Page 66 - 1934-06
P. 66

C  R  O  N  I  C  A                                    383


       glasuri,  care  nouă  ne  scăpau,  şi  ne-a  ajutat  să  le  ascultăm   roagă  şi  crează  opere  de  artă  prin  secole,  vrednică  să  fie  cău­
       de  acum  in  veac.  Aţii  cât,  adică  acest  veac  va  dura.  pen-   tată in popasurile de meditaţie ale sufletului.
       rrucâ,  daci  cele  mai  minunate  fresce  ale  Răsăritului  au  izbutit
       si  se  păstreze  prin  viscole  de  războaie  şi  de  anotimpuri  pini   ŞTIUBE1UL.  —  Oltenia  e  intre  celelalte  provincii  ale  ţării
       astăzi,  ele  nu  sunt  mai  puţin  in primejdie. Ştiu  călători caii  au   româneşti,  pământul  care  a  deslegat  mai  bine  problema  re­
       plâns înaintea întregului perete de miazănoapte al bisericii dela   gionalismului. Nimeni nu-şi iubeşte mai cald decât Olteanul
       Arbora, care, bătut necontenit de alicele de ghiaţâ
       ale  crivăţului,  dela  1502  până  la  noi,  e  astăzi  alb
       curat,  parcă  pregătit  ca  atunci,  insă  pentru  un
       meşter care n'are să se mai arate, să-şi primească
       pentru  intâia  oară  istoriile  lui  sfinte  din  ciobu­
       rile  şi  pensulele  de  culori.  Meşteşugul  de  pe
       vremuri  s'a  pierdut  odată  cu  evlavia  lor.  Astăzi
       toată acea atmosferă verde, prin care întâmplările
       sfinte  se  alegeau  şi  se  mişcau  ca  printr’un  frun­
       ziş  de  pomi  din  altă  lume,  s’a  stins  pentru  tot­
       deauna.  Intr'un  timp  mai  lung  sau  mai  scurt,
       după  măsurile  de  apărare  luate,  mergând  până
       la  acoperirea  cu  sticlă,  aceeaş  soartă  aşteaptă
       întreaga  pictură  de  exterior  a  neasemănatelor
       mănăstiri bucovinene- Tot ce putem face deocam­
       dată  e  să  ne  grăbim,  de  aproape  şi  de  departe,
       de  pe  unde  ne  găsim,  cei  ce  auzim  de  aceste
       comon de credinţă şi de artă, ca să le vedem.
                                                            Cum se scoate apă din ştiubeiu
         Am ales cu deosebire aceste două ţinuturi,
       Oltenia  şi  Bucovina,  penrrucă  in  ele  mănăstirile
       româneşti  sunt  mai  adunate  la  un  loc  şi  fac  să  iasă  limpede   ţara  lui  mai  mică,  Oltenia,  şi  nimeni  nu  e  mai  bun  Român
       la  iveală  cele  două  stiluri  de  clădire,  muntenesc  şi  moldove­  decât  el.  Iată  o  schiţă  etnografică,  din  lumea  aproape  a  in­
       nesc.  Dar  mănăstirile  se  întâlnesc  pretutindeni  pe  pământul   finitului  mic,  pe  care  ne-o  trunete  colaboratoarea  noastră,
       ţării,  in  cotloane  de  munte,  zărite  numai  dintr'odatâ  din  des­  d-şoara  Mana  Golcscu,  parcă  anume  ca  să  facă  înţelese,
       chizătura  unei  strâmbe  chei,  sau  răsfrânte  in  lacul  cu  trestii   intr'un  ison  gâlgâit  de  apă  curgătoare,  cele  spuse  de  noi.
       şi cu nuferi al unui peisagiu de şes; minunat gospodărite de  Nu  e  aici  numai  spirit  de  observaţie  şi  nu  e  nici  numai
                                                                  încercare  de  descriere  obiectivă,  ci  înduioşare
                                                                  de  Oltean  vechiu  pentru  rămăşiţele  de  viaţă  ale
                                                                  trecutului,  răsânte  pe  neaşteptate  in  paşii  dru­
                                                                  meţului.  Să  ne  opnm  înaintea  acestui  colţ  de
                                                                  etnografie. La ştiubeiu! acesta însetatul se apleacă
                                                                  si-şi  astâmpere  şi  altă  sete,  mult  mai  ferbinte,
                                                                  decât aceea a mâruntaelor:

                                                                    •  Ochiu  de  apă  deschis  la  jumătate  de  coastă,
                                                                  sub  ocrotirea  ca  de  geană  a  unui  copcriş  în­
                                                                  clinat  ce  se  propteşte  cu  un  capăt  in  pământ,
                                                                  ştiubeiul,  sau  uştubcul  cum  i  se  mai  zice,  acest
                                                                  avor  captat  atât  de  simplu  este  o  caracteristică
                                                                  a  peisajului  oltenesc  de  îndată  ce  ajungi  in  re­
                                                                  giunea  dealurilor.  Acolo  unde  se  ijdereştc  un
                                                                  firicel  de  apă  umezind  lutul,  acolo  unde  urma
                                                                  copitelor  se  umple  fără  să  se  mai  usuce,  mai
                                                                  întotdeauna  sub  coastă,  se  sapă  şi  se  adânceşte
                                                                  îsvorul  căptuşind  groapa  cu  blâni  groase  tăiate
                            Nâlbitoare la ştiubeiu
                                                                  anume  dintr’o  plută  bătrână  sau  dintr'un  stejar
                                                                  secular,  aleşi  printre  cei  mai  falnici  copaci.
       monahi  şi  de  monahe,  sau  abia  oprite  să  nu  se  năruie  intr'o   Apa se adună repede in acest adăpost, alcătuind « vistieria, fân­
       ruină  fără  iertare;  cu  profiluri  cunoscute  sau  cu  turnuleţe  şi   tânii,  adică  rezerva.  Cu  ajutorul  unor  propteli  laterale,  numite
       cupole  baroce,  acoperite  cu  tablă  verde,  ca  în  restaurările   «  ciocârlani  se  ridică  din  grinzi  puternice  •  faţa  >  fântânii
       basarabene  de  gust  rusesc  ale  vechilor  ctitorii  moldoveneşti,   in  care  se  potriveşte  •  gura  •,  deschizătura  largă  ca  o  fereastră
       întoarse  cu  această  înfăţişare  streină  după  stăpânirea  de  o   Ia  nivelul  pământului,  destul  de  mare  pentru  a  lăsa  să  treacă
       sută  de  ani  ţaristă.  înaintea  noastră  stă  o  Românie  care  se  un om aplecat, tăiată in partea et superioară In formă de
   61   62   63   64   65   66   67   68   69