Page 4 - Bunul_Econom_1900_03
P. 4

Pag.  4-                                            BUNUL    E C O N O M                                               Nr.  3


       teriile  cari  îi  alcătuesc  organele  (păr­  sora  împăratului  Argyle  din  Orient,  „Reuniunea  română agricolă  din.
       ţile),  •—  şi  pentru-ca  acelea  se  nu  se  care  s’a  măritat  după  un  fiiu  al  Doge­    comitatul  Sibiiului“.
       gate,  trebue  se  tot  reparăm  aceste per-  lui  de  Veneţia  Petru  Voscolo  la  991,
       deri,  dându-’i  materii  noue.  Corpul  înse  în  loc  se  mânce „ca  alţi oameni“ (adecă,   Programul  cie  lucru pro  1900
       nu  pPate  folosi  aceste  materii  decât   ca  toată  lumea  la  această  vreme),  cu       In  scopul  cunoaşterii  referinţelor  eco­
                                                                                               nomice  ale  agricultorilor, în  1900  se  vor ţinea
       trecendu-le  prin  anume  schimbări,  cari   degetele,  foloseşte  furcuţe  şi  linguriţe
                                                                                               întruniri  agricole  în  comunele  UimbaV,  Brad,
       se  numesc  mistuire,  şi  care  se face prin   aurite  spre  a  duce  mâncările  la  gură.   Vale,  Deal,  Turnişor  şi  Cichindeal.
       organele  de  mistuire,  zise  şi  «canalul  Altcum  spune  că  acest  obiceiu,  «e  nu­     In  cadrul  acestora  se  numără  şi  prele-
       digestiv»,  pentru-că  întradever  samenă  mai  o  urmare  a  luxului  venetian  cel   getilc  poporale  ce  se  vor  ţinea  în  comuna
                                                                                    j
       cu  un  canal.                              fără  margini  în  veacul  al X-lea»...  Aşa­  Sălişte  la  28  Ian.,  4,  11,  18,  25  Februarie,
            Părţile  acestui  canal  sunt:  1.  guta,   dar’  abia  de  900 de  ani  se  poate vorbi   4,  11  şi  18  Martie,  şi  anume  în  cele  4 dintâi
                                                                                               va prelege  presidentul  Reuniunii  dl D.  Comşa,
       2.  faringele  (înghiţitoarea),  3.  esoptagul,   de  folosirea  furcuţei.  In  zecile  de  mii   despre  prăsirea  pomilor,  despre  cultura  po­
       4.  stomacul,  5.  maţele.                  de  mai  nainte  înse,  furcuţe  erau  numai   milor,  despre  culesul  şi  păstrarea  poamelor
                                                   degetele  omului.
            Vom  vedea  cum  se  face  trecerea                                               şi  despre  întrebuinţarea  poamelor;  în a  5-a  şi
                                                        Din  Italia  s’a  lătit  în  veacurile  ur-  a  6-a  va  prelege  dl  R.  Siniu  din  stupărit,
       prin  acestea  prin  toate.                                       >
                                                   mătoare  folosirea  furcuţei.   Dar’  încă şi   ear’  în  cele  trei  din  urmă  membrul  pe  viaţă
            înainte  de-a  începe  se  «mâncăm»,   la  1610  (aşadar’  abia nainte  cu  300 de   dl  Ioan  de  Preda,  advocat,  va  vorbi  asupra
       noi  trebue  se  apucăm  mâncarea,  se  o                                              culturii  sparangelului  şi  a  ciupercilor,  despre
                                                   ani),  în  ţeri  ca  Anglia,  furcuţa  era  so­
       prindem  cu  ceva.  Această  prindere  a                                               testamente  şi  donaţiuni  în  cas  de  moarte  şi
                                                   cotită  drept  o  —   unealtă  de  prisos...  în  fine  asupra  contractelor  de  moştenire  şi
       mâncărilor  îsi  are  istoria  ei  interesantă,
                                                        Lingttra ?  O,  lingura  abia  prin vea­  de  susţinere.  Aceste  prelegeri  se  vor  ţinea
       pe  care,  înainte  de-a  merge  mai  de­                                              în  Duminecile  amintite  şi  în  orele  dela
       parte,  cred  de  interes  se  o  spun  aci   cul  14,  nainte  cu  600  de  ani,  începe   4 —6  d.  a.
                                                   se  se  ivească!
       în  fugă.                                                                                   Exposiţia  de  vite  cornute  împreunată
                                                        Fluidele  (materiile  curgătoare)  le   cu  distribuire  de  premii  în  bani  se  va  ţinea
            «Porumbul  fript  nu  ne  sboară  în
       gură»,  ci  trebue  se-’l  prindem  cu  ceva   putem  duce  la  gură,  de  pildă  vărsând  în  Mercueea.
                                                                                                    Cursul  de  altoit  pomi  se  va  ţinea  în
       ca se-’l  ducem  la  gură.  Câteva  animale,   o  rază  subţirică  de-adreptul  în  ea,  cum   Sebeşel.
                                                   beau  ţeranii  spanioli  vărsând  vinul  din
       cari  trăesc  în  apă  îşi  cască  numai gura                                               Gu câte  un  altoiul (mer pătul)  va  fi  dă­
                                                  ploşte  de-adreptul  în gură,  slobozit dela
       în  fuga  înotului,  şi  ce  le  vine  în  ea,                                         ruit  fiecare  membru  al  Reuniunii  cu  locuinţa,
                                                  oarecare  înălţime;  putem  apoi  sorbi     în  Sebeşul-de-sus.
       înghit.   La  alte  animale  e  aşa  făcut
       capul,  cu  fălci  lungâreţe  şi  grumaz lung,   din  un  vas  oare-care  cu  aer  împreună,   In  decursul  primăverei  se  vor  distribui
                                                                                              între  membri  în  mod  gratuit  seminţe-de  tri-
       că  pot  prinde  mâncarea  cu  buzele  (ca­  mai  ales  voind  a-’i  cerca  gustul,  sau   foiu,  lucernă,  napi  de  nutreţ,  orz  de  Hanna.
       lul),  cu  limba  (boul),  ori  cu  dinţii (cânii).  putem  suge,  sau  putem  da  fluidul  din-   secară  de  primăvară,  cânepă  italiană,  etc.
                                                  tr’una  pe  gât, înghiţind  o  cătăţime  mai
            Omului  i-a  dat  D-zeu  spre  ajuto­                                             In  acelaşi  timp  comitetul  mijloceşte  pentru
                                                  mare.  Felul  mai  obicinuit  însă  este, că
       rare  mânile.   Cu  degetele  acestora  el                                             ori-cine  ’i-se,  va adresa, procurarea  de seminţe
                                                  ducem  fluidul  la  gură  cu  oare-care  vas   bune  şi  mai  ieftine.
       prinde  mâncarea,  ear’  din  palmă  bea
                                                  şi-’l  golim  încet,  ridicând  puţin  capul.    In  scopul  respândirei  culturii  golitelor,
       apă,  până  «civilisaţia»  l’a  învăţat  se-’şi                                        membrii  vor  primi  în  mod  gratuit  ouă,  găini
                                                       înainte  însă  de  a  începe  să  mes­
       pregătească  instrumente  anume,  ca  se                                               etc.  de  soiul  Plaimonth-Rocks.
       nu-’şi  mai  mânjească  degetele  nici se-’şi   tecăm  mâncările  sau  se  bem  beuturile,   Maşina  de  semănat  şi  alte  unelte  eco­
       mai  ude  palmele.                         facem  o  controlă  (cercetare)  asupra  lor   nomice  se  vor  pune  spre  folosire  la  disposi-
                                                  prin  simţul  gustului,  judecând  de  sunt   ţia  membrilor.
            Cel  dintâi  instrument folosit  de  oa­
                                                  bune  ori  nu,  trupului,  şi  gustul  ne spune   Ietre  membrii  din  Fofeldea  se  ya  sorta
       meni  la  mâncare,  a  fost  un  băţuţ  sub­
                                                  îndată  să  le  primim  sau  să  le  respingem.  o  viţea  de  rassa  »Pinzgau«  şi  eveutual  un
       ţire,  ascuţit  la  vîrf,  cu  care  împungea   Dacă  gustul  a hotărît  să-’le  primim,   berbece  şi  2  oi  de  rassa  Ftislandeză.
      bucătura  de  mâncare  şi  o  prindea.  Mai   începem  mestecarea,  despre  care în  arti­   In  scopul  întemeierii  unui  museu  al  in­
      târziu  i-au  făcut  beţigaşului  doue  vîr-   colul  următor.                          dustriei  de  casă,  se  va  reînoi  apelul  lansat
      furi,  aceasta  a  fost  —  mama  furcuţei.                                             anul  trecut.
                                                                                                   La  cas  de  an  roditor,  în  toamna  a.  c.
      Furcuţa  nu  e  tare-tare  de  mult  în  fo­                D r .  Ş t e f a n   E r d e l y i
                                                                                              se  va pune în lucrare  cuptorul  de uscat  poame
      losinţă.  Sfântul  Petru  Damian  scrie că                                              sistem  *Cazenille«.
                                                  Ei  îi  erau  anii  clipe,  şi  cum  era  bine ori  rău   dragă  şi  îi  furnica,  si  nu  odată  îi pornea  şi
                  F   O I Ţ A
                                                  în  lume,  aşa  era  şi  firea  ei.  Când  poporul   pe  ei  în  horă,  şi  în  stîrşit  toate se  întâmplau
                                                  era  cu  voe  bună  şi  Doina  era  veselă şi  plină   întocmai  cum  a  zis  Dumnezeu.
                     D oina                       de  foc, ear’  când  vedea  jale şi  năcaz,  ea plân­  »Doamne,  Doamne,  mult  bine  ne-ai
                          de                      gea  alăturea  cu  cei-ce  plângeau.        dat,  când  ne-ai  dat  Doina U  ziceau  mulţi
                                                       Soarele  când  resăria  o afla ţinând  coar­  dintre  bătrâni,  şi  mulţi  dintre  duşmani  voiau
                   M a r ia   C io b a n
                    ,                 (Urmare).   nele  plugului,  pe  care  dacă  punea  ea  dege­  să  o  câştige  pe  sama  lor,  de  unde  nu,  să  o
           Veac  după  veac  trecut-a  de  atunci,   tele, mai uşor  să despica  brazdă după  brazdă...   prăpădească  de  pe  ţaţa  pământului.
      cum  ai  întoarce  foile  unei  cărţi  şi  Doina  cu   Şi  nici  nu  era  soarele  de  tot  sus,  când  ea   Veacuri  de-arândul veniau  bălauri după
      cât  era  mai  cunoscută  cu  atâta  se  făcea  mai   fugea  în  calea  femeilor,  cari  veneau  cu  de   bălauri,  ca  să  o  înghiţă,  şi  smei  după  smei
      iubită  şi  mai  frumoasă,  încât  veste şi poveste   mâncare  la câmp,  şi  se  prindea  cu ele  surată.  să  o  răpească,  dar’  nu  era  putere  sub  soare,
      se  duse  în  lume  de  ea,  că  e o  fată minunată   Doina  era  la  secerat,  ea  la  adunat  fân,   care  să  se  fi  putut  atinge  de  ea.
      la  făptură  şi  fârmecată  la  graiu,  şi  nenumă­  eâ în  vale,  ea  în  deal,  şi  ori  unde  era,  lucrul   După  veacuri-veacuri,  eară  s’a  făcut
      rat  fu  numărul  muritorilor  cari  îşi  bătură   sporia,  ear’  codrii  şi  pădurile  răsunau,  de   bătălie,  şi  acum  Doina  cum  prinse  de  veste
      capul  să  o  câştige  de  nevastă,  dar’  ea  nu   cântece,  aci  doioase  cât  să  frângă  inima  de   că  feciorii  stau  şiruri  se  plece,  îndată  sosi
      voia  să  ştie  de  ei,  aştepta  mereu,  să-’i  vie   jale,  aci  vesele  şi  pline  de  dragoste,  de-’ţi   în  mijlocul  lor,  şi  atunci  feţele  se  înseninară
      mirele  ce  i-î zisese  Dumnezeu.  Şi putea  uşor   uşurau  inima.                     şi  feciorii  a  căror  mame iubite  şi surori  plân­
      aştepta,  căci  vremea  cu  cât  trecea,  cu  atât  o   Doina  şoptea  fetelor  cine  le  iubeşte,  şi   geau  de  grije  şi  năcaz,  se  prinseră  cu  Doina
      întinerea  şi  o  făcea  mai  mlădioasă  şi  mai   tot  ea  ducea  vorbă  feciorilor.  Ea  întâlnea   la  horă  şi  băteau  pământul  cu  picioarele,  ca
      uşoară,  şi  i-să  părea  că  numai  ca  eri  venise   inimile  iubitoare,  ea  era  la  ospăţ,  Ia  botez   grindina  holdele,  de  gândeai  că  pleacă  la
      pe  pământ,  deşi  multe  şiraguri  de  voinici,   şi  la  praznic.  Dumineca  ea  începea  hora,  şi   nuntă  nu  la  resboiu  cu  moarte,  şi  tot cu  voe
      cari  îi  purtaseră  dorul,  erau  acum  moşnegi.  | când  se  învârtea,  chiar  şi  bătrânilor  le  era  au  fost  şi  în  bătălie,  şi  cum  să  gâta  lupta,
   1   2   3   4   5   6   7   8