Page 3 - Bunul_Econom_1900_02
P. 3

Nr.  2                                             BUNUL     ECONOM                                                   Pag.  3

       a  animalelor  şi  plantelor.  Sulfurul  (pu­      Î n g r i j i r e a  V i t e l o r  aceea.  Aceasta se poate  ajunge  ori prin
       cioasa),   ferul  şi  magnesiul  se  află  cu                                          o  poditura  de  scânduri  bine  încheiate
       prisos  în  fiecare  pământ.  Nu  se  află      C alendar:                             laolaltă,  ori  prin  o  pardosală  cu  petri,
       cu  prisos,  ba  în  unele  pământuri  chiar   —  Când  rîneşti  în  grajd  şi  e  tare   a  căror  încheieturi  sunt  a  se  umplea
       de  tot,  azot  (leşie),  chalium  (cenuşă),   frig,  nu  ţinea  uşa  şi  ferestrile  des­
       fosfor  (grăsime)  şi  var.                 chise,  căci  vitele  în  curentul  de  aer   cu  un  pământ  cleios  sau  cu  ciment;
                                                   uşor  se  pot  bolnăvi.                    numai prin  o asemenea popitură se poate
            Acestea  trebuesc  apoi  adause  pă­
       mântului,  dacă  voim  ca  acesta  se  fie    —  Grijeşte ca pe timp de ger să  nu     produce  un gunoiu bun,  căci  e  de lipsă
       roditor.                                    răcească  vitele  în  grajd.  In  grajdurile   ca  urinul  se  fie  absorbit  de  aşternutul
                                                   calde  vitele mănâncă  mai  puţin nutreţ.
            Azotul,  se  află  într’o  mesură  mai                                            vitelor,  nu  de  pământ.  In  sfîrşit  podi­
       mare  în  gunoiul  animalelor  din  grajd.    —  Curăţă gunoiul de sub cai îndată-     tura  se  nu  fie  oablă  ca  masa,  ci  spre
                                                   ce  s’a  făcut,  ear’  de  sub  vitele  cor­
       Cenuşe  nu  se  află  mai  de  loc  în  gu­  nute,  după-ce  s’a  muiat  aşternutul.   iesle  puţin  ridicată.
       noiul  animalelor  din grajd,  de  aceea  ea                                                Ieslea  se  aşează  de  regulă  pe  un
                                                     —  Amestecă  gunoiul  dela  cai  cu
       trebue  adausă pământului  pe  cale măie­
                                                   cel  dela  vitele  cornute, când  îl  arunci   părete  sau  şi  Ia  mijlocul  grajdului,  n
       strită.                                     pe  grămadă,  căci  acela  fiind  mai  sec,
            Tot  aşa  nu  se  află  nici  grăsimea,   ear’  acesta  mai  apătos,  laolaltă  vor   care  fel  vitele  stau  cu  capetele  una că­
       care  trebue  adausă  prin  pregătirea  de   forma  un  bun  gunoiu.                   tră  alta.
       compost.                                                                                    Deoare-ce  aerul curat,  căldura po­
            Pe  când  pentru  unele  plante  gu­        Cum  trebue  se  fie  grajdurile?     trivită  şi  lumina îndestulitoare,  au  o în­
       noiul  are  o  înrîurinţă  foarte  binefăcă­     înainte  de  a  merge  mai  departe   rîurinţă binefăcătoare  asupra vitelor, pur­
       toare  îndată  în  anul  întâi,  precum e  la   cu  îndrumările  despre  îngrijirea  vitelor,   ta-vom  grije,  ca  acestea  nici-odată  să
       cucuruz,  napii  de  nutreţ,  rapiţă  şi  mă-                                          nu  lipsască din grajdurile noastre.  Chiar
       zeriche,  pe  atunci  la  spicoase  în  anul   am  crezut  de  lipsă  a  da  unele  poveţe   şi  iarna  se  nu  întrelăsăm  aerisarea,  ci
       întâi  gunoiul  poate  avea  o  înrîurinţă   la  întocmirea grajdurilor, pentru-că ştiut
       mai  mult păgubitoare,  cu  deosebire  pen­  este,  că  dela  buna  lor  întocmire  atîrnă   în  toate  zilele  se  o  facem  cu  deosebire
       tru  formarea  şi  desvoltarea  grăunţelor.  mult  desvoltarea  cu deosebire înse bună-   atunci,  când  e  soare  şi  vitele  petrec
       Tot  o  asemenea  înrîurinţă  rea  poate   aflarea  vitelor.                           timp  mai  îndelungat  pe-afarâ.  [Sub  căl­
       avea  gunoiul  şi  în  pământurile  năsi-        Recerinţa  cea  mai  de  căpetenie  a   dura potrivită din grajd înţeleg,  ca aceea
       poase,  unde  pe  timp  de  secetă  poate                                              se  nu  fie  sub  12°  C.  şi  se  nu  treacă
       arde  şi  nimici  prin  căldura  lui  plantele   unui  grajd  bun  este,  ca  vitele  si  aibă   peste  17,  pentru-că  în  amândouă  caşu­
       cultivate  pe  acelea.                     Loc  îndestulitor pentru  mişcare;  pentru
                                                  aceea  la  întocmirea  Iui  se  avem  în  ve­  rile  vitele  mănâncă  mai  mult  nutreţ.
            De  aceea  plugarul  bun  trebue  să                                                   La  locul  acesta  aflu  de  lipsă  a
       cunoască  bine  natura  pământului,  pe    dere  numărul  vitelor,  ' cari  sunt  a  se
       care  voieşte a-’l  gunoi,  precum  şi  plan­  adăposti  acolo.  O  vită  mare  are  lipsă   aminti,  că  mult  greşesc  economii  noş­
       tele,  ce  voeşte a le cultiva  după  gunoiu,  de  11/2  m.  lăţime  şi  2 V2—3  metri lun­  tri,  cari  săptămâni  de-arîndul  nu  se  în­
       ea  acesta  să  poată  avea  o  înrîurinţă   gime,  ear’  înălţimea  grajdului  la  nici  o   grijesc  de  prenoirea  aerului  în  grajdu­
       binefăcătoare,  ear’  nu  păgubitoare,  şi   întâmplare  se  nu  fie-mai  mică  de  21/2   rile  lor,  ba  încă  astupă  uşi  şi  ferestri,
       învăţătură  în  privinţa  aceasta îi  vom  da                                          ca  nu  cumva  se  străbată  ceva  aer  din
       la  acest  loc.                             metri.                                     afară.
                                                        Cu  deosebită  băgare  de  seamă  să
                            Ioan  G eorgescu
                                                  se  facă  poditura grajdului,  astfel,  ca uri-                      Ioan  M ihaiu
                                                  nul  (pişatul)  sâ  nu  poată  străbate  prin


       merate  şi  toată  lumea  era  schimbată  şi  plină   Dumnezeu  la  Sfântul  Petru  şi  şoptiră  ceva   «Inimilor  tihere  să  le  şopteşti  întâia
       de  farmec.  O  linişte  sfântă,  glasuri  îngereşti   încet,  apoi  chemară  dintre  îngeri,  pe  unul   vorbă  de  dragoste,  şi  tu  se le  stăpâneşti  până
       cântând  tainic,  pe  urmă  să  văzu  slobozindu-   care  era  mai  frumos,  şi  apropiindu-se  D-zeu   la  adânci  bătrâneţe.
       să  din  cer  o  scară  de  flori,  şi  pe  ea  în  jos   de  el,  îi  luă  aripile,  şi  atunci  îngerul  să  făcu
                                                                                                   «Lucră  cu  cei  ce  sunt  la  câmp,  şi  cu
       să  coborî  Dumnezeu  şi  sfântul  Petru  şi  mul­  o  fată  frumoasă,  ca soarele,  încât  limbă  ome­
                                                                                              cei-ce  stau  în  casă.  Ajută  femeilor  la  tors,
       ţime  mare  de  îngeri,  şi  toţi  să  aşezară  în  ju­  nească  nu-i  în  stare  a  grăi  frumseţa  ei,  în
                                                                                              şi  la  ţesut  şi  la cusut;  petrece  tinerii  Ia oaste,
      rul  împăratului,  şi  zise  D-zeu:         haine  presărate  cu  flori  şi  fir  de  aur.
                                                                                              şi  Ia  fapte  vitejeşti,  străbate  codrii şi pădurile
            «Spune  fătul  meu  ce  jale  mare  ţi-a  cu­  Se uita  împăratul şi  întreg poporul  la  ea
                                                                                              până  la  peşterile  haiducilor,  şi  învaţă-i  cum
      prins  sufletul,  de  ai  cerut  cu  atâta  evlavie   cu  frică, ear’ Dumnezeu o  luă de  mână  şi  zise:  să-’şi  iubească  ţara  şi  cum  s’o  apere  de
      ajutorul  meu                                     «Copila  mea!  Tu  vei  rămânea  acum  pe   duşmani.
            Şi  împăratul  ridică  privirea  cătră  D-zeu   pământ,  şi  vei  trăi  numai  pentru  acest  po­
                                                                                                   «Peste  mai  multe  veacuri  va  veni  un
      şi  plângând  începu  a  spune  întâmplarea  cu   por,   care  ţine  cu  atâta  credinţă  la  legea
                                                                                              tinăr,  care  Timpul  să  va  numi,  acesta  va  fi
      bătaia  şi  nedreptatea  ce  s’a  făcut  poporului   şi  împăratul  seu,  şi  care  afară  de  duşmani,
                                                                                              soţul  tău.  El  te  va  duce  pe  la  curţi  împără­
      din  jurul  său,  şi  apoi  îl  rugă:       de  griji,  greutăţi  şi  năcazuri,  nu  mai  are  ni­
                                                                                              teşti  şi  tu vei arăta  lumii  simţămintele  curate
            «Doamne,  vezi  vrednicia  lui,  îndură-te   mic  afară  de  tine...  Tu  să-i  fi  mângâierea,,   a  acestui  popor,  care  multe  a  suferit.  In
      şi  trimite  din  cerul  Tău  ce  vei  afla  mai   nădejdea  şi  fericirea.  Numele  tău  e  Doina,   tot  locul  tu  vei  fi  iubită,  şi  cine  te  va  cu­
      scump  pentru  acest  popor  blând  şi  credin­  şi  ai  menirea  de  a  trăi  cât  lumea,  fără  ca   noaşte,  te  va legăna  pe braţe.  Tu  însă  numai
      cios.   Dă-i  lui  un  dar,  care  în  năcaz  să  îmbătrâneşti.  Vremea  nu  va  avea  putere   atunci  să fii  deplin  fericită  şi  să  străluceşti
      să-i  mângâie  pe  fii  lui,  în  deznădejde  să-i   asupra  ta,  ci  din  ce  vor  trece  mai  multe   în  frumseţe,  când  inima  şi  tot  sufletul  tău  va
      încuragieze,  în  veselie  se-i  însufleţască,  un   veacuri,  te  vei face  mai  tinără,  mai frumoasă,   fi  numai  a  acestui  popor  asuprit!
      dar  care  din  veac  în  veac  să  trăiască,  să  le   mai  dulce.
                                                                                                   «Şi  acum,  rămâi  cu  bine  copila  meal*
      fie  de  cinste  şi  de  poveste  altor  neamuri;   «Glasul  tău  să fie glasul  sufletului  acestui
      ascultă,  Doamne,  rugăciunea  robului  tău  şi   popor.  Să  mângâi  pe  cei  supăraţi,  să  ajuţi   Şi zicând  aceste  D-zeu o  sărută pe  frunte
      împlineşte-o.«                              celor  săraci,  şi  ori  unde  vei  fi  tu,  fericirea   şi  netezindu-i  perul  de  aur  o  întrebă  dacă
           Când  gătă  împăratul  cu  vorba,  să  uită  se  fie  cu  tine.                    e  îndestulită  cu  menirea  ei ?
   1   2   3   4   5   6   7   8