Page 2 - Bunul_Econom_1900_16
P. 2
Pag. 2 BUNUL ECONOM _______________ .___________ Nr. 16
C e a ve m de f ă c u t îndeplin cunoscute aproape tuturor ţă încetul bunul şi folositorul obiceiu de
rancelor noastre. a cultiva cât mai multă cânepă şi in.
ÎN M A I U
O împrejurare însă nu poate fi Şi chiar pentru aceea datori sunteţi a
Calendar
retăcută, şi anume: trebuinţa de a cu l pune freu acestei rele porniri, şi să în
In agrii. Samănă cucuruz, cânepă, tiva .mai m ultă cânepă şi in. cepeţi a cultiva ca odinioară aceste
inv grumpene, pepeni, bostani şi cras-
taveţi. Acest lucru este neapărat trebuin plante prea folositoare. S.
Grăpaţi cucuruzul resărit, şi răriţi cios spre folosul bine priceput al plu
napii pe dată ce au căpătat frunze. garului. Pentru-că în timp ce el tre După comasare.
Nu uita se stîrpeşti furnicarii, ră
chitele şi alte tufâtfi din fenaţe. bue să tot dee din agonisala făcută cu ţUrmare.)
Scutiţi viile şi pomii împotriva crunte sudori, nu trebue să peardă din Ca să ajungem a avea folositorul
grindinei prin afumare.
Premeneşte şi cerne bucatele în vedere, că are datorinţa să stărue nu gunoiu mult şi bun, vom ţinea seamă
grăunţe. Asigură clădirile împotriva numai pentru susţinerea isvoarelor sale de grajdul însuşi, de aşternut, de groapa
focului, ear’ sămănăturile şi poamele de câştig, ci şi pentru înmulţirea ace de gunoiu şi de gunoiul însuşi.
împotriva grindinei.
lora. Ear’ prin Cultivarea în măsură 1. Aşternut să punem sub vite din
In grădina de legumi. Samănă le
gumite mai jingaşe: crastaveţi, fasole, mai mare a cânepei şi inului aceste is- greu. Material ui cel mai bun pentru aş
pătlăgele, ardeiu ş. a voare negreşit au să devină mai bogate. ternut sunt paiele; ele sorb şi ţin în ele
Răsădeşte tot telul de legume pe
timp noros şi fără vent, dar’ mai Pânzăturile de lipsă la fiecare casă, so mai bine bălegarul.
cu samă după ploi calde. Udă răsa cotite în bani, dau o sumă însemnată, 2. Grajdurile să le podim astfel,
durile tinere în fiecare sară. Scormo sumă de zeci de floreni. Cămeşile, is- ca urina să nu se strecoare în păment,
neşte pământul dintre legume pe
dată-ce buruenile încep să năpă menele, cioarecii şi mâneearele de pânză, ci să se scurgă în »puţul (fântâna) de
dească. iile, şurţele şi propoadele, apoi atâtea urină«, făcut anume lângă groapa de
La pomi. Propteşte altoii şi pomii şi atâtea albituri de pat, feţe de mese, gunoiu.
mai slăbuţi, cu câte un par. Fă o
legătură înspre vîrful parului şi alta merindeţe, saci, ş. a., toate acestea se 3. Groapa de gunoiu să o facem
pe la mijlocul trunchiului. Leagă gătiau odinioară numai din cânepă şi în apropiere şi, pe cât să poate, în do
strîns, încât coaja pomişorului să nu in; nici bumbacul, nici joljul şi nici car sul grajdului; să o acoperim cu un
se poată freca de par.
înlătură crengile uscate şi răreşte toanele nu aveau intrare în casele po acoperiş anume, să o încungiurăm
cele prea îndesuite, ungend ranele porului nostru. Azi însă nu mai e aşa; cu arbori, cari să adăpostească gu
cu ceară de altoit. Cioantă mlădiţele
crescute din trupină şi în jurul trun ci mare parte a albiturilor se găteşte noiul de venturi, de ploi şi de ar
chiului. din bumbac curat, sau din bumbac şiţa soarelui. Fundul gropii să fie în
Rupe cu unghiile florile ce s’ar ivi clinat înspre puţul de urină, şi bătucit
pe altoii tineri. amestecat cu materii de cânepă sau in.
Apucă-te de altoirea în ochiu. Azi în multe case ţărăneşti numai tă- bine cu un strat gros de păment cleios,
1
>
)
La stupi. Pândeşte eşirea roilor, şutul albiturilor mai e în obiceiu; ma încât urina şi mustul ce se scurge din
îngrijeşte coşniţele din bună vreme, teriile de ţăsut în mare parte, se cum gunoiu să nu aibă cum se străcura în
lipindu-le pe dinafară cu un ames
tec din balegă de vită, cenuşe şi pără, şi nu poate fi departe timpul, jos. Forma groapei să fie rotundă sau
pleavă. Afumă-le bine pe dinlăuntru. când nici macar ţesutul nu se va mai lungăreaţă; gunoiul pus în colţuri prea
In ajunul roirii, freacă coşnifa pe din face la casă, dacă nu vom stărui pen se usucă de venturi si arşiţa soarelui.
lăuntru cu mătăcină. Pune-ţi la înde j j i
mână unul sau mai mulţi pari lungi, tru îndreptarea răului. Căci rău tre Groapa să ne îngţijim a o încunjura de
de cari să legi coşniţele de prins bue să numim obiceiul de a cultiva tot jur împrejur cu un şănţuleţ sau zid>
roii. Coşniţele bine îngrijite şi atîr-
nate de pari lungi în apropierea po mai puţină cânepă şi in. pentru-ca apa din curte şi grădină, la
milor, nu îngădue ca roii să sboare Cheltuelile făcute cu cumpărarea vreme de ploaie, să nu se poată aduna
departe şi se se aşeze în locuri greu bumbacului, cartoanelor şi joljului se sue baltă la gunoiu; apa multă spălăceşte
de străbătut. Prinde fără amânare
roii şi-’i adăposteşte cu deosebită cel puţin la 5 fi. pe an în fiecare casă. şi sărăceşte gunoiul.
îngrijire. Intr’un sat cu 100 familii preţul aces 4. Gunoiul deosebitelor animale de
tor materii ar face 500 fi., în unul cu casă, precum şi escrementele omeneşti,
200 familii 1000 fi. şi într’o miie de trebuesc amestecate şi împrăştiate cât
A g r i c u l t u r ă
sate o miie de mii sau un milion. mai de o potrivă peste olalţă; straturile
Astfel ajungem să ne plângem de când şi când călcate bine, şi vara, mai
Cânepa şi inul.
greutăţi şi în acelaşi timp facem ase ales în căldurile mari şi îndelungate,
Acestea erau odinioară singurele menea cheltuele şi altele de felul acesta, stropite cu must din puţul de urină.
plante, cari îmbiau poporului nostru ma fără să ne gândim, că n’ar trebui să le 5. Nu e bine să ţinem gunoiul
terialul de lipsă pentru albituri. Bum facem. vreme îndelungată grămadă. In 2—3
bacul, azi atât de mult răspândit, nu Ştim că nu vom putea opri din- luni de zile ei e dubit gata, s’a prefăcut
era cunoscut la noi nici după nume. tr’odată pornirea aceasta rea şi păgu într’o massă unsuroasă, în care nu se
Maiu e luna în care cânepa şi inul bitoare; dar’ datorinţă avem să facem mai pot bine deosebi balegile de ma
trebue sămănate, şi ele se samănă încă lumină împrejurul nostru, şi să arătăm terialul de aşternut. Acum e timpul cel
de sătenele noastre, deşi nu în aceeaşi că drumul pe care am apucat, nu ne mai potrivit să-’l scoatem afară la câmp.
măsură ca odinioară. duce la bine. Ear’ dacă siliţi suntem de împrejurări
Aflăm deci a fi de lipsă să zicem De aceea zicem economilor şi în a-’l ţinea şi mai departe grămadă, se
câteva cuvinte, nu însă despre cum şi deosebi econoamelor noastre: săvîrşiţi nu uităm a-l acoperi cu un strat de p ă
când se samănă. Aceste lucrări sunt un păcat neiertat părăsind încetul cu ment. Gunoiul dus în câmp îl împrăştiem
