Page 3 - Bunul_Econom_1900_18

Nr. 18 BUNOL ECONOM Pag. 3

mânţă, şi înainte de a se coace să­ la ce ne-am pomenit, şi mai cu seamă In vîrtejul nenumăratelor năcazuri
mânţa buruenilor de printre el. In sta­ pentru-câ nu ştim face un lucru mai şi lipse, ce ne copleşesc tot cu mai
rea aceasta ajunge îndată după sece­ bun, lucru, care în alte teri este demult multă putere şi mai fără milă este, cre­
ratul bucatelor. îmbrăţişat. dem, timpul sosit să facem o ruptură
La uscarea mohorului se urmează Se luăm ca pildă o grădină, care în modul purtării plugăritului, şi în­
ca şi la uscarea fânului. Făcut fen, mo­ gunoită şi lucrată cu îngrijire ne dă deosebi în ce priveşte ogorul.
horul este toarte hrănitor şi mâncat folos în fiecare an,, fără a fi lipsă să R omul Simu
cu plăcere de toate animalele de casă. lăsăm ogor o parte din ea.
Sămânţa lui e potrivită pentru ga-
Ca şi cu grădina s’ar putea face
liţe; ear’ uruiala pentru vitele cornute. După comasare.
şi cu câmpul, dacă am avea din belşug
Cine voeşte să aibă şi semenţa, (Urmare.)
gunoiu de grajd sau alte soiuri de în-
lasă necosită o parte a mohorului, până
grâ.şeminte. IV. Rânduirea plantelor.
s’a copt îndeajuns. Atunci se coseşte, Omul cu cât e mai înapoiat in­
In lipsa îngrăşemintelor îndestuli-
se îmblăteşte şi se cerne.
toare se poate însă ajuta sămănând cultură, cu atât ţine mai mult la toate
De pe un jugăr se capătă 15— 35
bucatele şi plantele de nutreţ în aşa rînd, obiceiurile moştenite. Este deci lesne
măji metrice fen, şi lăsându-se pentru
ca unele să pregătească locul, îmbună- de priceput, că săteanul nostru mun­
sămânţă, 8— 23 hl. grăunţe.
tăţindu-1, pentru cele-ce au să urmeze. ceşte pământurile comasate după-cum
era îndatinat înainte de comasare, în
Ca plantă potrivită pentru a se
Ogorul. două, mult trei câmpuri, cu ogor sterp,
sămăna în ogor este, între altele, mă­
Ştim că plugarul român deocam­ sau sămănând an de ân grâu şi cucuruz.
zărichea.
dată poartă economia în trei hotare, Felul acesta de plugărie se mai poate ţi­
Locul ogorît din toamnă, în Maiu
din cari unul se cultivă cu cucuruz, nea fărâ mari pagube, numai unde sunt
altul cu grâu sau alte spicoase, ear’ al se ară de a doua-oară, şi se samănă, fenaţe bune, păşunat comunal, şi pă­
cum am arătat altă-dată. cu măzeriche.
treilea rămâne ogor — „să odichnească“. mânturile din fire destul de mănoase.
Dacă însă nu s’a făcut arătura de
Dela acest mod de economie sunt până Unde acestea lipsesc, mergem ca racul.
acum numai puţine abateri. Anume toamnă, ajunge şi numai o arătură din Ţinta noastră însă este să dăm înainte,
această lună. Măzărichea se deşvoaltă
acolo unde hotarul comunelor s’a co­ să ne sporim avuţia.
repede. Ea trebue cosită în floare.
masat, ori unde din pricina puţinului Spre a ajunge la acest sfîrşit, plu-
pământ nu sunt decât două hotare. După cositul măzărichei locul se găria noastră învechită trebue încetul
Ogorul de altfel nu este neapărat întoarce, şi la timpul seu i-se dă încă cu încetul schimbată.
de lipsă, Lucrându-se şi gunoindu-se o arătură pentru sămănatul grâului de Suntem în anul întâi de comasare.
după anumite reguli, n’ar fi trebuinţă toamnă. Pe temeiul poveţelor arătate la începu­
ca a treia parte a hotarelor să rămână Dacă acum am lua o comună, care tul âeestei scrieri, am îndeplinit lucrările,
ogor, aproape fără de nici un folos tot lasă în tot anul ogor 1000 de jugere, ce ni-se păreau de neapărată trebuinţă,
la al treilea an. Deci după un mod şi calculând că fiecare jugăr ar da unul sau suntem pe cale a le îndeplini. Am
mai înţelept de lucrare a pământului cu altul numai 3 cară de măzăriche, făcut îndeplinirile pentru îmbunătăţirea
trebue să ne batem capul. Căci câtă cum şi că preţul acesteia ar fi numai fânaţului; ni-am asigurat pentru anul
bunătate este în a treia parte a hota­ 20 fl., ne-am încredinţa că comuna acesta hrana noastră şi a viţelor, făeend
rului unei com une! Şi câtă bunătate aceea pierde în fiecare an la 20 mii totodată cunoştinţă mai deaproape cu
în o treime a hotarelor tuturor comu­ floreni. Ear’ miile de comune româneşti felul pământului nostru.
nelor româneşti! Ear’ bunătatea aceasta pierd cu chipul acesta milioane de Avem acum de deslegat o între­
ne scapă din pricina, că rămânem tot floreni. bare de cea mai mare însemnătate pentru

>N’o se-1 iau, eă-1 ştie ţara înnorat de gânduri stete »Cui va rămânea ’ngropată
Cât e ’ri ceruri de mândrit. Soarele, eă l-au durut Lumea ’n noapte şi eu cui?
Iese ’n zări de vreme vara Vorbele ’ngâmfatei fete — N’o se fie nici-odată
Hoinărind, şi-aprinde lunca, Şi-a trimis pe Doamna-Bună, Soare ’n zările senine —
Iar’ prin văi ucide munca Soră-sa, tăcuta Lună, Se-şi păzească ’n cer mai bine
Plugului trudit. Sol mai priceput. Drumurile lui.«
Iarna însă ’l înspăimântă De-oboseală ’ndelungată Soarele-a gemut de-amarul
Negura şi mutul Ger, Prfntr’al nopţilor hotar Vorbelor, sărind în car,
Când pe dealuri Criveţ cântă Poate s’aţipeasc’ odată! Şi-i trăsni pe osii carul;
Şi cu glas de lup aleargă, Vai, şi Venăta Şopârlă Nor îi stă pe creştet ceaţa,
Ca se prindă ’n zare largă Biruindu-I să-l asvârlă Plete negre-i umplu faţa
Soarele din cer, Peste cap din cari Albă ca de var.

El, în goana ’nspăimântării »Dar mi-e teama mai amară : Fulgerau nebuni în zare
Galben şi necutezând El urîndu-me ’ntr’o zi Roibii ’nspăimântaţi acum
Să se nalţe ’n largul zării, Şi-obosit să mai răsară Şi de biciu şi de mirare,
Tot pe lângă munţi se pleacă îşi va părăsi nevasta, Că simţiau pe sub copite
Peste munţi în mări să-şi treacă Şi la noi pe lumea asta Alte zări, mai şovăite,
Roibii mai curând.» Nu va mai veni. Altă lume ’n drum.