Page 6 - Bunul_Econom_1900_20
P. 6

Pag.  6                                             BUHUL     ECONOM                                                  Nr.  20


      Tablei,  poliţia  din  Sibiiu,  la  poruncă  mai   milioane  Coroane;  cea  din  Paris  la  1855  cu   Exposiţia  maghiară  dela  Paris  închisă-
      înaltă,  a  confiscat  întreg fondul  lancu,  cerând   22  milioane;  din  Londra  la  1852  cu 250 mii;   Abia  s’a  deschis  pavilonul  Ungariei  Ia  expo-
      vicepreşedintelui  Asociaţiunii  să-i  predee  li-  cea  din  1867  din  Paris  cu  3  milioane;  din   siţia  din  Paris,  şi  a  fost  închis  eară.  Lucrul
      belul  fondului  (despre  5000 fl.).  I-s’a  predat  Viena  în  1873  cu  50  mii.;  din  Filadelfia  la   s’a  întâmplat  astfel:  Un  aurariu  din  Paris,
      Iibelul  şi  azi  fondul  e  prin  aceasta  de  iapt,   1876  cu  30  mii;  din  Paris  în  1878  cu  10   care  dase  pentru  exposiţia  maghiară  aurării
      confiscat.                                  mii.,  deşi  a  avut  13  milioane  de  cercetători,   de  foarte  mare  preţ,  văzând  că  măsurile  de
                                                  dela  cari  a încassat  frumoase  taxe  de  intrare;   pază  nu  sunt  nici-decum  mulţumitoare,  a  ce­
            Referent  şcolar  la consistorul  din Sibiiu,   cea  din  1887  în  Manchester,  din  Glasgov  în   rut  dela  comisarul  pavilonului  întregirea  mă­
      după  retragerea  dlui  Dr.  L.  Lemenyi,  a  fost   1888,  tot  cu  deficit.  Din  Paris  în  1889  cu  8   surilor.  Neîmplinindu-i-se cererea, aurarul s’a
      numit  provisor  de  consistorul  archidiecesan   mii.;  din  Chicago  (America)  căreia  i-au  zis   pus  şi  i-a  dovedit  netrebnicia  pazei  în  pavi­
      din  Sibiiu,  dl  Dr.  D.  P.  Barcianu,  profesor,  „târgul  lumii“,  a  încheiat  „târgul11  cu  7  mi­  lonul  exposiţiei  maghiare.  Luând  cu  sine
      având  ajutorul  dlor  M.  Voilean  şi  N.  Ivan la   lioane  perdere.                  încă  doi  oameni  din  atelierul  seu,  s’a  dus  la
      unele  lucrări.                                  Dar’  foaia  maghiară  uită  să  ne  spună,   exposiţie  şi  într’un moment binevenit,  a furat
                                                  ceea-ce  toate  au  uitat  până  acum,  că  ex-   însuşi  lucrurile  sale  proprii,  fără-ca  cineva
           Copii  îmbătrâniţi.  Marţi  în  22  Maiu  n.   posiţia  millenară  din  Pesta,  cu  cât  deficit   se-i prindă.  După  aceea  s’a  dus  de  nou  la
      şcolarul  în  clasa  a  III.  a  gimnasiului  din   s’a  încheiat,   de  plătirăm   ţara  întreagă   comisarul  şi  istorisindu-i cum  şi-a  furat obiec­
      Orăştie,  Josif  Lahni,  de  15 ani, fiiul  medicului   dare  în  acel  an  pentru  a  coperi  cheltue-   tele,  i-a  declarat,  că  nu  le  mai  lasă  să  fie
      veterinar  Lahni,  desnădâjduit,  să  spune,  de  a   lile  de  milleniu?  N’ar  face  rău  să  ni-o   expuse,  pentru-că  tot  aşa  uşor  s’ar  fi  putut
      putea  trece  în  clasa  următoare,  s’a  dus  sara   spună  vre-o  foaie  din  Pesta  şi  asta.  E   întâmpla  să  le  fure  un  fur străin.  De teamă,
      la  8  ore  în  parcul  de  din  sus  de  casarme,  târziu,  am  plătit,  s’a  uitat,  am  putea  acum   că  nu  cumva  să  se  întâmple  furturi  aevea,
      şi  şi-a  tras  un  glonţ  în  cap.  A  murit  îndată.  şi  şti,  cum  a  eşit?         comisarul  a  rînduit închiderea  exposiţiei, până
                                                                                              va  sosi  o  nouă  brigadă  de  detectivi,  cari  să
           —  In  Cinci-Biserici  cadetul  de  16  ani,
                                                       Calea  ferată  Vinţ—Sibiiu s’a  dovedit în
      Jerffy,  amoresat  de  o  fată  frumuşică,  de care   partea  sa  cea  mai  «romantică*,  nu  numai   ţină  paza  pavilonului.
      navea  nădejde,  s’a  împuşcat   săptămâna
                                                  romantică,  ci  şi  primejdioasă.  In  urma  tim­
      trecută  cu  puşca  sa  Manlicher.          pului  ploios  ce  ţinu  săptămânile  acestea  s’a   Un  Rus  ce  se  credea  pe  sine  foarte
                                                                                              păcătos,  şi-a  clădit  în  10  Maiu  n.  un  rug  de
                                                  produs  la  capetul  despre  Sibiiu  a  tunelului   lemne,  Ie-a  udat  cu  petroleu,  s’a  urcat pe ele
           Ministrul  lucrărilor  publice  din  Româ­  dela  Apold,  o  lunecare  de  pământ,  care  a   şi Ie-a  dat  foc,  dorind  să  ardă  de  viu,  pen­
      nia,  Ionel  Grădiştean  a  dat poruncă,  că toate   dus  cu  sine  în  fundul  prăpastiei  întreagă um­  tru  a  fi  ispăsit  de  păcatele  sale.
      lucrările  ce  se  ţin  de  acest  minister,  pot  fi   plutura  dramului  de  fer  dela  capetul  celui
      în  viitor  îndeplinite  numai  de  intreprinzător   dintâi  pod  de  lângă  tunel.  Şinele  au  rămas
      români,  cu  lucrători  români.             atîrnând  în  aer,  cu  lemnele  prinse  de  ele, pe   Dl  Aurel  C.  Domşa,  redactorul  «Unirii»
                                                  distanţă  de vre-o  15  metri.  Vre-o* 4 zile tre­  din  Blaj,  a  adunat  prin  punerea  la  cale  a.
                                                  nurile  n’au  putut  umbla  săptămâna  trecută   unui  «lanţ  de  scrisori»,  300  fl.  (600  cor.)  ca
           Pagubele   exposiţiilor.  O   foaie  din   pe  aci,  ci  călătorii  se  dădeau  jos  la  un capăt   fond  pentru  o  şcoală,  dorită  a  se  înfiinţa
      Budapesta  aduce  următoarea  socoteală  a   al  surpăturii  şi  urcau  ori  coborau  prăpastia   de  nou.
      perderilor  (deficitului)  cu  care  s’au  încheiat   şi  se  aşezau  în  alt  tren  ce-’i  aştepta  de  ce-
      marile  exposiţii  universale  (cum  e  acum  cea   ealaltă  parte  a  ei.  Acum  s’a reparat  drumul   Pavilonul  românesc  la  marea  exposiţie
      dela  Paris).  Despre  15  exposiţii  mai  mari  se   astfel, că  s’au  bătut  stîlpi  puternici,  ca  la po­  din  Paris,  s’a  deschis  în  chip  sărbătoresc  Vi­
      vorbeşte,  dintre  cari  câteva  au  adus  o   durile  în  rîuri  şi  s’au  pus  peste  ei  bârne  şi   neri  în  săptămâna  trecută,  fiind  de  faţă  co­
      dobândă  de  25  milioane,  ear’  celelalte  o   peste  acestea  şinele,  şi  e  pod  peste  surpă-   misarii  generali  străini,  diplomaţii şi  mult pu­
      perdere  de  125  milioane  pentru  statele  ce   tură,  dar’  umplutura  de  pământ  lipseşte  şi   blic.  Cele-ce  se  văd'aci  sunt  toarte  intere­
      le-au  arangiat.  Marea  exposiţie  din  Londra   acum,  Trenul  trece  foarte  încet  peste  pri­  sante  şi  dovedesc  bogăţia  naturală  a  ţerii:
      la  1851  s’a  încheiat  cu  perdere  de  2  şi  jum.  mejdiosul  loc.                 vezi  felurite  tipuri  ale  architecturii  române
                                                                                             prin  veacuri,  apoi  exposiţia  de  sare  în  care
      şi  vorbă  cu  fata  mea  să  nu  mai  faci.  Cau-   —  ş’apoi  încetul  cu  încetul  mi-am  îngrijat   e  bogată  ţara;  cea  de  litere,  ştiinţe  şi  arte;
      tă-ţi  fete  de  seama  d-tale.  D-ta  eşti  boer,   ear  gospodăria,  că  dacă-i  sănătate  şi  omu-i   de  metale  (petri  preţioase);  de  arme  de  pe
                                                                                             vremuri;  probe'de  ape  minerale;  brodării  şi
      noi  suntem  ţărani,  şi  n’am  nimic  de  împărţit  vrednic,  toate  se  fac.  Şi  nu  mi-a  părut  rău
      cu  d-ta.  Mâi  înţeles ?  —-  Cu  mine  scurtă   şi  nici  azi  nu  îmi  pare,  că  mi-am  lăsat  casa   lucruri  de  mână;  evangelii  şi  cărţi  slave  de
      Vorbă.                                      şi  pământul,  penţru-că  cinstea-i  mai  scumpă   pe  când  era  limba  slavă  în  biserică;  aci  e
           Şi  a  plecat  ca  un  căţel  cu  coada  între   şi  decât  casa  şi  decât  pământul.  Şi  au  fost,   pusă  şi  evangelia  cea  frumoasă  dăruită  de
      picioare,  Se  făcuse  vorbă  în  sat  şi  la  curte   se  vede,  toate  pe  voia, celui  de  sus,  că  eacă   M.  S  Regina  Carmen  Sylva  pentru  mănăsti­
      despre  asta.  In  sfîrşit  eu  nu  eram  în  boii   toate  au  eşit  la  bun  sfîrşit...  rea  dela  Argeş,  scrisă  cu  litere  zugrăvite  de
      mei.  Mă  tot  gândeam  în  fel  şi  chip.  Cio­  {„A m .  A g f.tlJ    -4.  t ’/ttîitt-ţ(t.  mâna  ei  proprie,  şi  altele  şi  altele.
      coiul  legase  şcoala  Ia  gard.  Cum  s’o  scot                                            E  o  exposiţie  frumoasă,  arătând  ce are
      la  capăt ?  Zi  că-i  dă  dracu  în  gând  să  v;ie                                   ţara  mai  bun  în  cutare  şi  cutare  ram  de  lu­
      într’o  noapte  să  horbocăească  prin  ograda   Săraca!  O  femeiuşcă  durdulie  şi  ne-   crare  a  minţii  şi  a  mânilor  omeneşti.
      noastră...  Doamne  fereşte,  întri  într’un  păcat.   stâmperată,  nu  se  simţia  de  fel  de  fel
      Nu  mai  aveam  tihnă,  nu  mai  aveam  somn,   sănătoasă,  şi  a trimis  după  doctorul.  Ştia  că   Budapesta  cheltueşte  pe an, cum se vede
      fata  plângea,  muerea  mă boscorodea într’una.   doctorul  deloc  ţi-se  uită  la limbă, şi cunoaşte   din  budgetul  pe  1900,  numai  pentru  lucrări
      Ca  se  curm,  ce-mi  zic?  Am  doi  băeţi  mari   că  nu  eşti  bine,  dar’  doctorul  din  poveste  a   de  comunicaţie,  pavarea  şi  canalisarea  stra-
      însuraţi,  la  casa  lor.  Stai  să-mi  strîng  tot de   pipăit’o  numai  pe  la  mână,  pe  la  cap,  şi   delor,  şi  contra  vărsării  de ape:  peste  13 mi­
      pe  câmp.  Mă  răfuesc  cu  boerul.  Las  casa   a  uitat  să-’i  ceară  limba.        lioane  coroane.
      şi  pământul  pe  seama  băeţilor.               —  Dar’  pentru  D-zeu,  doctore  dragă,
                                                 d-ta  nu  mă  visitezi  serios.  Te  asigur  că  sunt
           îmi  încarc tot,  îmi  iau frumuşel  nevasta                                           Exposiţie  agricolă  în  Moscva.   Pentru
                                                 bolnavă.  Am  neapărată  lipsă  de  odichnă.  Şi
      şi  fata  şi  mă  duc —-  unde  m’o  îndrepta                                          a  sprigini  vânzarea  roadelor  agricole  între
                                                 d-ta  nici  nu  te  uiţi  la  limba  mea.
      Dumnezeu,  că  lumea-i  largă...                                                       Rusia  şi  Englitera,  e  vorba  că  îe  1900  se
                                                       —  Nu  e  de  lipsă,  răspunse  doctorul.
           Ei  şi  eacă  aşa  au  venit  lucrurile  de                                       se  arangeze  în  Moscva  o  exposiţie  mare
                                                 O  văd  şi  cred  că  şi  ea  are lipsă de odichnă...
      am  poposit  aici  la  cumătru  Vasile,  tovarăş                                       rusească-englezească,  Ia  stăruinţele  Societăţii
      vechiu  de  cărăuşie  —  Dumnezeu  să-l  erte                                          .mperiale  agricole  ruseşti.  Ruşii  cu  Muscali
   1   2   3   4   5   6   7   8