Page 4 - Bunul_Econom_1900_15
P. 4
Pag. 4 B U N U L ECONOM Nr. 15
cep ută de cu primăvară. Intre aceste ţile bolnave ale pomului trebue tăiate valorisare şi prelucrare de pâme şi le
boale se numâră: îndată-ce boala se arată, şi rahele tre gume cu sediul în Deva.
1. Nerodirea, care este pricinuită bue unse cu ceară de altoit. Scopul întreprinderii e: a valorisa
sau de sărăcia pământului, sau de prea j . Gangrena putredă. In locul — adecă „a vinde şi folosi cu dobîndâ,
marea lui îmbelşugare. bolnav es sucuri, cari se dospesc şi se f o t soiul de poame, rămăşiţe dela poame
In caşul întâiu pomii au lipsă de prefac într’o fluiditate (curgăciune) pu Yşi legttme, atât în stare proaspătă, pre
nutrement Spre acest slîrşit pământul turoasă; aceasta pătrunde în lemn şi îl cu m s i procură, cât şi în stare pre-
se scoate până dăm de rădăcini, cari strică. Boala aceasta să vindecă ca şi fu cra tă , ca fabricate; a arangia even-
trebue scutite de vătămări. Acum se gangrena uscată. fu a le exposiţii şi a împărţi din veni-
pune gunoiu putred — mai bun e 4. Gura de lup. Pe coaje să f u l curat prodîicătorilor prem ii mat
compostul — şi peşte el se aruncă arată materii funinginoase. Aceste fac mari o ri mai mici, amăsurate limpu-
pămentul săpat. In Aprilie şi Maiu însă de coaja plesneşte şi o nimicesc de f u i şi îm prejurărilor“ (§. 3 din statute).
modul cel mai potrivit de gunoire este jur-împrejur, până pier crănji şi pomi. Un nou şi bogat câmp de înavu
cel cu zamă de gunoiu, în care se pune Pricinile acestei boale sunt: locul umed ţire proprie naţională ni-să deschide.
cenuşe şi var. Gunoirea nu să face ne peste măsură, rănirea coajei sau rădă Gomerciul cu poame proaspete şi us
mijlocit lângă trunchiul pomului, ci m o cinilor, gunoiu aşezat pe rădăcini, ne cate, cu fabricatele deosebite mai cu
dul întâiu de gunoire se face pe întreg curăţenie între crenji, lucrarea la pomi noscute sunt: vinul, vinarsul, cognacul
locul cât se întind rădăcinile, ear’ mo cu unelte, îndeosebi cuţite, necurate. licherul ş. a. beuturi, lictarul, dulceţu-
dul al doilea — cu zamă de gunoiu.—- Locurile atinse de boală trebue curăţite rile, poamele zăhărate ş. a.; toate îm
acolo unde slugeşte vîrful rădăcinilor. în mod temeinic şi unse cu ceară de preună fac un negoţ mare de milioane
De îndreptar trebue se luăm coroana altoit. Mai târziu însă, să poate vindeca cari până acum aduceau foloase mai
pomului, şi acolo unde slugesc margi numai prin presărarea de multă cenuşe vîrtos — m ijlocitorilor speculanţi. Po
nile ei, de jur-împrejur săpăm până la pe locul de sub coroana pomului, şi porul muncitor, producentul de poame,
adâncime de x/s metru, turnăm din prin săparea şi răsfoirea acelui loc. s’alegea aproape cu nimic.
greu zamă de gunoiu amestecată cu în viitor altcum are se fie: po
11. 8.
cenuşe şi var, apoi acoperim cu pământ. p oru l producent să aibă folosul potrivit
Dacă pricina nerodirii ar fi pă cu sudoarea lucrării sale, ear’ negoţul
mentul prea gras din jurul pomului, Ap e l şi fabricele să aibă chiemarea a da preţ,
acesta trebue îndepărtat şl înlocuit cu a da ajutor, ca rodul crud al ţăranului
cătră poporul şi inteligenţa română
nesip sau pământ sterp. Mai înainte să-i aducă şi lui venite mai însămnate
din comitatul Hunedoarei.
de a coperi rădecinile, trebue tăiată şi sigure.
una-două din ele. Astfel de pomi sâ Din apelul şi statutele tipărite, re Poamele le pote ţăranul însuşi
pot şi inela sau borti, făcând anumite produse de ziarele noastre cu multă aduce şi vinde la loc sigur, oricând şi
crescături în coaja lor. bunăvoinţă, ştim, că s’au făcut toţi oricât de multe, de zece şi de o sută
2. Gangrena uscată. Aceasta se paşii de lipsă pentru înfiinţarea unui de ori cât are el azi. Ori le pote aduna
iveşte în urma îngheţurilor de toamna «aşezământ de mare folos pentru po cutare ţăran, mic negustor ori preot
şi primăvara, a pământului prea umed, porul nostru din comitatele Alba-de- destoinic: cu preţuri mai bune decât
ş. a. Umblarea sucurilor prin pom în jos, Bistriţa, Braşov, Târnave, Mureş- până acum. Fertul vinarsului, fierberea
cetează şi uscăciunea se arată între Turda, Sibiiu, Turda-Arieş, Odorheiu, de lictar ş. a. le pot săvîrşi tot ai noş
lemn şi coaje. Aceasta capătă pete Arad, Caraş-Severin şi în deosebi comi tri, cu venite sigure. Fabrica apoi le va
brunete, cari cu încetul devin negre, tatul nostru al Hunedoarei. vinde în lumea mare. Poporul va învăţa
apoi creapă, coaja se desprinde de E vorba de înfiinţarea: „ Transsyl- cum se culeagă poamele frumoase,
lemn sau se aşează pe el. Toate păr v a n ie ij a prim ei fabrici ardelene pentru cum să le pacheteze bine, cari soiuri
Căci moartea e sdrobită Un împărat odată, de mult, avea un
F O I T A
9 Şi iadul s’a sfărmat băiat frumos şi cuminte. Dar’ împăratul n’a-
Din morţi Mântuitorul vea nici zi cu bucutie şi nici noapte cu somn,
C H R I S T O S A Î N V I A T ! Christos a înviat! de grija băiatului. Era noapte când a născut
împărăteasa pe băiat; ear’ în răvărsatul zo
Pe-a zorilor aripă Din deal s’aude toaca rilor când au venit ursitorile, a zis cea mai
Când raza ’ntâi luceşte,
Şi-a clopotelor glas; mare: »In puterea nopţii s’a născut, şi moar
Din somn toată făptura
Gâtit e cu panglice tea lui va fi în puterea nopţiil» împăratul
De-odată se trezeşte. Al Paştilor miel gras. auzi cuvintele, dar’ nici bucurie, nici supă
Şi-’i plină lumea toată
Biserica e plină rare n’a simţit. Dacă băiatul său va muri
De-o tainică plăcere
Şi credincioşi tot vin, ziua ori noaptea, tot una e, numai - viaţa
Şi tot. creştinul simte Copiii dela strană să-’i fie lungă şi fericită, ear’ moartea uşoară.
In suflet mângăere. In glasul lor senin
Căci e sdrobită moartea, Dar’ nu-’i era scris viaţa lungă băiatu
Măresc Puterea sfântă
Cu moarte s’a călcat, lui, căci ursitoarea din mijloc, zise: »Şi când
Şi cântă ne ’ncetat,
Din morţi Mântuitorul vâ împlini optsprezece ani, de moarte sil
Cântarea mult dorită
Christos a înviat! nică va muri, trăsnit de fulgerul Iui D-zeul«
Christos a înviat!
Şi bietul împărat, care asculta la uşe, a că
S’a înviat pământul M aria C ioban zut leşinat de mâhnire, ear’ ursitoarele spe
riate de sgomotul dela uşe au sburat în văs-
Şi toate s’au trezit
duhul albastru, tără ca să aibă vreme cea
•Când cea de Sus Putere
-»Să ’nvie<-a poruncit. T U R N U L D E F E R mai mică să-’şi spue şi ea cuvântul.
Din crâng şi codru coruri « In ce vreme s’au întâmplat acestea, eu Şi-au trecut de atuncia zece, cincispre
Pe Domnul preamăresc nu ştiu, şi nici în ce loc, dar’ bătrânii spun zece ani, şi să împlineau optsprezece acum.
Şi-a veciniciei viaţă cum auziră şi ei dela părinţii lor, ear eu Băiatul să făcuse flăcău, mai mare dragul;
Creştinilor vestesc. vi-o spun aşa cum mi-s’a spus. şi era cuminte şi frumos şi înveselea pe
