Page 1 - Bunul_Econom_1900_20
P. 1
Anul I Orăştie, 13/26 Maiu 1900 Nr. 20
O R G A N U L
A B O N A M E N T E : II I N S E R Ţ I U N I :
„Reuniunii economice în Orăştie"
Pe an 4 coroane (2 fl.); jumătate an 2 cor. (1 ti.) jl se socotesc după tarifă, cu p r e ţ u r i m o d e r a t e .
Pentru R o m â n i a 15 franci. A pare în fiecare Săm bâtă Abonamentele f i inserţiunile se plătesc înainte.
nu merg la spital numai săracii, ci şi
Se întrăm sau se nu intrăm i bogaţii, învăţaţii ca şi proştii. j Un ţipet îndreptăţit.
în spitale? i Satele noastre însă sunt pline şi
azi de bolnavi, loviţi de boale mari, ca I Asentările de ăstăn în România,
Erau vremuri, când spitalele pu- i aprinderi grele de plămâni, boale grele j au pus pe gânduri pe bărbaţii cu du-
blice pe seama poporului, erau rarităţi, j de stomac, lungoare şi altele, de cari se | rere de inimă pentru viitorul ţerii, căci
că abia le auziai de nume într’un colţ I stîng bolnavii unii după alţii, spte ne ( jumătate din cei chemaţi la măsură, au
si altul al terilor. I norocirea familiilor lor şi spre scăderea
■ neamului nostru, dar’ din cari g din io i fost trimişi acasă ca fiind prea slabi
Oamenii cu inimă pentru binele ! ar f i scăpat cu viaţă şi sănătate, de nu trupeşte pentru slujba de soldat. N’ar
public însă, au început a cere cârmui- i
se luau după credinţa băbească, care fi aşa de mare lucru că se resping ju
torilor ţerilor, se lucreze la înfiinţarea azi nu se mai potriveşte, că a merge
de spitale, stîrpitoare a boalelor popo- mătate din cei chemaţi la arme, căci
raţiunii, căci dela bunăstarea sănătăţii i în spital e ruşine, şi de se duceau să-i pe aiurea încă se întâmplă respingeri
îngrijească învăţaţii doctori ai spitale
poporaţiunii, atîrnă în mare măsură I în măsura aceasta, — dar’ îngrijitor e
lor. Sunt pe sate bolnavi, ce. văd că
înaintarea bună a Stărilor în ţară. Căci | pier din lipsa de ajutor medical, şi nu aceea, că până acum numărul celor
sunt boale lipicioase rele, care de le j pot chema medicul, căci sunt săraci. asentaţi, găsiţi buni. de serviciu, în Ro
laşi de capul lor, îţi potop leasă, unele I
De ce nu merg la spital ? De n’ai avere, mânia era tot mai mare ca jumătate
mai reped, altele mai pe încetul, nea- j în spital te îngrijeşte tot aşa ca şi pe
mul omenesc, unele trec chiar din taţi | cel cu avere, şi apoi se scoate de pe din cei chemaţi, ear’ acum de ani dea-
în fii, — şi pentru stîrpirea lor tre- sat cheltuiala, ba satul şi fără de aceea rendul numărul scade-scade, a ajuns
buesc case de sănătate anume, în care plăteşte dare de spital. De ai avere, la jumătate şi va cădea şi sub atât.
bolnavii să fie îngrijiţi după toate po să nu te sparii de spital, căci e cu mult De aceea ministrul român de răsboiu
veţele ştiinţei.
mai lesne îngrijirea în el ca cea de a dat ştire despre asta ministrului de
Şi s’a început deschiderea de spi- J acasă / Cu vre-o 60—80 cr. pe zi ai interne, punendu-’i la inimă să se gân
tale publice, în care erau duşi bolnavii j medic, medicină şi mâncare, qu împe-
dească asupra acestui lucru şi asupra
cei mai grei, atacaţi de boale primej- I deci casa întreagă dela lucru şi te vin
mijloacelor de îndreptare a răului ce
dioase, adesea urîte şi ruşinoase. Şi deci de 2—3 ori mai repede ca acasă.
fiind spitalele puţine, nici nu prea erau Căci acolo ţi-se dă hrana potrivită boa- merge crescând.
căutaţi şi duşi în ele, decât atari bol lei, îngrijirea acurată, medicina la vreme, „Curierul Comercial“ din Bucu
navi desnădăiduiţi. Şi aşa în chip firesc, nu pe nimerite ca acasă. reşti, scrie despre acest lucru un ar
când pleca cineva la spital, era de veste Şi câte alte sunt foloasele spitalu
şi poveste în satul întreg, ba pănâ la lui faţă de îngrijirea ce o poţi avea ticol de fond în numărul său 14 (dela
al cincilea si al zecelea sat! Si babele acasă. Cunoaştem oameni, cari erau 29 April) în care zice între altele ur
3 3
aveau de ce-’şi şopoti şi aveau ce împăcaţi cu gândul că vor muri, căci mătoarele, (cuvintele lui mai înalte, le
împăna şi mări, încât când ajungea doctorul chemat le-a spus că el nu le traducem poporal):
povestea dela cea dintâiu la cea de-a mai poate ajuta, (căci sunt boale la cari
zecea, era de şepte-ori mai grozavă ca un doctor singur nu mai poate ajuta, „O chestiune economică-social-naţională".
în faptă! Şi aşa în inima fiecărui om decât mai mulţi, «operând»), — şi în
s’a prefăcut în fior gândul de a ajunge duplecaţi în ciasul al 11-lea să plece la »Foile noastre zilnice au înregis
cumva în spital, luându-se asta ca mare spital, unde sunt doctori mai mulţi, au trat zilele aceste, ce e drept, la rubrica
nenorocire şi ruşine nu numai pentru instrumente şi întocmiri pentru toate ştirilor diverse, un fapt de o însămnă-
bolnav, ci pentru casa lui întreagă. trebuinţele, s’au întors peste 1—2 săp tate mare şi care ar trebui să dea de
Şi poate îşi avea această părere tămâni acasă sănătoşi, pe când de mai gândit tuturor acelora, cari sunt che
temeiurile sale odinioară. A z i înse, azi stăteau acasă, erau de mult sub glia maţi să conducă soartea acestei teri.
3
3
ea nu mai are nici un rost. Azi nu mer rece şi familia lor în neagră nenorocire! «Vorbim de scrisoarea dlui mi
sul la spital, ci părerea aceasta, la care îndemnăm poporul nostru a se îm nistru de răsboiu făcută soţului seu de
numai poporul nostru românesc tot ţine păca cu acest gând, şi cei cu boale la interne, şi prin care îi aduce la cu
noştinţă pentru a lua măsurile cuvenite,
încă tare, e o nenorocire. Azi spitalele mai grele sau..cu boale aşa zise «cro
un fapt pe cât de dureros, pe atât şi
nu mai sunt rarităţi. S’a pus statul şi nice», ca de pildă «reumatismul» (du
de îngrozitor pentru viitorul acestei ţeri.
a înfiinţat spitale mari, generale, s’au rerea în picioare, mâni, pe oase în vreme
pus comitatele şi au înfiinţat spitale noroasâ), care cu cât se învecheşte, din »Prin această scrisoare se arată,
comitatense, apoi oraşele şi pe alocu- an în an, se îngreunează, pe când la că cu prilegiul lucrărilor de recrutare
rea şi cercurile pretoriaîe. Şi azi fiind început se vindecă mai uşor, — să nu pentru 1901, s’a văzut, că numărul ti
spitale multe, nu se mai iau în ele nu se chibzuească mult, ci să plece la spi nerilor amînaţi pentru slăbiciune tru
mai bolnavi de boale -grele, urîte, ne tal, că bun lucru îşi fac! • pească, este mai mare ca totdeauna, şi
vindecate, ci şi de boale obicinuite. Şi i că din cifrele anilor de mai nainte, se
