Page 41 - 1934-07
P. 41
IOSIF NYIRO: IN JUGUL DOMNULUI 42i
Astăzi mi se pare un vis, ceea ce am plătit — Pe dracu!
atunci pentru ea. — Ţi-aduc scrisoarea. Ţi-o dovedesc.
S’a arătat pe neaşteptate, ca o uimire, în forma Făcui neîncrezător din cap.
obişnuită de toate zilele. — Aşa scrisoare nu ai dumneata.
Intr'o zi, pe uliţă, mă întreabă Samuel firsek — Ce-mi dai, dacă ţi-o dovedesc ?
dacă nu-i cumpăr moara, că-i de vânzare. — Atunci... stă târgul, cumpăr moara.
— Nu glumi, Samuilă. Cu ce s'o cumpăr ? — Adă mâna.
— Ţi-o dau eu şi fără bani. Mi-o plăteşti când Omul se grăbi şi aduse scrisoarea dela fabrică:
poţi; până atunci îmi dai dobândă la bani. — Ce-i asta?
Ideea mă electrizează. Am cedat.
— Putem vorbi despre acest lucru... Şi ce ai — Cine ar fi crezut ? Acum o păţii... Mergem
cere ? dar să scriem contractul, însă cu condiţia ca dum
— Zece mii... Gândeşte-te... După amiazi neata să duci motorul în « casă »_____
vin la dumneata şi putem face contractul. Omul primi cu bucurie. Făcurăm contractul,
— Te aştept. băurăm aldămaşul şi a doua zi tot satul râdea
E adevărat că nu mă pricep la moară, nici pe- de târgul nostru. Soţia mea se sfia, dar eu nu
aproape n’am trecut, dar mă gândeam că, orice regretam. In sfârşit şi Samuel ţinea drept glumă
s'ar întâmpla in lume, chiar dacă jumătate din tot târgul şi spunea limpede, că de când e n'a
omenire ar pieri, cealaltă jumătate trebue să mă mai pomenit un târg aşa de bun. Putea vorbi,
nânce o bucată de pâine, şi dacă sunt numai două căci eram foarte bine legaţi prin contract. Mai
grăunţe de grâu în sat, unul e al meu... Dese târziu îi fu milă de mine, sau îl mustra conştiinţa,
nam planuri mari nevestei şi aşteptam cu nerăb că-mi oferi să renunţe la contract.
dare pe Samuel. — Dar nu renunţ eu...
— Bagă de seamă, să nu te înşeli, — mă sfătuia Rămase uimit.
soţia. — Cum aşa?
— Să mă înşel ? Eu? Las' numai pe mine. Ii răspunsei cu vorbele lui:
Mai întâiu am văzut moara, de care ştiam nu
— Pentrucă de când sunt pe lume n’am po
mai că există, dar de ani de zile nu umbla, pen- menit un târg aşa de bun.
trucă avea o greşală la motor. Acum îi trecu voia bună.
Moara era instalată într'o baracă de scânduri,
în capul din jos al satului. Printre crăpăturile de — Nu înţeleg...
— Iţi explic eu îndată... Aşa-i că chilogramul
un deget ale scândurilor bătea vântul. Instalaţia de fier vechiu costă o coroană...
morii era nouă. Abia folosită. — Aşa-i.
— Pietre franţuzeşti de 42, le lăuda Samuel. — Este motorul de zece măji?
Măciniş mestecat. N’are pereche în jur. Iţi dau — Este!
banii îndoit înapoi dacă nu-ţi va plăcea.
Pietrele îmi şi plăceau. — Dacă multiplicăm zece mii de chilograme cu
— La motor e o mică greşeală, spunea Samuel, o coroană, aşa-i că sunt zece mii de coroane?..
dar dacă n’ar fi, nici n’aş vinde-o. Şi aşa numai Preţul de cumpărare îl iau şi dacă vând motorul
de aceea m'am hotărît s’o vând, că de când mi-o ca fier vechiu îmi rămâne pe gratis instalaţia cea
murit feciorul nu mai am chef de nimic. bună a morii...
Motorul, de doisprezece cai putere efectivă, Samuel sudui odată grozav, dar nu mai râse.
marca fabricii MAV, nici nu era în casa morii. — ... dar eu nu-1 vând, ci-1 dreg, şi voiu mă-
Stătea trist într’un colţ al curţii, ruginit, mur cina... Asta îmi va fi pâinea de toate zilele. Dum
dărit. Vara dormeau găinile deasupra şi chiar fire nezeu a voit să facem acest contract, Samuilă.
de iarbă s’au prins de el. Era o privelişte de plâns. Ţăranul simplu pricepu ce se ascunde în cu
— Trebue numai dres, mă asigura omul. Ştiinţa vintele mele şi-mi scutură mâna cu căldură:
mea nu mă ajută mult. Eu am învăţat, ce e drept, — Atunci, Dumnezeu să-ţi ajute!
cosmogonie, teologie, filosofic, ştiinţe naturale, lim Şi porni îngândurat pe cale, dar după câţiva
bile ebraică, siriacă, caldeie, arabă, aramaică, greacă, paşi se întoarse.
am scris disertaţii latineşte, cunoşteam literatura — Ştii ce m’am gândit ?
universală. Am văzut câteva oraşe mari, dar nici — Ce, nene Samuilă ?
idee nu aveam, ce preţ poate avea acest motor — Dacă nu te superi, îţi propun ca o jumătate
murdărit de găinaţ. Vedeam numai că omul vi de an să nu plăteşti niciun fel de dobândă —
clean ar vrea să-l cumpăr oricum. Mă lăudam vesel soţiei :
— Zău, că ăsta-i tare bolnav, Samuilă, zisei fără — Vei vedea, drăguţă, că pe când înverzesc
voie, dar e mare. Are vr'o şease măji... câmpurile, şi înmuguresc arborii, şi se pornesc
— Ce şease măji ? zise indignat. Are exact zece insectele în văzduh, când copilaşul nostru va spune
măji. cel dintâiu cuvânt, îi vom tăia pâine dintr'a noa
