Page 54 - 1934-07
P. 54
444 B O A B E D E G R Â U
se aşteptase de bogat la plecare, secţia româneasca a muzeului cruri. Satul nostru a descoperit încă dc mai multă vreme
dela Paris. Şi s'ar putea, daci ne-am grăbi să răspundem la cântarea pe glasuri şi corul. Cântecul de unul singur, pe
toate cererile acestui coreograf ştiinţific, să avem in capitala luncă la vale, sau cântecul unison fn ceată, de flăcăi sau de
Franţei un material, pe care, risipit, fireşte câ-1 întâlnim ori fete, au văzut nâscându-li-se alături, aduse de corul biseri
unde la noi, dar nu-l găsim nicăcr: întreg, strâns, catalogat cesc, dc corul şcolar sau de corul vreunei societăţi dela oraş,
şi explicat. La fel s’a mai tntâmplat anii trecuţi, să trimetem cântarea mai bogată, armonizată. Ceea ce le lipsea nouilor
la biblioteca muzicală a oraşului Praga toate partiturile cont" înjghebări, după ce îşi găseau cântăreţii şi conducătorul, era
pozitorilor noştri, adunate cu mare greutate de prin toate o carte de cântece pe glasuri. Alături de alte publicaţii cu un
ţările pe unde au fost editate, aşa Încât astăzi cine ar vrea să cuprins asemănător, iată ci încercăm si trimetem şi noi la
le consulte ar trebui să se ducă pini in capitala Cehoslova sate această Culegere de coruri. Ea vrea sâ ajute mişcarea,
ciei, pentrucâ la noi nimeni nu s’a gândit să le culeagă şi să din ce în ce mai vie la ţară, către organizarea cântecului.
le aşeze undeva. Poate că e soarta tuturor lucrurilor pe care Repertoriul e sărac. Sâ îmbogăţim acest repertoriul
le ai din belşug. Muzeele de etnografie şi de folklor nu se Dar o adevărată primejdie astăzi pentru sate, şi pentru
organizează şi nu sunt căutate decât in ţările unde portul cântecul românesc în deobşte, este năpădirea lor de cântecul
şi datincle vechi încep să se piardă. uşor, venit din străinătate şi răspândit in toate părţile dc
Lăutari şi de orhestre. Barbu Lăutarul se plânge
mai tainic, la cel din urmi ospăţ al nostru,
decât la apusul boeriei cu işlice, că s’a dus şi
el şi cântecul bătrânesc.
Trebue sâ Întoarcem satelor, Înconjurat de
vaza neaşteptată pe care-i vor da-o căutarea şi dra
gostea noastră, cântecul pe care l-am cules din
mijlocul lor şi pe care Încep si-1 uite şi sunt gata
sl-1 schimbe cu melodia ieftină a oraşelor. Ceea
ce au cântat ele e veşnic şi răsfrânge sufletul
unui neam întreg, pe când ce vine din afară n'are
rădăcini şi nu trăieşte mei Intre noi, cum n'a
trăit între cei unde s'a născut, decât ca florile
de câmp, răstimpul unei veri. E al doilea rost
al acestei Culegeri de coruri.
D-l N. Oancta a strâns in trei mănunchiuri,
câteva Colinde cunoscute, prelucrate de com
pozitori iubiţi, cum au fost Kinac şi Cucu, şi
este T. Popovia, apoi coruri pe trei voci egale,
mai ales de Muzicescu, T. Popovici şi Oancea.
şi In sfârşit Coruri pe patru voci mixte, Intre
care sc deosebesc ale lui I. Vidu, T. Bredi-
ceanu şi I. D. Chirescu, la olaltâ 36 de bucăţi.
Şezătoare cu cântece din Poiana Sibiului Pentrucâ ele au In vedere, in întâiul rând, tre
buinţele unui cor, au primit alături şi cântece
O CARTE DE CÂNTECE.— In colecţia Cartea tataia' care nu pot lipsi din repertoriul Iui şi au ajuns populare, fără
iese şi o carte de cântece. Ea c însemnată, atât prin cuprins, să fie ale poporului, cum ar fi Moartea vitează; Pe-al nostru
cât mai cu seamă prin ceea ce ne lasă să întrevedem: desco steag; Sus ini.na. Români; Trăiască România Mare; Imnul Re
perirea rostului muzicii in educaţia populară. Până acum gal. Sunt melodii care dau, nu numai un cuprins eroic, dar şi un
acest interes abia depăşea orizontul şcolar. Cântecul satului ritm mai plin şi marţial, unei cărţi unde se roagă, râde şi
începea să se cânte, şi în tot cazul, să se cultive programatic, suspină cântecul nostru, dedat cu alte gândun şi mâsun.
la oraş. Societăţile corale de ţărani sunt aproape exclusiv Felurimea ei e astfel cu atât mai mare şi răsunetul, nădăjduim,
o apariţie ardeleană şi bănăţeană. deopotrivă.
Satul românesc n’are nevoie să fie Învăţat să cânte. El Atât compozitorul culegător cât şi autorii, can au făcut
cântă din vremurile cete mai vechi, cântecele lui de iubire cu putinţă culegerea de faţă, au dreptul la toată recunoştinţa
sau de jale, de mingâere sau de vitejie, şi, de câte ori am vrut noastră. Răsplata adevărată le va veni însă dela primirea pe
sâ ştim care e adevărata noastră muzică, acolo nc-am dus care vor afla-o şi dela satul care le va cânta cântecele, adu-
s'o aflăm. Culegători învăţaţi, de cântece populare, sunt şi cându-şi aminte că sunt ale lui şi că mai are o adevărată co
astăzi la lucru, pe tot întinsul ţării. Se strâng adevărate bi moară, uitată, cum c in primejdie să-şi uite danţul şi portul,
blioteci de viersuri şi de versuri. Izvorul lor e încă nesecat. datincle şi limba curată a strămoşilor. Odată cu cântecul
Publicarea acestei Culegeri de coruri urmăreşte două lu şi sub vraja Iui, se vor Întoarce şi celelalte.