Page 65 - 1934-06

38a B O A B E D E G R Â U

s'ar putea scrie, istorie de fapte politice cât şi istoric de fapte doveneşti vădesc o trebuinţă de cromatic, mulţumită atât prin
culturale, luând ca obiect numai mănăstirile. Lucrul a fost podoabe de ceramică in culori, cât mai cu seamă prin această
încercat, intr'o măsură, de cel mai mare istoric in viaţi al revărsare de frescă. E o adevărată întrecere dela biserică la bise­
nostru şi a răsplătit din belşug pe autorul lui. rică. Bucovina apare toată, privită din aceste răspântii mănăsti­
Foarte aproape de Putna se găseşte Suceviţa, ridicată de reşti, ca o ţară de sfinţi şi de îngeri îmbrăcaţi de sute de am in
Movileşti, in jurul anului 1600 şi care s'a păstrat ca printr’o cele mai strălucite strae pe care le-a putut da pictura bisericească.
Despre toate aceste fresce, studiate deopotrivă
la mănăstirile Voroneţ şi Gura Humor, a scris
observaţii originale şi uneori adânci, intr'o lucrare
mare în limba franceză, fostul director al Insti­
tutului de înalte Studii franceze dela Bucureşti,
d-1 Paul Hcnry. Descoperirea cea mai de preţ,
rezemată pe interpretarea ascuţită şi savantă a
documentelor colorate din cele mai însemnate
biserici ale Bucovinei, a fost nu atât mâna
unor artişti autohtoni, care se putea presupune,
ci ceva mai mult. In toată această pictură, lu­
crată după prescrieri unitare şi cu neputinţă de
călcat, episoade de Vcchiu Testament, şiruri de
patriarhi şi de regi evrei, profeţi şi râsboinici,
vedenii iubite de Nou Testament cu Isus la
mijloc, asemenea unui copac mistic plin pe cren­
gile lui de poame şi de păsări, artiştii locali au
ştiut să-şi strecoare sufletul lor. Iată-i, nu cu
Ştiubeiu vreun colţ de privelişte, care era oprit în indi­
vidualizarea lui artei lor, ci cu o întreagă aşezare
minune in mult mai bună stare decât alte sfinte tovarăşe şi înţelegere folklonsticâ românească! După cum în factura
ale ei. arhitectonică a bisericii, oricăror meşteri, aduşi de atâtea on
Nu numai că biserica însăşi işi are tot veştmântul de fresce de Domnii acelor veacuri depărtate din ţănle vecine li s'ar
pe pereţii din afară, dela streaşină până in pământ, dar zidul datora ea, se recunoaşte voinţa de linie şi de ornament, care
de împrejmuire însuşi, păzit la colţuri şi la intrare de turnuri sunt numai, de pildă, ale monumentelor lui Ştefan cel Mare
de apărare, de unde in vremea veche pândeau puştile şi tunu­ sau Constantin Brâncoveanu, fără pereche in toată lumea.
rile, a rămas nestricat. O lumină albastră înfă­
şoară toată biserica, purtată pe anpile lor parcă
de îngeri, cari de aproape 350 de ani au fost
opriţi, zeci şi sute, pe pereţii ei de un meşter
pictor mare, dar anonim, şi fâlfâie necontenit din
pene bătute cu nestemate. Aid culoarea funda­
mentală a frescelor e albastră, aşa cum la Arbora
vecină şi mai cu seamă la Vatra Moldoviţci, amân­
două aproape cu un secol mai vechi, e verzulie,
ca o apă mai rece $i mai turburătoare de smalţ
de porţelanuri. Toate aceste biserici nu sunt
mari; ele au fost clădite, fireşte, cu o silinţă co­
lectivă pe care o puteau da numai acele timpuri
şi puterea nemărginită a Voevozilor, intr’o sin­
gură vară şi toamnă. Numai împodobirea aceasta
din pensulă trebue să fi ţinut mai mult şi să fi
fost reluată in alţi ani. Locaşul trebuia să ser­
vească Domnului şi curţii şi să fie de obiceiu
locul de îngropare al ctitorului şi casei lui. Pe
dm afară forma e uşoară şi avântată, pe când
înăuntru împărţirile prin pereţi şi coloane in
altar, naos, pronaos şi tindă, apasă şi întunecă. Bizantinul şi tot atât de puţin in lumea de unde veneau acei meşteri,
se râsbunâ şi domneşte in lumina puţină abia strecurată prin la fel şi in factura picturală. Printre pătratele registrelor
ferestrele înguste şi înalte. Faţă de bisericile muntene, unde împărţite şi împodobite după tipic îşi fac loc povestea
in arhitectură are un loc destul de mare sculptura de capiteluri noastră, felul cum ai noştri au înţeles pe cutare sau cutare
de coloane, de stâlpi înfloriţi, de ornamente florale şi animale sfânt şi fluerul ciobanilor băştinaşi. Marele merit al domnului
chiar înainte de înrâurirea italiană brâncovencască, bisericile mol­ Paul Henry e că a auzit, cu urechea lui nouă, toate aceste