Page 3 - Bunul_Econom_1900_08
P. 3
Nr. 8 BUNUL ECONOM P ag-1
facă. .Lucrul îşi mai are şi partea sa înfrângere, îşi trag seama şi nu puţini şi oare-cum din întâmplare dau naştere
bună morală, — despre care însă se apucă pe calea ce duce la biruinţă în la prăsilă netrebnică, în vreme ce din
va mai scrie în această foaie. viitor, aşadar! pe calea înaintării. Până soiu aevea curat dobândim, aproape
Saşii cei abia 200.000, au atari si între cei îndărătnici se află cari se totdeauna, vite la fel. Vaci Corcite, alt
însoţiri vre-o 40, noi Românii de 15-ori iee îndemn dela cari i-ău întrecut. Şi cum frumoase şi grele, s’au vendut şl
mai mulţi ca ei, avem abia —■ 7. să fi văzut, cum se ciudau acei cari se vend cu 100—-120 fl., aşadar’ cu
Pe unde Vă vom ruga, primiţi-ne au fost lăsat vitele altcum mândre, jumătate preţurile arătate mai sus. Am
Români cu încfedere şi urmaţi-ne sfa acasă! Da, nu odată mi-s’a răspuns: avut deci cuvent se desmânt pe unii
tul, căci vouă înşivă bine vă faceţi! »De ştiam, că aşa merge şi mai ales că şi pe alţii dela corcituri şi să stăruim
6 să căpătăm bani, până şi 5, 10 ori pentru soiuri curate, fie şi de a doua
20 fl. chiar, nici vorbă să lăsam vitele mână. La exposiţiile mari din Buda
R e u n i u n i E c o n o m i c e
acasă... Dar’ ve va aduce D-zcu earăşi, pesta, Seghedin etc., corciturile n ’au
Lăm uriri la conducerea Reuniu las’ pe noi! O să vedeţi, că alţii n’au avut intrare/
nilor economice. să se poată măsura cu noi, când vorba In alegerea vitelor de prăsilă, tauri
' " IV. ' ■ e de prăsilă«. şi vaci, berbeci şi oi, armăsari şi iepe,,
Despre ^însoţirile săteşti de credit, Exposiţiile îmbie cea mai nimerită veri şi scroafe, economii noştri, chiar şi
numite „ RaiJfeixen“, am de , gând se ocasiune de a să sfătui şi lumina îm cari trec de iscuşiţi, nu sq pricep acă-
vorbesc do chilin şi pe îndelete. Acum prumutat : cărturări şi popor, bătrâni tărea şi nu arareori fac greşeli vred
odată se-’mi fie îngăduit se aţintesc păţiţi şi tineri dornici de înaintare. In nice de osândit. Am ţinut deci, când
privirea cetitorilor asupra ex p oziţiilor tre altele se pot încredinţa, unii şi alţii, cu exposiţiile, să le vorbesc, adesea pe
w^e>,, arangiate de Reuniunea noas că vite aevea preţioase se pot dobândi larg şi fireşte într’o limbă neaoşe po
tră agricolă (din comitatul Sibiiului) an numai prin alegerea înţeleaptă a vite porală, despre cari însuşiri ar trebui
de an, când într’un ţinut când într’al- lor dc prăsilă, prin grije stăruitoare să aibă vitele de, prăsilă.
tul, fireşte în comunele fruntaşe şi stând şi belşug în hrană. Când cu împărţi In puţine cuvinte eată ce-am spus :
la îndemâna alor 5 —8 comune înve rea serbătofească a premiilor, lucru fi Capul/să fie -mic şi, uşor. Din ani
cinate. Drept premii, (au servit câte resc, n’am lipsit a scoate la iveală vred male cu cap mare şi greu dobândim:
100 fl. încuviinţaţi prin comitat şi în' nicia economică drept pildă de urmat, vitei cari,' lucru firesc, au si ei aseme-
2 rînduri câte 200 fl din visteria ţării. îmbărbătând la propăşire în ale econo nea cap, Cu chipul acesta se îngreuiază
Cu pcasia celor 10 exposiţii de vite miei de vite şi mai ales la prăsirea de fătatul şi mersul chiar, sau se întâmplă,
deci am primit şi dat în cinste econo mult ' trifoiu, ducem ă şi napi de nu- ca vaca să lapede (aborteze). Capul
milor noştri- laolaltă suma de 1400 (1. treţ, dacă e ca economia noastră peste fiind şi aşa osos şi înzestrat cu puţină
cari, în lipsa Reuniunii, s’ar fi străcu- -tot să ajungă în condiţii mult mai şi ieftină carne, măcelarii dau şi ei în
rat, D-zeu ştie unde şi pe-a cui seamă, priineioăse şi să sporirm agoniseala. tâietate vitelor cu cap mic şi cărnoase
hotărît însă, că nu în buzunare româ Decât multe, slab hrănite şi de la trunchiu, mai ales în partea dinapoi
neşti. Vrednicul mare proprietar de soiu prost, hotărît măi’ cuminte e să ţi şi pe coaste. In deosebire de soiul
aici, dl Alex. Lebu a ţinut se dăruiască nem vite mai puţine, de soiu ales şi prost cu coarne subţiri şi adese lungi
Reuniunii premiile sale în suma de 80 să le hrănim din greu! In adevăr, de şi răsucite, soiul Pinzgau şi multe
cor. Exemplul a fost urmat şi de alţii, cât 2 — 3 vaci ţuguiele, cari cheltuesc alte soiuri nobile au coarne scurte,
aşa că din premiile înapoiate s’a pus împreună mult nutreţ şi totuşi dau aproape oable şi înspre rădăcină adese
temelia unui »fond al expoşiţiilor«, deo lapte puţinei, se îngraşe în sîlă şi abea foarte groase. Fruntea - se fie lată şi
camdată în suma de peste 200 cor. le poţi vinde cu 200 fl. cel mult, ne oablă, botul cam svelt, nările largi,
La exposiţii am văzut întrunindu- greşit mai bine isbutim ţinând d. e. o dinţii sănătoşi şi bine. închegaţi.
se mulţime de economi, cărturari şi singură vacă de Pinzgau care, deşi la Spinarea se fie oablă, începând
popor, bătrâni şi tineri, femei şi băeţi, comă din fire, mănâncă cât 2 cel mult, dela grebăn şi până aproape de rădă
toţi şi toate în haine sărbătoreşti. Dar’ se îngraşe uşor, dă aproape anul întreg, cina cozii; De altcum, grebănul poate
nu e mirare; căci nici când nu e oca- zilnic câte 12— 15 litre de lapte şi se fi cu 3— 6 cm.” mai înalt. Un mare
siune mai nimerită de a vedea strânse la poate vinde cu peste 200 fl. Aşa d. e. cusur este spinarea încovoiată la mijloc
un loc, aproape toate vitele aevea fru s’au. vândut şi se vând aici, înţelegem sau aiurea. Coastele să fie cât mai
moase din loc şi ţinutul întreg. Pe nu soiu curat de Pinzgau, şi acuma viţei lungi şi îmbrăcate în multă carne. Una
puţini ’i-am găsit, la început, nedume de câte 5— 8 săptămâni .-cu 5 0 — 80 fl., din cele mai preţioase însuşiri este, ca
riţi şi bănuind te miri ce pacoste, însă ear’ vaci cu 200— 280 11. bucata 1 Că şoldurile să fie cât mai îndepărtate.
rînd pe rînd şi-au venit şi cei fricoşi preţurile ar fi să meargă scăzând, deo Vacile cu şolduri apropiate şi ţuguiete
în ori si toţi urmăriau, cu vădit neas camdată nici pomeneală. fată cu anevoie, se clatină la mers ase
tâmpăr, lupta aprigă, în care vedea O mare şi păgubitoare greşeală menea raţelor fiind slabe de puteri.
răsboindu-se munca şi dibăcia, stăruinţa este, că mulţi din fruntaşii noştri să Nar’ trebui deci îngăduite ca prăsilă.
şi cuminţia românească, o luptă, din teşti, adese sub cuvânt de soiu »curat» Larg este pieptul mai ales când picioa
A
care trag foloase cu toţii. învingătorii sau «aproape curat», au apucat a prăsi rele dinainte stau departe unul de ce
ajung a fi sărbătoriţi şi înzestraţi cu corcituri fel şi fel, cari în ochii price lalalt, de asemenea spetele. Pieptul
daruri băneşti în faţă obştei îndesuite, pătorilor n’au trecere, eată pentru-ce: larg şi bine învelit dovedeşte tărie şi
ear’ ceialalţi, tocmai fiind-câ au suferit vitele corcite, păţania dovedeşte, uşor plămâni sănătoase, Poalele se fie ro-
