Page 22 - 1934-07

4oâ B O A B E D E G R Â U

Cineva, cu înclinări practice, a însemnat undeva, Intinzându-mi cercetările şi prin diferitele muzee
pe un manuscris al Metohului Sfântului Sava din din Stambul, am văzut la Eski-Serai, intr'un dulap
Iaşi: ce avea însemnarea: «Săbii ungureşti din veacul
«La 1650 în zilele Preastrălucitului Domn Io al XIV-lea şi al XV-lea*, şi o sabie cu pecetea
Vasile Voevod, luna Martie, s'a vândut pâinea două­ moldovenească. Am rugat pe directorul muzeului
zeci dramuri pe un ban şi am scris asta întru să-mi îngădue o cercetare mai deaproape. Şi care
amintire ». nu mi-a fost surprinderea, găsind încă două săbii
Pe o pagină a Istoriei Romanilor de Alexandru moldoveneşti, foarte asemuitoare, dintr’aceeaş pe­
Mavrocordat ni se dă lămurirea: rioadă !
« Şi prezentul e dintre cele dăruite cinstitei mă­ întâia sabie înfăţişează la capătul mânerului
năstiri domneşti Sfânta Treime a Văcăreştilor de bourul Moldovei de o parte, iar de alta un scut
către preaînaltul şi preaînţeleptul Domn şi Prin­ fasdat, cu semilună şi cruce. Va fi aparţinut unui
cipe a toată Ungrovlahia Io Nicolae Alexandru Domn Moldovean din epoca lui Ştefan cel Mare.
Voevod, 1727 Ianuarie A doua sabie are sârma mânerului de aur, ca
Mai toate manuscrisele şi tipăriturile dela Vă­ şi cealaltă; şi tot bourul Moldovei. Insă pe revers,
căreşti se află în biblioteca Metohului Sfântului o săgeată deasupra semilunei, şi două steluţe. A
Mormânt, unde am găsit şi ceea ce se chiamă fost a unui boier moldovean din secolul al XV-lea.
«Catalogul Cărţilor cinstitei mănăstiri domneşti A treia este însăşi sabia lui Ştefan cel Mare.
Sfânta Treime a Văcăreştilor, anul 1723, luna Fără de nicio îndoială. O mărturiseşte factura ei.
Iunie ». caracterele slovelor sculptate în aur şi sensul în­
Metohul se prelungeşte la stânga printr'o te­ treg al inscripţiei:
rasă cu grilaj de fier şi dedesubt în colţ e o în­ Ioan Ştefan Voevoda.
căpere ce deabia se mai ţine şi foloseşte de ar­
hivă. Ad se află o seamă de hârtii româneşti, Şi pe revers:
pe care le-a cercetat si le-a strâns în unsprezece Ospodar Zemli Moldavscoi,
dosare profesorul Paul Mihailovici; cât şi nume­ adică Domnul Ţării Moldovei.
roase hrisoave, cel mai vechiu fiind al lui Ştefan Cum, şi prin ce împrejurări să fi ajuns tocmai
cel Mare din 1462 ’). De-alungul, sub terasă, mi în Stambul? Anevoie de spus. Atâta ştim: se gă­
se desfac goale patru arcade. Ele făceau parte din seşte acolo părăsită printre alte săbii străine şi
clădirea veche a lui Dimitrie Cantemir, despre se cere adusă în Ţară, pentru ca, împreună cu
care a scris el în Istoria Imperiului Otoman: steagul descoperit la Muntele Athos, să rămâe
«Palatul meu, zidit într’o mahala din Constan- simbolul vitejiei trecutului *).
tinopol, pe ţărmul Bosforului, era în locul cel mai MARCU BEZA
plăcut ce-şi poate închipui cineva. Precum am
auzit, după plecarea mea din Constantinopol, pa­ *) Du pice am ţinut comunicarea la Academie şi am sens
latul meu, cu toate rarităţile ce strânsesem acolo, acest articol despre Trei săbii moldoveneşti din vremea lai
au ajuns în mâinile fiicei Sultanului Ahmet». Ştefan-cel-Mare, mi s’a atras luarea aminte asupra următoa­
Intârziu mult dinaintea zidurilor ce-au închis relor rânduri ale D-lui G. I. B(rătianu), in Rev. Ist. Rom.,
atâta învăţătură, dar şi atâta zavistie iscoditoare, III (1933). P- 3ao:
care toate s’au dus împreună cu stăpânii lor, cum «Ca cxcursionist prin palatul Sultanilor, trecând in faţa
este pe ducă şi rămăşiţa palatului. Singură na­ colecţiei bogate de arme, expuşi acum in una din sălile
tura îşi poartă mai departe viaţa şi ţese pe arca­ Seraiului, privirea mi-a fost atrasâ de menţiunea unor • sâbn
dele în părăsire ghirlănzi verzi şi dorchini de ungureşti din sec. XIV — XV». Cercetând mai de aproape,
glicină; pe când sus, în dealul ce stăpâneşte amin­ am recunoscut pe doui spade mari, drepte, din veacul al
tirile unui lung trecut al Vlah-Seraiului şi Meto­ XV-lea, cu mânerul caracteristic in formâ de cruce al armelor
hului, strălucesc în multe feţe crisantemele şi acestei perioade, stema Moldovei. Neştiind daci au fost sem­
atârnă grele persidle dând in copt.
nalate aiurea, le transcriu ad numerele: Nr. 2633 (mâner cu
cap de bour) şi 3637 (cap de bour cu stea, semiluni şi
’) Pentru cuprinsul hrisoave lor vezi articolul • Documente floare). Intre ele, o alţi spadi are in vârful mânerului o
moldoveneşti găsite la Constantinopol (146a — 1755) * al pro­ inscripţie in litere chirilice, din care mi s’a părut ci pot
fesorului Paul Mihailovici in Cercetări Ittorice, Anul VIII-IX, desluşi cuvintele: zernh moldavscoi. Poate vor fi urmele lup­
*93*—*933. Nr. 3. telor cu oştde Iui Ştefan-cel-Mare *.