Page 4 - Bunul_Econom_1900_04
P. 4
Pag. 4 BUNUL ECONOM Nr. 4
Mai cu cale c a cumpăra roi de Oare pentru-ce numeşte poporul mai tot din făină de secară, care e
ai doilea, timpurii şi buni. Aceşti roi ţinutul diritfd Carpaţi şi Olt »'ţeară?« altfel foarte gustoasă şi nutritoare.
Pentru-că ţinutul acesta în.vechime stă Fiind-eâ pământiii, mai eu seamă
totdeauna au matce. tinere şi sunt cei
tea sub cnezTi (capii) săi proprii, ca şi pe sub poalele Carpaţilor, e cam sărbed
mai de nădejde.
al Omlaşului şi ăl Haţegului, şi astfel a şi rece, cucuruzul abea se poate pune
i Pe la mijlocul lui Aprilie un stup rămas în gura poporului până astăzi cu cuibul cătră sfârşitul lui Aprilie. Şi
bun trebue se fie greu şi să aibă multe cuvântul de »ţeară«. . dacă se întâmplă că toamna mai cade
albine. De altcum în gura Oltenilor, nu pe munţi şi zăpadă de timpuriu, atunci
Stupii prea de tot grei la acest prea figurează cuvântul de mai şus, ci nu se poate nici coace cum se cade,
mal mult în cea a Ardelenilor de din şi astfel sâ culege mai mult cu lapte
timp, nu sunt aşa de recomandat, fiind
colo de Olt, spre Ardeal. şi alburiu. .Oamepii îl mai uscă apoi
prea plini de miere, încât nu rămâne în cuptor.
Ardelenii şi Oltenii trâesc într’un
loc deajuns pentru sporirea albinelor, şi fel de rivalitate pe terenul economic. Că din astfel de cucuruz, oamenii
prin urmare numai cu anevoie vâr roi. Cei dintâiu sunt mândri de recoltele uşor pot sâ capete boala numită »pe
lagră", s’a dovedit acum. şi pe aici
Cine vrea se înceapă stupăritul cu lor bogate de grâu, cucuruz, care se prin câţiva oameni de specialitate.
coace mai bine, de vitele lor mai s mari
roi, e bine se-şi cumpere un roiu prim Dar’ dacă »grâul nu se face, mă
şi mal frumoase, cari. au păşuni , mai
şi unul de al doilea. In această întâm măliga nu se coace«,‘5 apoi cu atât mâi
bune, car’ cei din urmă sunt mândri
plare roiul prim e mai potrivit pentru de originea (pogorîrea) lor, şi de hăr vârtos reuşeşte cultura merelor de pă
miere şi cel de al doilea îpentru sporit. nicia lor, prin care ştiu să facă şi un mânt (cartofilor, grumpenelor).
?
Acestea în câteva -comune, mai
începând numai cu un stup, tre pământ mai sterp şi petros, se aducă
roduri îndestulitoare. pe sub., poalele Carpaţilor, sunt nutre-
bue se se aibă în vedere sporirea, deci mântul de căpetenie a locuitorilor, ca
-b;-1 Ardelenii numesc ţeara Oltului
să luăm de cei de sporit. Daca anul în Ungaria de nord la Slovaci, în Ger
»para focului«, fiind-că pe lângă toată
e bun, stupul poate să dee un roiu mania de nord, Irlanda ş. a.
hărnicia Oltenilor, recoltele acestora pare
prim timpuriu,’ care va umplea coşniţa că le pârleşte focul. îndată le gată, aşa Cartofii se cultivă' rin asemenea
de faguri şi miere, chiar şi pentru stă eă numai o parte din ’ ei pot să se comune în cătăţimi foarte? mari. In zile
pânul seu, şi un roiu de al doilea, care ajungă cu bucatele din cules în cules. de post oamenii ferb câte o căldare
mare de cartofi, îi pun într’un blid
încă îşi poate lucra fagurii şi îşi poate Dar’ Ardelenii mai înţeleg sub mare sau într’o corfă, şi de acolo îşi
aduna, jpieţea ţfşbuinpiftasă.pentru,iarnă. para focului şi rachiul, care pe uriii ia fiecare. Lângă cartofi se mai adauge
Olteni aşa îi pârleşte de tare, nu nu îndeobşte şi câte un blid- mare- cu
, ■ . ,.,-Stupar
mai trupeşte, ^ ci şi. .sufleteştef încât; îi moare. Uneori cartofii ferţi se curăţă
lasă de tot « pârliţi şi. amărîţl; ear’ »ţeacă de coaje şi se amestecă în oală ca şi
. Corespondenţă economică. .' de. ocară«... p.. numesc, penţru-că se lasă mămăliga'"şi numai după aceea se mă
ocăriţi de aceia, cari s’au încuibat maî
_■ ,,Ţeara Oltului , '• , nâncă.''-' - s
Para focului, ' ’ ' îh toate satele şi le vând »para focu Cartofii ferţi curăţiţi sau şi neferţi,
.- •; > Ţeaiă-de'ofciră'- .•* *
, ; . , Pită de secară,!., . _ , lui» pe bani...' numai spălaţi şi raşi . pe. râzătoare, se
Grâul nu se face In ţeara Oltului pe puţine locuri mestecă şi în pân.e, care astfel se ţine
Mămăliga nu se coace, . ...... .
Cu merele de păment ■ isbuteşte cultura grâului, - De aceea se timp mai îndelungat în stare moale.
' - ■ Cu-aceLea trăeşc mai m a t'. cultivă mai cu seamă s&ara, care reu- Un obiceiu foarte rău au o parte
• •-.-Cât adevăr în versulpoporal de şeşţp foarte ;bine, şi'vîn . deobşţe. dă re-i din Oltenii ' ridstri, ■ că'de când aduc
mai sus faţă de r biata „Ţara .Oltului", colte îmbelşugate. Pânea se face aici bucatele de- pe câmp -şi până e mai
1 o r i ' a . ; pleca mai departe, până-ce ajunse într’o pă* demult, voinic tiner, cu plete lungi şi negre,
dure mare de' trandafiri. In ‘mijlociii 'acelei şi faţa rumenă, mlădios, sprinten şi cu pri
păduri era o casă zidită dih.*'lăcrimioare; şi vire de foc.
. . , Doina- • ••• vioţele, şi. cp coroană dă tăroâiţă.şi >nu mă * Acum me' cunoşti'? »* iise; zina' zîmbind. _
C-; SIb lyH de"A Ai»'. Big. pita«. »A! tu- eşti dulce şi iubită- Tinereţăb
La uşa casei era un moşneag albit de
M aria C ioban »Eu supt,- dragă Tirnpule! vezi. câş’ţi
vremuri, culcat pe un pat de rosmarin. ■-'*
... .. ..-A ,5.v , .Ţ... ... , ■■,, ’ ''...-.(Urmare).. aduci aminte de mine!«t
Vezendu-1 zina, descăleca; lăsă fluturele
Pg vîrful muntelui celui înalţipână la »Aeum ascultă: .D-zeu porunceşte, că
să sboare pe! la flori, ear’ ea se duse la moşr
nori, eară se făcuse lumină, cerul era des neag, îi puse încet mâna pe umăr şi zise: numai decât şe pleci să afli pe Doina şi s’o
chis şi pe o scară de flori se cobora de as- »Sus moşule! nu te face,...căci bine ştiu eu aduci la Crăiasa poveştilor».
tă-dată o zină. Când puse piciorul pe pă că tu nu d.ortR.i.\nici-odată!« r »Tii pleacă peste şirfil munţilor ce se
mânt, tot muntele se îmbrăcă in Haină verde »Cine eşti tu, de ştii aşa bine? întrebă văd la marginea ţerii şi întră în oaste. Luptă
şi pe unde călca, răsâriau şi înfloriau Sân moşneagul. ‘ eu ostaşii alăturea, că acolo e şi Doina, Lu
ziene, cimbru şi bujor. Paserile cântau, is- ■ »Vei vedea îndată cine sunt, acum ga- crul cel dintâi se-ţi fie să înfrângeţi pe duş
voarele rîdeau vesele, rostogolindu-se pe aş tă-te se vii cu mine. D-zeu m’a trimis să-ţi mani, să faceţi cinste ţerii, apoi plecaţi la
ternutul lor prunduit. spun că e vremea să te cununi cu- Doina». curţile împărăteşti, unde crăiasa vă va primi
La poalele muntelui un fluture cu mus- »Nu se poate, draga mea, e prea. târ cu braţele deschise şi vă va face nuntă mare.
Şi acum D-zeu cu tine, dragă Timpule! Se
teţele sucite, merse naintea zinet, şi după-ce ziu, sunt bătrân», răspunse moşul.
umbli în pace !»
i-se închină până la pământ, o pofti se i-se »Ce porunceşte D-zeu toate se întâm »Rămâi sănătoasă scumpă prietenă!»
sue în spate că e vremea de plecare. plă I Acum nu mai zice nimic, ci gustă niţică
răspunse Timpul.
Zina ascultă şi punând un frâu de aur apă din ulciorul acesta» — şi zina îi întinse
pe capul fluturaşului, se sui pe aripile lui şi ulciorul. Din seara aceea, de când a vorbit Cră
sburâ peste lunci înflorite şi peste păduri în Moşneagul abia înghiţi şi deodată simţi iasa cu pârâul, ea a prins dragoste pentru el,
verzite, şi într’o clipită ajunse la Isvorul- un dulce cutremur în tot trupul, se scutură şi de aici înainte, aproape în fiecare zi se
Nemuririi. îşi umplu de aci un ulcior, apoi odată şi peste o clipită se făcu eară ca de ducea şi ciasuri întregi şedea pe ţărmurii lui
