Page 4 - Bunul_Econom_1900_17
P. 4
' “b "
Nr. 17 -
Pag- 4 B U N U L EC O N O M --r--- _-------------------------------------------------------------:-----
şi o mestecăm cu salivă, după puţin vâtemate, acoperind pe cele desgolite uneori şi de ger. Pricinile trebue înlă
timp vom simţi, că gustul ei sarbăd se şi udând bărbăteşte. turate, anume: umezeala şi prea marea
străformează în un gust dulciu. Prin în- 7. Excrescenţele, ce s’ar ivi între grăsime â pământului.
încercări chemice această schimbare şi coaje şi lemn, trebue înlăturate cu aju 14. Frunzele sucite ale pomilor,
mai uşor se poate dovedi. torul cuţitului şi rana unsă cu ceară de îndeosebi ale persecilor, sunt dovadă
Materia aceasta, care străformează altoit; pentru-că altfel ele umflă şi mă că pomul sufere. Crengile bolnăvicioase
întăreala în zâhar, e tot aceea, care stă- nâncă coaja. înlăturaţi trebue şi bureţii trebue înlăturate şi ranele unse cu ceară
formează întăreala conţinută în Orz, când de pe trunchiu şi ramuri. de altoit. '
din acela se ferbe bere. 8. Putrezirea măduvei şi scorburo- 15. Vătămări din afară, prici
Am vezut deci cum bucatele duse şirea, sunt pricinuite de sucuri stricate, nuite de animale, de oameni, ş. a. nu
la gură se mestecă cu dinţii, cum se cari au început a se trage înspre inima trebue nesocotite. Dacă s’a făcut o des-
mestecă cu saliva şi formează bucătură pomului. Descoperind de timpuriu acest binare sau altă vătemare mai mult sau
care aflându-se de cătră limbă a fi reu, se curăţă meduva cuprinsă de mai puţin primejdioasă rana trebue ră-
gata, nu mai are loc în gură, ci are se putrejune, şi se împiedecă scurgerea tezată cu un cuţit ager, apoi unsă cu
fie condusă mai departe prin al treilea apei şi altor sucuri înspre locul cu ceară de altoit şi pe urmă legată cu
act al digerării, adecă prin »înghiţit«, pricina. pânză, ca aerul, ploaia ş. a. se nu stră
despre care se va vorbi. 9. Petele pe coaje sunt pricinuite bată la coajă, la lemn, sau meduvă.
de boale lăuntrice şi de părăsiţi (muşchi,
D r. S t. E rdely 16. Gerul strică pomilor tineri
bureţi, ş. a.). Petele trebue curăţite şi la rădăcini, celor măi bătrâni la crengi.
unse cu ceară de altoit. Părţile stricate sunt a se tăia cu îngri
P O M Ă R I T
10. Rîia se vădeşte prin deslipirea jire; ear pământul din jurul ăstorfel de
coajei în miei solzişori. Se fac găuri în
Boalele pomilor. ( pomi trebue înlocuit cu altul.
coaje, unde apa de ploaie stă baltă, şi
(Urmare). . - M. 8.
5. Uscarea crenjilor. Crenjile se arată putrezirea, bureţii, ş, a. Coaja
uscate trebue tăiate pieziş cât mai aproape stricată trebue înlăturată, dar’ astfel, ca
de trunchiu sau de crenjile din cari se nu fie vătămată coaja tineră, ce Ş t i r i d e t o t f e l u l
acelea sunt crescute, şi ranele trebue începe ă se forma sub cea putredă.
unse cu ceară de altoit. Rădăcinile bol 11. Muşchii şi alţi părăsiţi se rad Berlinul are oaspe înalt, pe M. Sa îm
păratul şi regele nostru. A sosit acolo azi.
nave încă trebue tăiate şi unse cu şi coaja se unge apoi cu zamă de var.
Vineri, în 4 Maiu. S’au făcut mari pregătiri
ceară de altoit. 12. încol’ţirea rădăcinilor. Porcu
pentru a primi pe bătrânul Domnitor cu de
6. Ingălbinirea frunzelor. Frunzele şorii ce dau din rădăcinile unui pom osebită pompă.
de pe vîrf îngâlbinesc înainte de timp • trebue tăiaţi cu îngrijire pentru a nu Din prilegiul acestei înalte visite, Prin
şi cad, surceii tineri se roşesc şi coaja vătăma rădăcinile, cari sunt a se unge cipele Ferdinanâ, moştenitorul tronului Româ
se uscă. Pricinile acestei boale sunt: cu ceară de altoit. niei, se află şi A. Sa la Berlin, »spre a fi de
faţă la festivităţi», aşa zic rapoartele politice,
uscăciunea, vătemarea rădăcinilor sau 13. Răşina si cleiul, ce se văd
de fapt va fi acolo pentru mai (mult decât
descoperirea acelora, Pricinile trebue în zămuind din pomi, sunt pricinuite de
numai pentru „a fi rie faţă la festivităţi11...
lăturate, rătezând cu îngrijire rădecinele un pământ prea gras sau prea umed,
perdut, nu tocmai cât nepotul, adecă nu tot mână şi-’l împinge pe flăcău încel-încet spre
F O I T A
9 ce aveau; dar’ au perdut şi ei destul de fru uşe Băiatul trece basmaua în mâna stângă,
mos pe potriva unor negustori nu toc şi ştergendu-se de sudoare:
L A C O N A C mai tari. — Doamne! Doamne! suspină el şi cu
Acum, toţi jucătorii dorm, fiecare la odaia dreapta îşi face cruce.
- S C H I Ţ Ă —
lui. S’a înorat de pe la miezul nopţii, şi e Atunci un hohot straşnic să aude... Flă
(Urmare şi fine).
întunerec adânc. căul se întoarce în loc. E besnă împrejuru-i,
Dar’ jocul e joc şi norocul noroc... în Flăcăul nostru stă pe prispă cu fruntea şi nicSiri ochiul luminos al tovarăşului. Tine-
cepe cartea .flăcăului să se schimbe şi merge între mâni, pe când, în picioare, drept în rul se moleşeşte, din toate încheeturile şi se
de-a ’ndăratele, merge tot de-a ’ndăratele... faţă îi stă tovarăşul său de drum. înecat de prăbuşeşte pe prispă. . ;
Sudori peste sudori.. Tinărul să opreşte şi gândtiri, tînărul ridică fruntea în sus şi îi ...Se face ziuă...
stă la gânduri, uitându-se ca’n gol ; dar’ în pare că vede în întunereoul nopţii strălucind — Scoală, mă! aici ai adormit, procop-
ochiul ciudat care l-a stăpânit toată ziua.
tâlneşte ochiul tovarăşului, care-’i dă o po- situle? zice un glas necunoscut.
vaţă mai tare decât cea mai tare poruncă... —- Ce-’i de făcut? întreabă. Flăcăul să trezeşte buimăcit.
Pune mâna ’n sîn şi scoate legătura... înainte.. — Dorm toţi butuc, şopteşte cald sa Unchiul îl cheamă în odae; nepotul
Unchiul ridică ochii spre nepot, zimbind cu şiul... Uşa e scoasă din ţîţina de jos... Dacă ascultă, de-abea tîrîndu-să pe picioare.
minte, şi fără să mâi zică o vorbă, îi apleacă o ridici binişor, poţi întră pe dedesupt; poţi -— Cât ai perdut, mă?
cu multă luare aminte asupra mesei. pe urmă s’o descui pe dinlăuntru şi să ieşi — ...Tot.
E trei după miezul nopţii... S’a dus frumos. Intră încetinel; lasă-te pe vine; — Cât tot ?
arenda!... şi două inele şi ceasul!... Ş’ar fi mergi pe dibuite la paturi; ascultă bine unde -— Ce am mai avut eu... şi...
dus şi calul şi şaua, dacă unchiul şi orzarii răsuflă, şi trece-le cu batista asta pe la nas — Şi ce mai? .
n’ar fi suflat în luminări şi n'ar fi mers să fiecăruia... Odată să tragă în suflet din mi — Şi... arănda.
se odichnească. Cine a câştigat?... Cine a rosul ăsta, şi nu să mai deşteaptă până la — Cinzeci de galbeni ?
ştiut să joace, fireşte: unchiul şi cu unul din ziuă să-'i tai cu ferestrăul. Nepotul dă din cap punând ochii în
tre orzari, tovarăşul lui; alţi doi orzari au Şi zicând acestea, îi dă basmaua în pământ.
