Page 40 - 1934-07
P. 40
4*> B O A B E D E G R Â U
— E mai bine copilul! A zâmbit măicuţei sale Atunci am cunoscut, prin el, că al copilului e
şi febra i-a scăzut. A trecut de primejdie. pământul şi viitorul.
Amicul meu, care era cu el zise: Adevărat că Isus a spus-o întâiu, dar numai
— A făcut minune, nenea Alexe... Aceştia nu-1 azi am înţeles, ce înseamnă cuvântul. Scopul şi
vor uita niciodată pe Alexe Benedek. secretul vieţii a fost deslegat.
Era marele măiestru al poveştilor, tatăl tuturor Acum ştiam că pentru copii trebue să trăim
copiilor şi apostolul poporului său o jumătate de veac. şi puteri noui au descălecat în inima şi în bra
Mă roşii tot în încurcătura mea şi-i sărutai mâna. ţul meu.
XXI
Oamenii priveau nepăsători sbuciumarea mea. Totuş am desperat şi nici soţia nu mă putea
In deşert mă luptam iară şi iară cu viaţa, cădeam trezi din letargie. Mă topeam zi de zi şi atunci
ameţit şi într’o zi mă cuprinse desperarea. Eram ne-a mântuit păcatul. Adevărat că păcatul nu l-am
istovit trupeşte şi sufleteşte. Mă sdrobea lipsa ori săvârşit noi, ci câinele nostru. Totuş acest păcat
cărei perspective. Idei strălucite îmi mişunau în a fost una din cele mai mari binefaceri ale lumii.
cap, pentru reuşita cărora mi-aş fi pus viaţa, dar In sat ucideau porcii îngrăşaţi pentru iarnă şi
pentru realizarea lor se cereau bani, iar bani nu în fiecare dimineaţă izbucnia, ba ici, ba dincolo,
aveam. Soţia, care suferea mult în taină, acum vâlvătaia pârjolirii. Şi cel mai sărac îşi tăia măcar
se sperie întâiu... Dacă nu mâneam uneori nici un purcel. Noi nu ne puteam gândi la aşa ceva.
nu-i păsa. Dacă duceam lipsă şi ne sbuciumam Câinele nostru s'a folosit de ocazie şi ziua la amiazi
neputincioşi sau ne ajungeau nenorociri, întreaga a furat un cârnat lung. Şi alţi câini fură, dacă
ei fiinţă radia de bucurie. Nu-i nimic mai mare pot, şi-şi fac pomana porcului pentru sine, dar
decât fericirea dureroasă. Să vezi că cel iubit luptă, câinele acesta al nostru a săvârşit un lucru de
sufere, osteneşte, sângerează pentru noi, că de o necrezut. Oamenii îl goniră cu furcile de fier, dar
sută de ori cade şi de o sută de ori se ridică, în el a scăpat în grădini şi a dispărut pe câmp. Nu
cepe din nou si zi de zi e mai fierbinte sărutul, mai seara, când plătiserăm câmatul furat şi când
asta-i cea mai frumoasă dragoste şi cea mai înaltă aşteptam hoţul cu gârbaciul, apăru. Schelălăind
fericire din lume. In palton cârpit în coate, în săracul, rodea uşa dela bucătărie. Soţia îl lăsă in-
haină sfâşiată, să cânţi în fiecare seară imnuri ra lăuntru şi mirată vede, că hoţul aduce cârnatul
ţiunii şi ştiinţei şi să risipeşti bucuriile bogate ale în gură, îl pune la picioarele ei şi cu lătrat de
sufletului strălucit, într’o hrubă prăpădită a unui bucurie — i-1 lasă ei...
sat ascuns şi să sbori cu lumina ameţitoare a cu Noi îl priveam tăcuţi şi simţeam că mă înnoiesc.
getului înălţător, îmbrăţişaţi pe deasupra noroiului Curaj, tărie, încredere, credinţa îmi cuprinse toată
din lume, într'o izolare virginală, asta e mai pre fiinţa, pentrucă din acest semn am aflat că vine,
sus de orice şi merită toate sacrificiile... Această că e pe drum şi pâinea noastră.
viaţă roditoare şi misiune umană, această nouă *
creare de lume n’o poate omorî faptul că eşti
nevoit să şi mănânci şi să te îmbraci. In sfârşit sosi sfânta pâine cea de toate zilele.
