Page 2 - Bunul_Econom_1900_02
P. 2

Pag-  2                                             BUNUL     ECONOM                                                   Nr.  2


       noştri  şi  de  aceea  aducem  nainte  pilda  Ba  sunt  unele  cu  păment  mai  sterp  şi  plantelor  nutremântul,  sau  ridică  prin
       dela  Mons.                                neroditor,  unde  nu  se  poaţe  produce  înrîurinţa  lor  puterea  roditoare  a  pă­
            Şi  după  pilda  Mons-ului  s’au  luat   nimica  fără  gunoire  din  greu.  In  ase­  mântului.  Gunoiul  este  după-cum  îşi
                                                  menea  ţinuturi  gunoiul  este  adevărata  trage  obârşia  din  lumea  animală  sau
       acum  oraşe  de  oraşe în  Belgia,  şi nu va
                                                  „baie  de aur“ a  economului,  baia,  care-’i  vegetală (a plantelor)  sau  minerală.  Gu­
      trece  multă  vreme  până  când  nu  va
                                                  dă  isvor  roadei.                          noiul  provenit  din  cele  două  dintâiu  se
       mai  fi  nou-născut  în  ţeară,  care  se  nu                                          numeşte  „organic‘\  fiindcă  provine  din
                                                       Pe  unele  locuri  pămentul îl  putem
       aibă  libelul  seu  de  depunere,  de  unde   asemăna  cu  un  sac  plin  de  făină.  Dacă   organele  moarte ale animalelor sau plan­
       urmează,  că oamenii  cruţători se  vor cel  tot  luăm  din  acela  şi  nu  mai  punem  telor,  ear’  cel  din  urmă  se  numeşte
       puţin  întrei,  de  nu  chiar  înzeci  în  ţară,  în  el  nimic,  odată  dăm  de  fund.  Aşa   »anorganic«,  fiindcă  mineralele  nu  au
       căci  mii  şi  mii  de  copii  cari  n’ar  fi   se  întâmplă  şi  cu  pămentul.  Dacă  tot   organe.  -
                                                  luăm  de  pe  el,  în  tot  anul  bucatele  de   Gunoaele  se  împart  mai  departe
       ajuns  în  vieaţa  lor  la  gândul  unei  căr­
                                                  lipsă  pentru  nutrirea  oamenilor sau  nu­  în  alte  două părţi  şi  anume:  în  gunoae
       ticele  de  păstrare,  şi-o găsesc de-a gata,
                                                  treţul  de  lipsa  pentru  nutrirea  anima­  absolute  şi  relative.  Gunoae  absolute
       si  cu  ea  le  încolţeşte  simţământul  de  lelor,  ear’ în schimb  nu-’i  mai  adaugem   se  numesc  acelea,  cari  cuprind  în  sine
                                    )
       )
                         )  !
       cruţare,  şi  de  unde  poate  ar  fi  deve­  nimic,  odată  se  împuţinează  roadele   partea  cea  mai  însemnată  a  nutremen-
       nit  fiecare  o  mână  spartă,  aşa  o  parte  de  pe  el.                             tului,  de  care  plantele  au  trebuinţă  şi
       din  ei  vor  deveni  mână-strînsă,  şi  vor     Când  am  lăsa  roadele,  ce  se  pro­  pe  lângă  aceasta  prin  descompunerea
                                                  duc  din  păment,  ca  se  se  nimicească   lor  încălzesc  totodată  şi  pămentul  şi-’i
       porni  mai  sigur  pe  calea  buneistări,  de
                                                  tot  acolo, după-cum  se întemplă aceasta   dau  puterea  de  lipsă,  de  a  putea  re­
       care  atât  de  mult  e  atîrnătoare  mulţu­
                                                  pe  unele  locuri  în  ţerile  necivilisate,   ţinea  apa  şi  căldura  în  sine.  Astfel  de
       mirea  şi  fericirea  în  vieaţa  aceasta.  pămentul  nu  ar  avea  nici  o  lipsă  de   gunoaie  sunt:  gunoiul  din  grajd,  mustul
            Dar’  la  ce  această  pildă  frumoasă  gunoiu,  căci  plantele  prin  nimicirea  lor   de  gunoiu,  escrementele omeneşti,  com­
       din  Belgia,  când  la  noi  aşa  ceva  nici  acolo,  împrăştie  totodată  şi  sămânţa de   postul  şi  gunoiul  verde.
       nu  se  visează?  Nouă  cine  se  ne  dee   lipsă  şi astfel dau vieaţă şi  naştere  unor   Gunoaie  relative  (adecă  în  parte)
                                                  plante  noue,  după-cum  au  fost  şi  cele  se  numesc  acelea,  cari  cuprind  în  sine
       cărticele  cu  franci  în  ele ?,
                                                  vechi,  ear’  prin  trunchiurile  lor  se  gu-  numai o  parte  mică a nutremântului  de
            Vom  arăta  în  alt  numer  ce  se    noeşte  şi  se  îngraşă  pămentul.          care  plantele  au  lipsă,  sau  nici  un  fel
       poate,  şi  mult  se  poate,  în  această  pri­  In  lumea  animalelor  şi  a plantelor,   de  nutremânt, şi  nu  înrîuresc  cu  nimica
       vinţă  şi  la  noi.                        vieaţa  şi  moartea  nu  e  nimicirea  de   nici  la îmbunătăţirea  pământului.  Astfel
                                                  tot,  ci  numai  o  schimbare  întruna  a   de  gunoaie  sunt:  varul,  sarea,  cenuşa,
                  P  l u g ă r i e                materiei  şi  a  formei.  Legea  vecinică  a   guano  ş.  a.
                                                  naturei  nu  este  alta,  decât  schimbarea      Nutremântul  plantelor  constă  din
           Calendar:
                                                  şi  crearea  nouelor  specii  de  animale  şi  zece  elemente  (materii)  mai  însemnate:
         — Grămezile de  gunoiu  păios  aco-      plante.  In  lumea" minerală  (petroasâ)  oxigenul,  azotul,  nitrogenul, _ carbonul,
       pere-le  cu  zăpadă,  sau  în  lipsa  aces­  încă  se  întâmplă' unele  schimbări,  de  ferul,  sulfurul,  chalium,  magnesiufn  şi
       teia  cu  pământ,  ca  astfel  se se  poată   pildă:  sfârmăt^a -'-petrilor  în  nesip  şi  vărul.  Fiecare  din  acestea  trebue se  se
       putrezi  mai  uşor  şi  să  nu  evaporeze.
       Grămezile  astfel  făcute  lasă-le în  sta­  prefacerea  acestuia  în  păment  roditor,  afle  într’un  pământ,  ca acesta  se  poată
       rea  aceasta  până primăvara  la  arat.    dar’  schimbările  acestea aşa se întemplă  fi  roditor.  Unele  din  ele  le  produce
                                                  de  tapet,  încât  omul  abia  le  bagă  în  însasi  natura,  fără  întrevenirea  omului.
             Deosebitele  specii  de  gunoiu.     seamă.                                      Astfel  oxigenul  şi  nitrogenul  se  află  cu
            Puţine  ţinuturi  sunt la  noi,  în  cari   Peste  tot  gunoiu  numim  toate  ace­ prisos  în  apa  de  ploaie.  Carbonul  se
       pămentul  se  nu  aibă  lipsă  de  gunoiu.  le  materii,’  cari  său  servesc .  de-agaţâ  produce  în aer, prin  răsuflarea  contrară


                                                  celalalt,  ear*  cel  hulit  fiind  răbduriu  din  fire   vouâ,  că  v’am  lăsat  atâta"  timp  fără  grije  şi
                   F  O   I  Ţ  Ă
                                                  tăcea  ocara,  nădăjduind  în  Dumnezeu  şi  în   ajutor,  şi  nu  v’am  ştiut  preţui  după-cum
                                                  bunătatea  împăratului,                     sunteţi  vrednici.  Vina  o  poartă  făţarnicii
                      Doina                            Acum  s’a  întâmplat  odată,  că  poporul   aceştia,  cari  totdeauna  rău mi-au  spus  despre
                                                  cel  făţarnic  şi  fudul  a  prins  sabia  şi  s’a  scu­  voi,  zicând  că  ’mi  sunteţi  necredincioşi,  şi
                          de             . 1
                                                  lat  asupra  împăratului,  să-l  alunge  de  pe   mă  urîţi  pe  mine  şi  pe  oase  mea.  Acum
                    M aria  C ioban               tron  şi  să-l  omoare.  Văzând  aceasta  popo­  văd  adevărul,  s’a  desvălit  minciuna.  Voi
                                                  rul  Cel  credincios,  şi  răbduriu,  începu  a  ferbe   mi-aţi  dovedit  prin  fapte,  cât  îmi  sunteţi  de
            Demult-demult,  când florile  spuneau po­
                                                  de  mânie,  şi  să  pregilti  de  bătălie.  Un  băr­  buni,  şi  de  aceea  dorinţa  mea  este  acum,
       veşti  oamenilor,  ear’ frunzele  copacilor  cântau
                                                  bat  bătrân  cu  plete  albe  porunci  să  se  urce   ca  să  vă  arăt  cât  de  mult  Vă  preţuesc  şi
       cântarea  dragostei;  când  fluturii  aveau  aripi
       de  aur  şi  vântul  de  seara  aducea  veştile  de   voinicii  în  vârful  muntelui  şi  să  sufle  în  tul­  eu  azi.  Să  veniţi  dară  cu  mine  pe  acest
       pe  Ia  curţi  împărăteşti,  pe  acea  vreme  zice   nice  să se adune  mic  şi  mare,  şi  să  plece  în   munte,  căci  voiu  a  cere  dela  D-zen  un  dar
       că  a  trăit  un  împărat  bun  la  inimă  şi  blând   ajutorul  împăratului.  Şi  cât  ai  bate  în  palme   pentru  voi,  un  dar  care  cu  toată  împărăţia
       la  suflet.  Şi  împăratul  acela  ci-că  ar  fi  îm-   credeai  că  au  înviat  munţii %i  pădurile,  aşa   mea  să  nu-’l  pot  plăti. .*
                                                   alergau  oamenii  înarmaţi  cu  ce  le-a  căzut
       părăţit  peşte  mai  multe  popoare  cari  locuiau                                          Şi  astfel  vorbind  împăratul,  plecă  cu
                                                   mai  iute  în  mâni,  şi  când  deteră  cu  Ochii
       în  ţeara lui,  şi  că  oamenii  popoarelor  acelora                                   credinciosul  său  popor  şi  ajunseră  pe  vârful
                                                   de  vrăşmaşii  împăratului  năvăliră  asupra  lor
       erau  şi  ei  aşa,  cum  ’i-a  lăsat  D-zeu:  unii mai                                 unui  munte  înalt-înalt  de  ajungea  cu  vârful
       isteţi  şi  mai harnici,  alţii  mai  slăbănogi  şi mai   cu  atâta  vitejie,  că  peste  câteva  ceasuri  îm­  seu  gol  aproape  până  la  nori.  Aci  împăratul
       târzii,  dar’  se  înţelegeau  laolaltă  destul de   păratul  fu  scăpat  de  moarte  şi  de  ruşinea   îngenunchiă  şi  îngenunchiară  toţi,  şi  începu
       bine  —  precum  era  binele  în  lume  şi  pe   de  a  cădea  răsturnat  din  tron.   împăratul  a  se  ruga  din  tot  sufletul,  şi  eată
       atunci,  numai  două  dintre  ele  nu  se  puteau   Văzând  împăratul  lucrul  acesta,  începu   de-odafă  se  ivi  pe  cer  o  lumină  puternică,
       afla  la  vorbă  şi  la  pretenie,  din  pricina,  că   a  plânge  de  bucurie,  şi  suspinând  adună  pe   orbitoare.
       unul  era  tare  semeţ  şi  pismătăreţ,  şi  pentru   cei-ce  i-au  sărit  în  ajutor,  şi  le  zise:  Tot  pământul  strălucea,  ear*  muntele
       a  fi  numai  el  plăcut  împăratului,  minţea  îm­  »Dragii  mei;  copiii  mei  iubiţii  Plin  de   părea  scăldat  în  mare  de  foc.  Ceriul  se  des­
       păratului  fel  şi  fel  de  lucruri  rele  despre  jale  grăesc  vouă  astăzi  şi  ertare  vă  cer  chise,  prin  văzduh  pluteau stele sclipind  nenu-
   1   2   3   4   5   6   7