Page 54 - 1934-07
P. 54

444                                B O A B E   D E  G R Â U


         se  aşteptase  de  bogat  la  plecare,  secţia  româneasca  a  muzeului   cruri.  Satul  nostru  a  descoperit  încă  dc  mai  multă  vreme
         dela  Paris.  Şi  s'ar  putea,  daci  ne-am  grăbi  să  răspundem  la   cântarea  pe  glasuri  şi  corul.  Cântecul  de  unul  singur,  pe
         toate  cererile  acestui  coreograf  ştiinţific,  să  avem  in  capitala   luncă  la  vale,  sau  cântecul  unison  fn  ceată,  de  flăcăi  sau  de
          Franţei  un  material,  pe  care,  risipit,  fireşte  câ-1  întâlnim  ori   fete,  au  văzut  nâscându-li-se  alături,  aduse  de  corul  biseri­
         unde  la  noi,  dar  nu-l  găsim  nicăcr:  întreg,  strâns,  catalogat   cesc,  dc  corul  şcolar  sau  de  corul  vreunei  societăţi  dela  oraş,
         şi  explicat.  La  fel  s’a  mai  tntâmplat  anii  trecuţi,  să  trimetem   cântarea  mai  bogată,  armonizată.  Ceea  ce  le  lipsea  nouilor
         la  biblioteca  muzicală  a  oraşului  Praga  toate  partiturile  cont"   înjghebări,  după  ce  îşi  găseau  cântăreţii  şi  conducătorul,  era
          pozitorilor  noştri,  adunate  cu  mare  greutate  de  prin  toate   o  carte  de  cântece  pe  glasuri.  Alături  de  alte  publicaţii  cu  un
         ţările  pe  unde  au  fost  editate,  aşa  Încât  astăzi  cine  ar  vrea  să   cuprins  asemănător,  iată  ci  încercăm  si  trimetem  şi  noi  la
         le  consulte  ar  trebui  să  se  ducă  pini  in  capitala  Cehoslova­  sate  această  Culegere  de  coruri.  Ea  vrea  sâ  ajute  mişcarea,
         ciei,  pentrucâ  la  noi  nimeni  nu  s’a  gândit  să  le  culeagă  şi  să   din  ce  în  ce  mai  vie  la  ţară,  către  organizarea  cântecului.
         le  aşeze  undeva.  Poate  că  e  soarta  tuturor  lucrurilor  pe  care   Repertoriul e sărac. Sâ îmbogăţim acest repertoriul
         le  ai  din  belşug.  Muzeele  de  etnografie  şi  de  folklor  nu  se   Dar  o  adevărată  primejdie  astăzi  pentru  sate,  şi  pentru
         organizează  şi  nu  sunt  căutate  decât  in  ţările  unde  portul   cântecul  românesc  în  deobşte,  este  năpădirea  lor  de  cântecul
         şi datincle vechi încep să se piardă.            uşor,  venit  din  străinătate  şi  răspândit  in  toate  părţile  dc
                                                                     Lăutari  şi  de  orhestre.  Barbu  Lăutarul  se  plânge
                                                                     mai  tainic,  la  cel  din  urmi  ospăţ  al  nostru,
                                                                     decât  la  apusul  boeriei  cu  işlice,  că  s’a  dus  şi
                                                                     el şi cântecul bătrânesc.
                                                                      Trebue  sâ  Întoarcem  satelor,  Înconjurat  de
                                                                     vaza neaşteptată pe care-i vor da-o căutarea şi dra­
                                                                     gostea  noastră,  cântecul  pe  care  l-am  cules  din
                                                                     mijlocul  lor  şi  pe  care  Încep  si-1  uite  şi  sunt  gata
                                                                     sl-1  schimbe  cu  melodia  ieftină  a  oraşelor.  Ceea
                                                                     ce  au  cântat  ele  e  veşnic  şi  răsfrânge  sufletul
                                                                     unui  neam  întreg,  pe  când  ce  vine  din  afară n'are
                                                                     rădăcini  şi  nu  trăieşte  mei  Intre  noi,  cum  n'a
                                                                     trăit  între  cei  unde  s'a  născut,  decât  ca  florile
                                                                     de  câmp,  răstimpul  unei  veri.  E  al  doilea  rost
                                                                     al acestei Culegeri de coruri.
                                                                      D-l  N.  Oancta  a  strâns  in  trei  mănunchiuri,
                                                                     câteva  Colinde  cunoscute,  prelucrate  de  com­
                                                                     pozitori  iubiţi,  cum  au  fost  Kinac  şi  Cucu,  şi
                                                                     este  T.  Popovia,  apoi  coruri  pe  trei  voci  egale,
                                                                     mai  ales  de  Muzicescu,  T.  Popovici  şi  Oancea.
                                                                     şi  In  sfârşit  Coruri  pe  patru  voci  mixte,  Intre
                                                                     care  sc  deosebesc  ale  lui  I.  Vidu,  T.  Bredi-
                                                                     ceanu  şi  I.  D.  Chirescu,  la  olaltâ  36  de  bucăţi.
                      Şezătoare cu cântece din Poiana Sibiului       Pentrucâ  ele  au  In  vedere,  in  întâiul  rând,  tre­
                                                                     buinţele  unui  cor,  au  primit  alături  şi  cântece
           O  CARTE  DE  CÂNTECE.—  In  colecţia  Cartea  tataia'   care  nu  pot  lipsi  din  repertoriul  Iui  şi  au  ajuns  populare,  fără
         iese  şi  o  carte  de  cântece.  Ea  c  însemnată,  atât  prin  cuprins,   să  fie  ale  poporului,  cum  ar  fi  Moartea  vitează;  Pe-al  nostru
         cât  mai  cu  seamă  prin  ceea  ce  ne  lasă  să  întrevedem:  desco­  steag;  Sus  ini.na.  Români;  Trăiască  România  Mare;  Imnul  Re­
         perirea  rostului  muzicii  in  educaţia  populară.  Până  acum   gal. Sunt melodii care dau, nu numai un cuprins eroic, dar şi un
         acest  interes  abia  depăşea  orizontul  şcolar.  Cântecul  satului   ritm  mai  plin  şi  marţial,  unei  cărţi  unde  se  roagă,  râde  şi
         începea  să  se  cânte,  şi  în  tot  cazul,  să  se  cultive  programatic,   suspină  cântecul  nostru,  dedat  cu  alte  gândun  şi  mâsun.
         la  oraş.  Societăţile  corale  de  ţărani  sunt  aproape  exclusiv   Felurimea  ei  e  astfel  cu  atât  mai  mare  şi  răsunetul,  nădăjduim,
         o apariţie ardeleană şi bănăţeană.               deopotrivă.
           Satul  românesc  n’are  nevoie  să  fie  Învăţat  să  cânte.  El   Atât  compozitorul  culegător  cât  şi  autorii,  can  au  făcut
         cântă  din  vremurile  cete  mai  vechi,  cântecele  lui  de  iubire   cu  putinţă  culegerea  de  faţă,  au  dreptul  la  toată  recunoştinţa
         sau  de  jale,  de  mingâere  sau  de  vitejie,  şi,  de  câte  ori  am  vrut   noastră.  Răsplata  adevărată  le  va  veni  însă  dela  primirea  pe
         sâ  ştim  care  e  adevărata  noastră  muzică,  acolo  nc-am  dus   care  vor  afla-o  şi  dela  satul  care  le  va  cânta  cântecele,  adu-
         s'o  aflăm.  Culegători  învăţaţi,  de  cântece  populare,  sunt  şi   cându-şi  aminte  că  sunt  ale  lui  şi  că  mai  are  o  adevărată  co­
         astăzi  la  lucru,  pe  tot  întinsul  ţării.  Se  strâng  adevărate  bi­  moară,  uitată,  cum  c  in  primejdie  să-şi  uite  danţul  şi  portul,
         blioteci de viersuri şi de versuri. Izvorul lor e încă nesecat.  datincle  şi  limba  curată  a  strămoşilor.  Odată  cu  cântecul
           Publicarea  acestei  Culegeri  de  coruri  urmăreşte  două  lu­  şi sub vraja Iui, se vor Întoarce şi celelalte.
   49   50   51   52   53   54   55   56   57   58   59