Page 2 - Bunul_Econom_1900_24
P. 2

Pag.  2                                             B U N U L   E C O N O M                                           Nr.  24

          Asemenea  va  fi  orz  şi  ovăs  câte  cu  1  milion   s’au  îndreptat;  tutunul  e  mulţumitor;  napii   Sunt  anumite  plante,  ce  cresc  re­
          de  măj  metrice  mai  puţin  ca  anul  trecut.  de  zăhar  s'au  inciripat şi ei, pă fuseseră slabi ;   pede,  producând  rădăcini,  cotoare  şt
               Privind  îndeosebi  desvoltarea  singura­  napii  de  nutreţ  mijlocii;  luţerna  şi  trifoiul
                                                                                                 frunze multe,  fără  a stoarce  însă puterea
          ticelor  plante,  eâ  este  (la  10  Iunie):  mulţumitoare;  fânaţele  dau  de  mijloc;  viile
                                                                                                 pământului.  Şi  aceasta  vine  de  acolo,
               Grănele  de  toamnă  înspicate  frumos,   au  scăpat  de  suferinţele  gerului  şi  rodesc
         unele  chiar  înflorite  între  înpregiurări  destul   frumos,  deşi  peste  tot  mai  puţin  ca  anul   că  plantele  îşi  trag  hrana  nu  numai
         de  priincioase.  Spicele  aproape  peste  tot   trecut;  poamele  slabe,  cad  de  pe  pomi  stri­  din  pământ  prin  rădăcini,  ci  şi  din aer
         locul  sunt  mar:  şi  sănătoase.  Dacă  rugina,   cate,  nimicite  de  insecte  şi  vreme  nepri-   prin  frunzele  şi  cotoarele  lor.
         care  a  atacat  mai  mult  foile,  şi  timpul  nu   incioasă.
                                                                                                      Deci  în  ogorul  sărac  se samănă:
         vor  ataca  mai  rău  grânele  de  aci  încolo,
                                                                                                 lupin,  tnăzăriche,  mazăre, bob,  hrişcă, ră­
         apoi  se  nădăjdue.şte  o  roadă  mulţumitoare,
                                                                                                pită,  trifout  roşu,  ş.  a.  Aceste  înainte
         deşi  peste  tot  mai  slăbuţă  ca  anul  trecut.     A g r ic u l t u r a
                                                                                                 de  înflorire  se  culcă  la  pământ  şi,
               Secările  de  toamnă  au  suferit  mai mult,
                                                                Ingrăşeminte  verzi.             arându-se,  ajung  sub  brazdă  Fiind fra­
         pe  alocurea  în  primăvară  au  fost  arate  şi
         sămănate  de  nou,  şi  gerul”  din  Maiu  le-a   Este un  fel  de  îngrăşare  a pămân-   gede  ele  putrezesc  îngrabâ  şi  îngraşe
         făcut  tuturor   stricăciuni.   Deşi  rapottorii   tului,  de  care  plugarii  noştri  nu fac  de   pământul.
         laudă  în   cele  mai  multe  locuri  frumseţa   loc  întrebuinţare.  Acel  mod  de  îngră­  Despre  plantele verzi, întrupate  cu
         spicelor,  totuşi  recolta  e  mai  slabă  atât
                                                     şare  sau  gunoire  se  face  cu  ajutorul   chipul  acesta  pământului, se  susţine cu
         pentru-că  s’a   sămănat   mult  mai   puţină
                                                     unor  plante,  ce  trebue puse sub  brazdă   tărie,  că  putrezesc  mult  mai  îngrabâ
         săcară  Cât  şi pentru-că  cele  sămănate  nu stau
                                                     în  stare  verde, până  n’au înflorit, de unde   decât  gunoiul  de  grajd,  dau  un  humus
         aşa  bine  ca  alte-dăţi.  Ici-colea  este  rugină
         şi  în  săcări.                             îşi  au  numirea  de  îngrăşăminte  verzi.  (îngrăşământ)  de  mare  preţ,  şi  că prin
              Orzurile  de  toamnă  se  poate  zice  că   Sunt forte  puţini  la număr plugarii,   acesta  părţile  mineralice  ale pământului
         sunt  în  stare  bună,  deşi  tăciunele  păgubeşte   ce-’şi  resbesc  an  de  an  toate  locurile   încă  devin  mai  iute  în  stare  potrivită
         pe  aiurea  spicele,  ear’  cele  de  primăvară,
                                                     de  arat  şi  de  iarbă  cu  gunoiul.  Cei   de a fi întrebuinţate de plantele sămănate
         mai  ales  în  părţile  răsăritene  a terii, sunt rari
                                                     mai  mulţi  n’au  de  unde  s£  dee  gunoiu   în  locul  astfel  îngrăşat.
         şi  rămase  înapoi.  Ici-colea  rugina  le-a  atacat
                                                     de  ajuns  decât  la  o  parte  a  moşiei.      La  toată  întâmplarea  trebue  să
         şi   insectele  stricăcioase  le-au  făcut  rău.
         Spicele  sunt  destul  de  frumuşele,  îndeosebi   Alţii  nu  gunoesc  unele  locuri  cu  zecile   începem şi noi  a  face  încercări  cu modul
         pe  pusta  Ungariei  şi  în  părţile  de  Miază-Zi   de  ani,  şi ear’ alţii  nu  ’şi-au gunoit unele   acesta  de îngrăşare.  Cu cât  mai îngrabâ,
         a  ţerii.                                   locuri,  poate  nici  când.  Şi  aceasta  din   cu  atât  mai  bine.
              Ovisurile  stau  peste  tot  bine,  ba  pe                                                                 R omul  Simu
                                                     pricina lipsei  de  guoiu,  din pricina depăr­
         aiurea,  pe  pustă,  pe  ţărmii  Dunării,  sunt
                                                    tării,  sau  doară  pentru-că  cutare  loc
         foarte  frumoase.  Pe  pustă  ovăsul  dă  spic,  în
                                                    este  dela  fire  astfel  aşezat,  încât  du­
         părţile   răsăritene  abia  e  de  10— 20  cm.                                                      M   e s e r i i
         înalt.  Numai  ploaia  de  l’ar  ajutai    cerea  gunoiului  pe  ni  este  cu  nepu­
              Rapiţa  pe  pustă  e  în  recoltare.  A   dat   tinţă,  cel mult dacă  har pune  ciurda  sau
                                                                                                          Avis meseriaşilor.
         mijlociu  ori  chiar  slab.                turma  de  oi  pe  el.
              Cucuruzul  în  multe  părţi,  îndeosebi  în                                            Dela  ministrul  de  honvezi  este  es-
                                                         In  astfel  de  împregiurări,  cu  deo­
         în  cele  răsăritene,  a  cam  rămas  înapoi  în
                                                    sebire îngrâşemintele verzi fac  un serviciu   cris  concurs pentru  furnisare  de  12.000
         desvoltare,  In  alte  părţi  merge  până la mijlo­
                                                    foarte  preţios;  dar* * ele se  pot  întrebuinţa   părechi  de  boconci  şi  11.000  părechi
         ciu.
              Grumpilele  sunt  mulţumitoare; legumele  cu  mare  folos  în  ori-ce  locuri.    de  pâpuci  uşori  pe  seama  honvezimii.

                     F O I Ţ Ă                              Trupşorul  ei  e  fraged,                   S’aşază  lângă  dînsul
                                                            Ea  singură  zimbeşte,                      Şi  tremură  de  dor,
                                                                 Când  desbrăcându-’şi  haina,               Ear’  el  sălbatec  sare
                                                                 In  apă  se  priveşte.                      Stropind’o  pe  picior.
                                                            In  jur  de  sine-aruncă                    Ea  rîde  şi  se  sbate
                                                            Privirea  pe  furiş,                        Şi  ’n  gând  îl  îndrăgeşte
                    L A  S  C  A  L D Ă                          Şi  tremură  de  teamă                     •  »
                                                                                                             Si  visâtoare-ascultă
                                                                                                             Ce  dînsul  îi  şopteşte:
                                                                        *
                Avea  ceva  părăul,                                                                     »0 ,  Ce  mai  stai  pe  gânduri?
                                                            Părăul  cânta  vesel
                Ceva  prin  gând  avea,                                                                 ’Ţi-am  spus  că  eşti  frumoasă 1
                                                            A   dragostei  cântare
                     Căci  dulcea  lui. cântare                                                              Şi-’mi  eşti  atât  de  dragă,
                                                                 Şi  thii  de  păsărele
                     Prea  tainic  răsuna:                                                                   Tu  dulcea  mea  fricoasă!
                                                                 Răspund  din  depărtare.
                Văzuse  el,  vicleanul,                                                                 T e  temi  doară  de  mine?
                                                            Se  leagănă  ’n  tăcere
                La  umbra  de  arin,                                                                    Ahl  ce  copilă  eşti 1
                                                            Tot  codrul  înflorit
                     O  mândră  copiliţă                                                                     Nu  vezi  tu  cum  natura
                                                                 Şi  tot  pământul  pare
                     Ca  floarea  cea  de  crin.                                                             T e  ’ndeârtină  să  iubeşti ?....«
                                                                 De  dragoste  robit.
                                                                                                                    *
                Văzuse  el  o  dulce                        Cu  faţa  ’mbujorată                       Se  leagănă  ’n  tăcere
                Şi  gingaşe  făptură,                       Dă-a  dorului  văpae,                      Tot  codrul  înflorit
                                                                 Păşeşte  mai  aproape                       Şi  tot  pământul  pare
                     Care  robeşte  inimi
                                                                 Copila  cea  bâlae.                         De  dragoste  robit,
                     Şi  minţile  le  fură.
                                                            Priveşte  lung  părăul                     învinsă  de  iubire,
                Privirea , ei  e  visul
                                                            Şi-’l  află  vorbăreţ,                     Ea  mânile-’şi  întinde
                A  două  viorele,
                                                                 Şi  cât  de  dulce  cântă,                 Şi  surîzând  prin  valuri,
                     Când  soarele  se  scaldă
                     In  rouă  de  pe  ele.                      Şi  cât  e  de  glumeţi                     Pe  după  gât  îl  prinde.
   1   2   3   4   5   6   7