Page 4 - Bunul_Econom_1900_12
P. 4
Pag. 4 BUN UE. ECONOM Nr. 12
Comasarea in mai multe table nu laşi loc şi mai bine le umblă schimr Pământul din grădina de legumi
are nici un rost! bându-le. trebue să fi . fost săpat de toamna.
. Se vedem acum cari sunt lucră Pământul trebue bine gunoit. Gu Săpatul se face în bulgări mari, ca
rile cele mai înteţitoare şi de neape- noiul îl punerii astfel: Ne apucăm de peste earnă îngheţând să se îmbună
rată trebuinţă, îndată după comasare. unde e locul mai jos, săpăm cu arşeul tăţească. Acum primăvara îndată-ce s’a
In arătarea acestora cum şi în desfăşu făcând un părăuţ atât de afund şi de sbicit pământul, neavând temere că va
rarea poveţelor ce urmează, luăm de lat cât putem lua odată cu arşeul. In mai . îngheţa, ne apucăm să ’l săpăm
temeiu, drept pildă şt îndreptar, o mo- acest părăuţ să pune apoi de-alungul din nou. Săpatul de primăvara să face
şioară în mărime de 12 jugăre, 3 ju- gunoiu. Peste acest gunoiu aşezăm pă în feliuţe subţirele mărunţite bine (cu
gere fenaţ şi 9 jug. arătură, şi vom pur mântul din al doilea rend luat cu ar grebla). Tot cu grebla adunăm şi ră
cede cu ea precum vom arăta. şeul, în locul căruia rămânând ear’ un dăcinile şi gunoaiele netrebnice de prin
(Va urma.) f B l a GA părăuţ îl umplem cu gunoiu şi tot aşa pământ. Oblim apoi pământul frumos
urmăm până-ce gunoim tot pământul şi-’l împărţim în straturi şi apoi să-
L e g u m ă r i t ce avem a-1 cultiva. mânăm.
Pe marginea straturilor e bine a
Unele din legumi iubesc pămân
Calendar cultiva flori, ear’ pe marginea cărărilor
tul îmbunătăţit cu gunoiu proaspet,
Samănâ mai ales legumite ce voe?ti dintre table, agrişi şi rozincini.
să-’ţi facă sămânţă, şi pentru a le cum e varza, salata, ţelerul şi alte le
apăra de omide, pune în apropiere gumi cu foaia lată. Pentru aceea tabla (Va urma.) G . M a ic aN
de ele câte-va seminţe de cânepă. în care le punem pe ele o gunoim cu
•care prin mirosul său va alunga flu
turii. gunoiu proaspăt. In anul al doilea, pu-
. Apucă-te de straturi şi samănă. trezindu-se gunoiul din tabla aceasta, S t u p ă r i t
cultivăm în ea acum legumile ce iu
Pentru prăsirea legumilor trebue C alendar,
besc pământul gunoit cu gunoiu putred,
să ne alegem un loc în faţa soarelui Faceţi cercetarea stupilor şi pe
cum e ceapa, pătrângei, castraveţi ş, a.
şi cât se poate ferit de vânturile răci cei lipsiţi hrăniţi-’i, pe cei slabi şi
Ear’ în anul al treilea fiind pământul tără matcă, împreunaţi-’i cu alţii care
de mează-noapte, ferit prin clădiri sau ar au matcă.
din această tablă mai sărac, cultivăm
bori. Pământul să fie negru, îndesat, căci >La coşniţele mobile, înlătură um
în ea legumi ce să îndestulesc şi cu
acesta prin lucrare să mărunţeşte, ear’ plutura de pae dintre uşe şi tereastră
un pământ mai slab, cum sunt pâstăioa- pusă peste iarnă.
când sunt ploi nu să acaţă de unelte
sele: fasolea, mazărea ş a. Scoate lăţişorul de sub fereastra
şi de; încălţăminte, tot asemenea când din jos şi curăţă de murdării şi de
e secetă nu să întăreşte şi nici nu Gunoim apoi din nou această albine moarte. "
creapă din cale afară. tablă şi- aşa urmăm cu cultivarea, legu-
Grădina de legumi o împărţim în j milor în ea. Lucrări de primăvară în stupină.
4 table potrivite cari să ne servească In tabla a patra însă punem le- Stuparul iscusit îşi vede acum de
pentru a schimba sămănatul legumilor, j gumile ce stau mai mulţi ani într’un coşniţe călduroase şi îndemânatice. In
căci şi lor precum şi bucatelor nu le loc, cum e hreanul ş. a. Tot în aceasta coşniţele călduroase stupii vor ierna bi
prieşte dacă unul şi acelaşi soiu îl cul tablă putem prăsi pomi, smeură, fragi ne, nu mânca multă miere şi nu pier de
tivăm de mai multe ori în unul şi ace şi altele. frig. Coşniţele aevea bune sunt scutite
Şi primesc şî Zeii vestea, plini de spaimă şi ’ngrijaţi.
F O I T A
Soarele, ca un părinte, nu ştia ce se mai facă,
Ca năcazul feţişoarei şi durerea să-’i mai treacă.
Crăiasa Codrului. Şi cunţ sta bătrânul tată, cu luceaferii ’n poveşti, -
De pe, deal crâeaSa Lună strigă: »Cp te mai boceşti!
De
Fata-i tinără, frumoasă, las’o ’n lume să-’şi petreacă,
M aria C ioban
N’o ţinea tot încuiată, jalea dacă vreai să-’i treacă.»
Se priviră faţă ’n faţă cei-ce stau şi sfătuiau,
■ 1 ■
Şi a Lunii minte bună, Doamne, cum o lăudau!
I)e demult, când cursul vremii era încă la ’nceput,
Şi pe loc Soarele tată cătră Negur’ a plecat,
Şi când Domnmabia făcuse tipul omului de lut,
Ca să spue fetei sale, se se gate de plecat.
Când a vecîniciei cale se părea abia croită,
Şi când soartea omenimii nu era încă ursită, —
11.
Pe atunci, pe-acele vremuri, vremuri dulci şi fermecate,
S’a zidit din spumă albă, o leerică cetate Cu glasuri de bucurie buna veste s’a primit
Cu pilaştri 'nalţi proptită şi cu turnuri dă cristal,. Şi pe dată mare toate s’au gătit şi isprăvit,
Tot cu aur lustruită şi cu petri de opal. Ca să’ poată zina. Doamnă cât de iute se pornească,
Mândră fără de păreche, e a Negurii cetate, Şi în lumea nesfîrşită sufletul să-’şi răcorească.
Şi ’nlăuntru numai Gândul şi cu Dorul pot străbate. Car cu roate aurite şi din raze lucitoare,
Fata Soarelui e Doamna, care-acolp stăpâneşte, Fermecat să meargă singur, i-a făcut: bătrânul Soare,
Şi nenumărate zine sar, când ea din graiu grăeşte, Şi, când Doamna graţioasă eşi gata de plecare,
Şi, aşa în dar şi ’n bine, a trăit până ’ntr’o zi Răsunau cântări voioase, pe-a văzduhului hotare,
Când, în pieptul ei de fată, un dor tainic se trezi. Tot pământul, munţi şi dealuri răsunau de voe bună
Şi plângea şi-'şi ruga moartea de urît şi de durere, ; Şi, pe unde fata trece, cu verdeaţă se ’ncunună.
Şi pe voe nime ’n lume, nu-’i putea găsi plăcere. Eară ea mângăitoare, strălucia de bucurie,
Se dusese vestea ’n lume pân’ la codrii depărtaţi, Pe când Negura-cetate era goală şi pustie.