Page 42 - 1934-07

423 R O A B E D E G R Â U

stră!... Voiu arăta cu acestei lumi care nu crede Am ameţit, parc’ar fi sburat satan pe dinaintea
decât în moarte... nasului meu. Maşinistul mă compătimea.
— Arată-i, arată-i!... — Poate în Cluj ar putea să-l repare, de pildă,
— Mai întâiu pun să examineze motorul nişte cu sudură autogenă... Indopa nu se poate...
pricepători. Am trimis după maşinistul baronului. Ar trebui să toarne un cap nou... Şi cilindrul e
Soţia, numai zâmbet şi parfum, se bucura cu cam uzat şi aprinderea trebue pusă la punct. Ii
mine şi deabia aşteptam dimineaţa să vină ma­ trebue alt rezervor de uleiu. Parcă şi osia ar fi
şinistul. E un specialist eminent şi de omenie. curbă un pic... Toate nevoile l-au ajuns... Re­
— Ce părere ai, domnule maşinist? Ii arăt cu paraţia costă mai mult decât unul nou...
mândrie motorul. — Numai ceva te rog, domnule, să nu spui so­
El tăcut îşi lăsa capul când in dreapta, când ţiei mele!
— Nu. Mă şi duc.
Femeea aştepta cu nerăbdare rezultatul.
— Trebue să duc unele părticele la Cluj, zic
eu, plimbându-mă să par liniştit.
— Du-le, scumpule, cât mai curând. Cât de
bine va fi, dacă vom putea măcina! Deabia aştept
să văd.
Toată noaptea mă mângâiam că poate va fi
greşit maşinistul. Ce pot pricepe maşiniştii ăştia
de pe la sate? Ar trebui un inginer specialist.
A doua zi am pus capătul crăpat într'o căruţă
şi am pornit cu un cal chior spre Cluj. Era o pri­
velişte jalnică. Ochiul teafăr al calului aruncă o
lumină palidă pe drum, iar în urechia ciuflecată
parcă dorm pureci. Capul supărat şi-l pleacă până
la pământ, dar în loc să fugă îşi întinde gâtlejul
înainte. Trec ceasurile, căruţa ţigănească duruie
sărăcăceşte. Ne trezim tocmai la fabrica de fier.
Maşinişti înalţi, sălbateci, privesc râzând la fie­
răria mea ruginită.
— Să se sudeze nu se poate, că nu-i oxigen.
— Unde se poate găsi? întreb eu, cam cu
sfială.
— La Sân-Mărtin, în fabrica de Nitrogen.
— Dar dacă aş putea eu procura.
— De niciun folos, pentrucă e subţire peretele,
nu rabdă sudura.
— Atunci, ce să fac? zic eu cu amărăciune.
— Du-1 la muzeu! râd maşiniştii.
Mă supăr şi mă duc la altă fabrică, al cărei
... parei ar f> sburat Satan pe dinaintea nasului meu conducător e un inginer. Mă primeşte afabil, dar
confirmă întru toate părerile maşiniştilor.
in stânga, şi cerceta. Amândoi abia am putut pomi — Ar trebui un cap nou de tot.
roata cea mare ruginită şi năclăită. Luă o cheie — Şi ce ar costa, domnule inginer ?
şi desfăcu capul motorului. A luminat cu un chi­ Calculează îndelung şi spune: treizeci de mii de
brit înăuntru şi cercetă ca un medic. Cu adevă­ coroane.
rată compătimire nu zise decât: Eu mă uit mirat la capul calului.
— Pagubă, că l-aţi cumpărat. — Nu-i vr'un chip, vr’o idee, ca să-mi ajutaţi ?
— De ce? Ce-i lipseşte? Inginerul răspunde negativ:
Maşinistul aprinse alt chibnt şi îmi arătă în — Nimic. De altfel nici nu pnmim lucrări aşa
motor: de romantice.
— Vezi dumneata, crăpătura cea lată în colţul Cărăuşul ascultă şi el cu compătimire şi, de milă
din jos al ventilului? Aceea e moartea motorului. pentru mine, astupă cu fân bucata de fier, ca
Pe acolo iese gazul. N’are compresiune de loc. să n’o mai văd, şi porneşte cu ea încet la sălaş.
Ar trebui cap nou, dar nu se poate afla decât Bat străzile şi mă gândesc, ce s’ar putea face.
la fabrică în Budapesta. Dar şi aşa nu te lasă să-l Cu acest rezultat nu mă pot înfăţişa soţiei, nu-i
aduci... Nu-1 poţi întrebuinţa de fel. II poţi pot nimici planurile frumoase de pâine... Dacă
arunca. aş fi inginer, nu m'aş da pe o lume... Mai