s'a făcut în acelaş
In bătaia gloanţelor.
In ploaia ghiulelelor timp in celelalte sate, aşa cum rămâne peste priveliştea de
ape şi de greeri de secetă, a vetrei Văcărenilor, muchea fie-
Şi ’n spartul şrapnelelor.
răstruitâ şi albastră a munţilor Măcinului.
Ascultaţi acum ce adâncă poezie poate sa izbucnească
aceste versuri simple: ALTĂ DUNĂRE. — Dintre toate studiile întreprinse in
timpul din urmă de ştiinţa românească, acela de care se pare
Măi soldat, cin' te-a scăldat: că putem fi in adevăr mândri c unul neaşteptat. Condeiul
Ploile când au plouat.
Măi soldat, cin’ te-a ’nvelit:
Frunza când s'a scuturat.
Măi soldat, cine te-a plâns:
Păsările când s'au strâns.
Măi soldat, cin' te-a 'ngropat:
Munţii când s'au dărâmat.
Alte ori, alături de versul epic, din ciclul Dună­
rean, îşi face loc elegia care c dc dragoste, şi nu c nu­
mai de dragoste. Ceva din soarta şi singurătatea do
brogeanului, se simte in această jelanie, plânsă cucului,
cu vorbe care sunt locale, ca de pildă: lorgânaşul tur­
cesc, in loc de plapuma noastră. Ascultaţi ce prospe­
ţime de glas limpezit de lacrimi, ce bogăţie de rimă şj
c: cadenţă sigură de vers împodobesc acest cântec, unul
din cele mai frumoase din multele pentru întâia oară
cules: din firida Văcărenilor :
Vine cucul dc trei zile
Peste văi, peste movile
Şi n’are-unde să se puie
Şi necazul să şi-l spme.
S’ar pun: pe-o râmurca
Aproape de casa mea.
Dar i-e frică dc belea.
Si nu-1 vadă cineva.
C&ulc, cu pană sură,
Fâ^i pomană şi de mine.
De nu astăzi, măcar mâine,
Du-re la maica şi spune Biserica Domnească dela Curtea de Argeş
Că unde m'a dat nu-t bine,
Că mi-e casa sub pădure. se miră când trebuc sâ-1 scrie. Acest neaşteptat studiu nu
Aşternutul de sub mine c altul decât studiul istoriei!
E umplut cu mărăcine, La fel cu toate popoarele. Românii au început şi ei cu anale,
Permşuara de sub cap. in care îşi însemnau faptele domnilor, şi au trăit dm cercetări
Cu holeră de pe gard. istorice, de unde puteau lua dovezi pentru drepturi tăgăduite.
lorgânaşul de ’nveht Până cri, istoria a fost precumpănitoare in desvoitarea oa­
Cu piatră şi cu pământ. menilor de gândire şi a ţârii. Cei mai însemnaţi senitori sau