Page 34 - 1934-07

414 B O A B E D E G R Â U

— Şi dumneata eşti Ungur'.' — sare la mine. Un pe domnul director general; preţul ghetelor lui
Ungur poate vorbi aşa? Dar eu îţi spun dumitale, mi-ar ajunge pentru traiul familiei pe două luni.
că mai bine să murim... Stăpânul banului însă e cumpănit, liniştit, ba chiar
— Nai decât, mă rog! — îl jicnesc eu, dar Un­ spiritual:
gurul meu nu se supără şi nu mă lasă din mână. — Va să zică şi dumneata eşti o poliţă de acelea,
In marginea străzii lucrează o maşină de tăiat pe care le-a semnat maghiarimea ? Zilnic primim
lemne. Un domn mai bătrân, îmbrăcat în jachetă, de acestea. Păcat că Banca Naţională nu le
ţinea lemnele la ferăstrău. admite la reescont, nici la autorizaţia de devize...
— Am onoarea să vă salut, domnule judecător — Ii place gluma de specialitate. Pe Dumneavoastră
salută demonstrativ omul meu pe fostul judecător vă induce în eroare exteriorul băncii. Eu chiar
la curtea de apel, care îl privi întunecat, ceea ce şi pe funcţionarii mei ii îndemn, să se repatrieze,
îmi întări bănuiala. de aceea nici pe dumneata, — vei recunoaşte — nu
— Ce zid, mă rog, de revoluţia Secuilor? — te pot asigura. Mă rog, azi Banul e cerşitor. Pla­
mă întreabă în taină. sări nu sunt, depuneri nici atât...
— Mă rog, nu vorbi nebunii! — Numai procentul e patruzea, — întregesc eu
— N’ai auzit de ea? — se uimeşte pseudodirec- ironic.
torul. — Schlagfertig tânăr, — mă laudă directorul —
— N’am auzit şi nu vreau să aud î locul d-tale ar fi la Zurich.
Bănuiala mi se întăreşte... Parcă şi pronunţia — Deschideţi o sucursală în raiu, zic eu de
mi s’ar părea străină. Intr’aceea ajungem la sediul adio.
Siguranţei. Stai, îmi zic, aia te vei da de gol: — Acolo, negreşit d-ta ne vei fi devizor...
— D-ta, domnule, eşti acasă, — zic ironic. Cu mă completează spiritual directorul.
mine, îmi pare rău, pentrucă ai dat greş. Mă In general am impresia că spiritul nu a dis­
doare cu adevărat că ţi-am răpit timpul de lucru părut la oamenii bogaţi şi bine hrăniţi.
aici la biurou... Păcat că nu-ţi cunosc numele — Ştii româneşte?—mă întreabă în al trei­
cel adevărat. lea loc.
Omul mă priveşte liniştit în faţă: — Nu ştiu...
— De ce mi le spui toate acestea? — ... Eşti om norocos, domnule, că n’ai post.
11 lămuresc: Cel puţin în timpul acesta poţi învăţa perfect de
— Uite, domnule! D-ta eşti sau un funcţionar bine...
care n’a depus jurământ sau un detectiv. Dacă — Dela noi oamenii se duc direct la gară, mi
ai fi un funcţionar de aceia, de mult m'ai fi pă­ se spune la a patra întreprindere mare.
răsit, supărat. Dacă eşti detectiv, poţi vedea că — Lasciate ogni speranza voi ch’entrate, — îmi
în zadar îţi pierzi vremea cu mine. zice supărat un îmbogăţit de războiu cu pretenţii
Omul râde tare: de cultură literară.
— Am învăţat ceva dela tine, tăticule, şi cu — Câştigă-mi un mic permis de câteva cisterne
asta intră pe poarta Siguranţei. Speriat mă duc de benzină, — mă sfătueşte un cunoscut corner
mai departe. In piaţa principală se plimbau ofi­ ciant, — şi ţi-ai întemeiat viitorul.
ţeri români străluciţi şi doamne elegante din regat, încep să râd şi eu de nereuşita mea. Sunt cu­
cu roşu pe buze şi cu blăni grele. Sunt familiare rios să ştiu, cum îşi închipue acest negustor vii­
şi fericite. Locuesc în casele Maghiarilor, cari şi-au torul meu « în benzină *.
pierdut încrederea în sine. Iar eu alerg după pâine. — Ei! —iată secretul. Te duci la cafeneaua
Am noroc. Mi se dă voie să intru la directorul Meiropol şi te aşezi la o masă liberă. Vine chel­
general al băncii. Printr’o uşe tapetată pătrund nerul: Poftiţi, vă rog ? Dumneata fără nido teamă
într'un birou luxos. Fotolii confortabile, desenate zici: Benzină. Chelnerul va răspunde: colţul din
de artişti, covoare orientale, picturi originale, câ­ dreapta, trei. Dumneata te duci la masa aceea.
teva porţelanuri, mobile antice, servicii de fumat Nu te opreşte faptul că acolo stau oameni străini.
de argint veritabil, telefon de abanos. Directorul Vei şopti numai: — • Benzină, en gros ». îndată
e liniştit şi amabil: te vor pofti să şezi. De aici încolo, treaba dumi­
— Ţigări sau ţigarete... cum vă numiţi? tale ... Afacerile-s afaceri!...
— Harghita, vă rog... — Mai bună afacere decât asta numai una mai
— Da... Scuzaţi! cu un cuvânt, doriţi un este.
post?... — Şi care! ?
— Dacă ai fi aşa de bun, domnule director ge­ — A da celor ce caută posturi, tipuri... — Ce?
neral ... Un institut financiar aşa de mare are Te duci? Să am onoarea şi altădată!
arâtea posibilităţi... Ştiu că sacrificiile aduse Pe o bancă părăsită din parcul oraşului îmi
pentru maghiarime în aceste vremuri... mănânc merindea adusă în buzunar şi mă odih­
Sună telefonul; eu speriat tac şi mă supăr pe nesc puţin. Pe obraz îmi curg picuri de pe arborii
inima mea, că bate aşa de tare şi poate turbură puternici, la spatele meu vuieşte viaţa, iar înaintea