Page 3 - Bunul_Econom_1900_22
P. 3
Nr. 22 BUNUL ECONOM Pag. 3
răţim din vreme. Toamna înainte de Sfecla încolţeşte şi răsare foarte ane preună vitele noastre albe, transilvănene
culesul cucuruzului adunăm fasolea, după- voie. După-ce a răsărit va trebui să-i între olaltă, vacă albă cu taur alb.
2. „ încrucişare", adecă împreuna
cum vedem că se coace. dăm multă îngrijire, ca să nu o năpă
rea d. e. între vacile noastre albe şi în
Culesul cucuruzului se face toamna, dească burueana. Indată-ce se ivesc tre cele de rasa Pinzgau şi Bern. Pră-
când boabele au ajuns la deplină plantele, săpăm burueana de printre sila ce resultă din o asemenea împreu
coacere. rânduri, lăsând sfecla de-ocamdată ne nare se numeşte corcită sau corcitură.
atinsă. După-ce şi-a schimbat frunzele, 3. Când împreunarea se face în
Recolta cucuruzului e, după îm
facem a 2-a prăsire, şi rărim acum şi tre membrii aceleiaşi familii, d. e. între
prejurări, de 10— 17 hectl. şi cam 20 vitele din aceeaşi curte, născute si eres-
sfecla pe depărtări potrivite. Dacă cere
mâji m. foi. cute împreună, când masculul şi feme
2. Cartofii. trebuinţa mai săpăm şi a 3-a oră. lele sunt aşa zicând înrudite deaproape,
In ţerile unde-i lume multă, unde Frunzele sunt bune de dat peste această stare se numeşte «incest». (Ro
grâul e scump, ear’ cucuruzul n’a stră- vară la porci şi la vite. Mai bine e mânul o numeşte spurcare). Acest fel
băut şi, din pricina climei prea seci, însă să nu le rupem, căci recolta su- I de împreunare al vitelor este de mare
însemnătate, chiar de neapărată trebu
nici n’ar merge, cartofii sunt pânea ţă fere mai mult decât preţuesc frunzele, j inţă în cultura vitelor, dacă voim a
ranului de toate zilele. Cartofii se pot Sfeclele le scoatem toamna până ajunge mai iute la un sânge plin şi
cultiva cu folos aproape în ori-ce climă, nu vine gerul, cu mâna sau cu furcoae j curat la ele.
şi pe pământuri grele, mijlocii şi uşoare. anume, le curăţim bine de pământ, le j De pildă dacă se întâmplă se avem
o vacă bună de lapte sau viţeii ei buni
De când s’a introdus cultura car rătezam puţin căpăţinile şi rădăcinile şi pentru alte anumite trebuinţe, şi cerinţe,
tofilor pe întinderi mari, şi de când le eărăm cu îngrijire la locul de iernat. ca fel bun, ca vite bune de tras sau
ţerile s’au legat de-olaltă prin linii de Iernează bine în pivniţi svântate sau de îngrăşat şi voim să sporim acest
drum de fer, foamea în felul cum bân în gropi anume. Gropile le facem de neam şi sâ-’l mai şi îmbunătăţim, acea
tuia odinioară între oameni, astăzi nu 1 Og metr. lărgime, 20— 50 cm. afun- i sta mai sigur şi mai iute o ajungem,
mai ca din poveşti o mai cunoaştem. zime (după-cum e locul de apătos) şi dacă prăsim atât tauri cât şi vaci din
lungi după trebuinţă. Mormântul ce acest neam şi le împărechem laolaltă,
Cartofii se fac după ori-ce altă căpătând astfel vite cu însuşiri din ce
se formează prin punerea sfeclelor rân
.plantă, şi dacă le dăm gunoiu potrivit, în ce tot mai la fel.
duri, îl îmblogim cu un strat de pă
se fac ani de-arendul pe acelaşi loc. Acestui soiu de împărechere îşi
mânt nu tocmai gros, ca sfeclele să
Şi lor le place arătura de toamnă. Pri datoresc cele mai multe dintre rasele
poată răsufla, mai târziu apoi, în aju- i de cultură existenţa, la vitele cornute,
măvara îi punem sau după plug, în a
nul gerului, le mai dăm un strat bun j la porci, la cai, etc.
3-a brazdă, sau în cuiburi făcute cu
de pământ, ca să le scutim de ger. ! Proprietarii mari şi comunităţile,
sapa. După-ce au răsărit e bine să-i ar putea practica aceasta, prăsind tauri
grăpăm. La vremea sa apoi îi săpăm Recolta sfeclelor la jugăr face numai dintre vitele lor.
şi moşoroim. j 150— 250 măji m. Este însă de luat aminte, că la
Cartofii în scoatem cu sapa, du- j Notă: Pentru plugarii cari au'pămân acest fel de împărechere să fim deş
pă-ce s’au uscat vrejii,. îi curăţim bine i turi în apropierea gărilor, drumuri de fer, tepţi, pentru-că se pot întâmpla1 şi ca
sau unde în partea locului este o fabrică de şuri de degenerare şi slăbire dela un
de pământ, îi alegem după mărime şi-i I
zăhar, cultura sfeclei de zăhar este de foarte i timp, în care cas suntem siliţi a înceta
punem la adăpost. Peste iarnă e bine ! cu incestul. Atunci se iveşte lipsa a
mare folos, mai ales dacă au pământ po- |
să-i întoarcem şi să alegem pe cei i trivit (păment mijlociu destul de văros), şi aduce masculi din altă familie, însă de
stricaţi. j braţe de muncă îndeajuns. Am cultivat acelaşi neam, dacă voim se rămânem
Recolta cartofilor face cam 100 j sfecla de zăhar vre-o câţiva ani şi am luat tot pe lângă sângele acela plin şi cu
hctl. la jugăr. i de juger un venit curat de 50—100 fl. v. a. i rat, în care cas dăm naştere la sânge
Cultura sfeclei de zăhar se aseamănă cu proaspăt, mai viguros, care lucrare se
j. Sfecla de nutreţ.
a sfeclei de nutreţ, puţinele deosebiri în j numeşte împrospătarea sângelui.
Sfecla de nutret nu e adusă toc- i Semnul după care putem şti că
’ i cultură le poţi afla dela fabrică sau dela
mai de mult în ţerile noastre, şi nici j reuniunile noastre de agricultură. cutare familie de vite este curată,
nu se cultivă de plugarii noştri în în- | Un alt soiu de sfecle este. sfecla de este că animalele ce se tin de ea, în-
tru atâta se asamănă una cu alta, în
tinderi destul de mari, însă ea e o j mirişte, o plantă de nutreţ pe la noi neînda
cât nu le mai putem deosebi deolaltă,
plantă de nutreţ, de foarte mare preţ j tinată, dar’ bună de cultivat ca a 2-a re decât numai după semnele etăţii lor.
mai ales pentru vacile de lapte. j coltă în câmpul grânelor, după secerişul încât despre vite singuratice, cari
holdei.
Sfeclele se dau vitelor bucăţele în j sunt de rasă nobilă, se pot cunoaşte
(Va urma). - IsiDOR B laga
amestec cu paie mărunţite. j după greutatea deosebită a lor, coar
nele sunt gălbenii, botul, unghiile pi
Sfeclele iubesc clima moale si pă- i
cioarelor, în jurul ochilor asemenea
mânturi mijlocii, profunde şi bine gu- I
E c o n o m i a V i t e l o r bat gălbenii, limba albă etc,, şi după
noite. Locul se pregăteşte ca şi pen- i coloarea şi strălucirea părului lor.
tru cucuruz, se ară cât se poate de j Precum se vede şi împărecherea
Impărecherea şi împrospătarea sângelui.
adânc de cu toamnă, şi se mărunţeşte ! este de mare însămnătate pentru cul
bine primăvara cu rariţa şi cu grapa, i Impărecherea (gonirea) este de trei tura vitelor domestice.
feluri: Teranul nostru si aici lucră mai
Sămânţa o sămănăm cu maşina, în rân- i ) >
mult după nimerite, decât după o
1. «Impârechere», adecă împreu
duri.de 50 cm. în lărgime, şi o tăvă- j
narea pentru înmulţire a vitelor de ace chibzuire oare-care. Acum cumpără
lugim, sau o punem cuiburi cu dege- I laşi fe l şi neam, înrudite însă mai de tauri de un soiu de corcitură, acum
tele şi o apăsăm cu piciorul. I parte între ele. Spre pildă când se îm de altul, acum cu mai mult sânge cor