Page 67 - 1934-06

38 4 B O A B E D E G R Â U

arcadă şi încadrată de doi stâlpi — când isvorul c mai abun­ intitulat • cum sc zugrăveşte fântâna », ne indici toate subiec­
dent, vistieria se face mai mare şi se îndoieşte numărul acestor tele care se potrivesc, prin aluziile la botez şi la apă, pentru
deschizături. Coperişul alcătuit din scândun care se încalecă o asemenea ornamentaţie. Sena începe, bine înţeles, cu Botezul
pentru a nu lăsa să pătrundă ploaia, are scopul, înfipt cum Domnului şi scena abia se mai ghiceşte pe ştiubeile noastre
este in chiar poala dealului, să împiedice privilirea terenului unde s’au păstrat două figuri aureolate, aproape informe,
şi intrarea necurăţeniilor in apă — el depăşeşte cu vre-o două reprezentând pe Isus când primeşte borezul de la sfântul
palme faţa fântânii, ca şi extremitatea ciocârlanilor cioplită Ioan. Vechiul Testament a dat multe teme folosite numai
in formă de cap de cal. Cu toată degenerarea motivului prin acolo unde o mică clădire de zid sau de scânduri adăpostind
repetiţie, urechile mici ridicate in sus, botul lungit, ochiul isvorul, ii îngăduie destul loc pentru a-şi desfăşura compo­
zugrăvit, nu lasă nicio îndoială asupra intenţiei de a figura ziţiile mai complicate. Foarte adesea se întâlneşte Maica
calul — şi aceasta nu înseamnă că fântâna este închinată Domnului intr’un medalion, sau ieşind drnrr’o cupă, sim­
trecătorilor cari să-şi aducă la adăpat caii, ci, după o veche plificare a Panaghiei Zoodohpighi, fântâna dătâ oare de viaţă.
tradiţie, simbolizează nemurirea sufletului, imagina lui Du- Troorocu cari au prevestit botezul, apostolii cari l-au pro­
cipal • care n’a murit niciodată, trăieşte şi azi • aşteptând să povăduit sunt de-asemeni reprezentaţi. îngeri, arhangheli,
ducă sufletele in rai după Judecata de Apoi, motiv pentru une-ori numai semnul crucii alcătuiesc o decoraţie profi­
care bidiviul lui Alexandru e reprezentat foarte des pe prid­ lactică destul de puternică.
vorul bisericilor. întreaga construcţie nu depăşeşte un metru Şliubeiul mai este înconjurat de troiţe sau de cruci purtând
înălţime. Apa care prisoseşte se scurge prin mia crestături un copcriş ce se prelungeşte in lături pnn scânduri în formă
făcute in grmda de jos, fie inrr'un jghiab transversal, fie de anpi, aşa zisele «cruci de jurământ » care au menirea să
printr'un jghiab mititel aşezat perpendicular relativ la faţa deslege de ori-ce jurământ, fie drept, fie strâmb, sufletele
fântânii vârsându-se mai departe intr'altul mai mare. O « podea răposaţilor cărora li s*a închinat isvorul.
pe podvale > împiedică formarea noroiului dinaintea ştiube- Ştiubeicle lucrate azi de meşteri lemnari nu se deosebesc
iuIuî - une-ori se face şi câte o bancă de odihnă pentru cei intru nimic de cele făcute acum o sută de ani, şi nu am
ce vin din depărtare să ia apă. vrea să le vedem piennd. In jurul lor se desfăşoară o bună
Credinţa că sufletul morţilor este chinuit de sete dăinuieşte parte dm viaţa sătenilor noştri. De mici sunt deprinşi să
din timpuri străvechi: o găsim la Indieni, la Egipteni, făcea ducă acolo vitele la adăpat, să care apa de isvor (întotdeauna
parte din iniţierea orfică unde se spunea că mortul e admis preferată apei de puţ) pentru îndestularea casei; acolo se
ca să soarbă din apa de viaţă (Carlo Pascal, Le credenze duc femeile să spele premenelile, căci « apa lor spală mai
d'oltrctomba, p, 57 t. I). La noi, menirea acestor fântâni e bine ca săpunul», acolo inălbesc trâmbele de pânză abia
să asigure «isvor de apă pe lumea cealaltă • sufletului ctito­ ţesută de ele, şi, aşezând cazanul alături pe pirostrii, pun
rului şi al tuturor acelora, morţi şi vii, care-şi au numele să fiarbă borangicul; acolo se răcoresc şi muncitorii. Toată
scris alături de al lui pe grinda care susţine acoperişul — această activitate şi depanare de albituri la umbra unei sălcii
une-ori pomelnicul umple toată faţa fântânii, scris in negru crescută dela sine, dau un pitoresc de neînchipuit ştiubciclor,
pe fondul colorat cu pătrate roşu, albastre, verzi şi galbene. imbiind pe călător să sc abată puţin din drum ca să-şi stingă
Aceste ştiubcie, ca toate fântânele in genere, sunt puse sub arsura gâtlejului bând din caucul cioplit de rudari, nelipsit
ocrotirea unui hram care trebue să ferească apa de duhurile de la gura ştiubeielor, şi să se odihnească stând un pic la
rele. Ce sfinţi anume sunt aleşi pentru a fi patronii cişme­ sfat. Prin păduri, două trei cruci aşezate la răspântie, urmele
lelor şi puţurilor, ne-o spune erminia, adică • învăţătura mai dese şi încurcate de vite, pârâiaşul care se formează in
grăitoare pentru meşteşugul zogrâfu • din care-şi trag zugravii fundul văii, te îndreaptă către isvorul captat. « Sâ-i fie de
modelul icoanelor cu care să le împodobească. Dianisie din sufletul cui l-a făcut! • să spunem şi noi alături de cei ce ii
Fuma (Didroa, Manuel d’iconogr. p. 430), intr’un capitol trag folosul, de câte ori întâlnim ştiubeiul oltenesc».