Page 32 - 1934-07

I N J U G U L D O M N U L U I

XX
Evenimentele curg unul după altul. Ştiri ne* noui posibilităţi. Nu mai are niciun rost visarea
controlabile circulă. Ici-colo izbucnesc pasiunile. de până acum, trebue să ştergem lacrimile şi sân­
Bat oameni, se pornesc procese iredentiste, Un­ gele şi să pornim viaţa cea nouă, conştienţi şi so­
gurii sufer, nervii n'au timp să se odihnească. N’ai cotind rece. Optimiştii susţineau că aceasta e o
în cine te încrede. Ţara mamă s'a năruit la pă­ stare de trecere şi că totul atârnă de conferinţa
mânt. Zi de zi pândim ştirile, care de care mai de pace. Ne încredeam cu miopia celor osândiţi
rele. Soldaţi secui, refugiaţi din Ardeal, încearcă, la moarte. Eu însă nu aveam vreme să aştept
organizaţi in corp de armată, să reziste. Zilnic eventualităţi politice. Aveam nevoie să trăiesc, să
auzim tunurile şi ne temem, fiindcă ştim că ei mănânc, să mă îmbrac. Niciodată situaţia mea na
nu pot decât să moară, dar noi vom trebui să fost mai fără de perspectivă decât acum, şi nici
suferim pentru fapta lor. Nu îndrăznim să vorbim, odată n'am fost mai tare decât acum, când scumpa
ne temem unul de altul, muţi, cu gânduri tăinuite, mea femeie e lângă mine.
ascultăm tunurile, care răzbat până la noi, până Am făcut mii de planuri, dar toate s'au do­
când într’o zi încetează şi ele. Aflăm că în Buda­ vedit deşerte. Sătucul nu da nicio putinţă de
pesta a izbucnit comunismul şi că întreagă ţara traiu, dar mai am un singur vis: scumpul meu
in agonie s’a aprins iarăşi cu o cruzime însânge­ popor maghiar nu mă va părăsi, îmi va face şi
rată. Corpul de armată săcuiesc strâmtorat din mie o stare oarecare. Mă duc la Cluj şi încerc
două părţi, s’a predat armatei române şi, in timp să-mi câştig măcar puţinul de toate zilele. Viaţa
ce optimiştii desenau linii demarcaţionale, vestea ne strânge şi aşa murim de foame. In această
cea mai nouă că Românii au intrat cuceritori în sfâşietoare comunitate a sorţii două milioane de
Budapesta, ne ucide orice nădejde. Resemnaţi luăm Unguri să nu poată să dea o bucată de pâine unui
cunoştinţă. Ungur? Nici în gând nu-i îngăduit să-mi jicnesc
Timpul bucuriei a trecut, viaţa ne strâmtorează, naţiunea. Băncile, fabricile, multele întreprinderi
rămaşi singuri, trebue să ne ajutăm noi de noi, industriale şi comerciale, care sunt in mâini un­
şi totuşi credem, credem şi în imposibil. Sărmană gureşti, dacă e nevoie, vor aduce şi jertfe pentru
naţiune de fantaşti, declamatori de versuri! scăparea burgheziei maghiare ajunsă la sapă de
Concepţiile vechi, tainele sfinte se prăbuşesc lemn. Doar acestea le conduc nişte Maghiari bravi,
una după alta, destinul a aflat nepregătit poporul cari au primit şi locuri in viaţa publică, iar ziarele
orbit, romantica lui eroică l-a ucis. Nu numai eu, sunt pline de laudele lor. Sunt sigur de izbândă.
dar şi poporul meu şi-a greşit cariera şi nu se Intr’o bună zi pornesc, împreună cu învăţă­
trezeşte, nici acum nu vede dincolo de culmile torul, la Cluj, ca de obiceiu, pe jos. II invidiez că
Carpaţilor. Toate şi le-a pierdut şi nu i-au rămas el a izbutit să-şi rezolve problema. In fiecare
decât păcatele. seară cântă din vioară, într'un restaurant de ma­
Zi de zi acopăr cu vorba şi cu palmele ochii hala şi câştigă foarte frumos. E de o veselie ve­
saţiei, să nu vadă primejdiile ce ne împrejmue, cină cu uşurătatea. Pe drum mă îndeamnă să nu-mi
si-o încredinţez că de astăzi fiecare maghiar e pierd vremea pe la uşile domnilor mari. N’am să
frate de suferinţă şi-şi va crea o lume nouă, cu isprăvesc nimic. El o ştie mai bine; să facem mai