Page 3 - Bunul_Econom_1900_25
P. 3

Nr.  25                                             BUNUL  ECONOM                                                     Pag-  3

       de  aceea  sunt  căutate  de  neguţători.   tul  de  asemenea  un  lucrător,  căruia        Dacă  seceratul  s’a  tăcut,  când  bu­
       De  altfel  bucatele  se  mai  coc  şi  înţinse   îi  mai  rămâne  timp  şi  pentru  greblatul   catele  au  fost  deplin  coapte  şi  fără bu-
       ca  snopi  şi  in  clăi.  Gele-ce  se  scutură   spicelor.  Deci  3  cosaşi,  un  legător  şi   rueni  şi  iarbă,  ajunge pentru  ase  usca,
       uşor  se  seceră  mai  de  timpuriu,  lăsân-  un  clăitor  pot  aduna  într’o  zi  holda de   dacă  se  leagă  snopi  şi  se pun  jumătăţi
       du-se  snopii  mai  multe  zile  întinşi  pe   pe  un  Ioc de  12 ferdele  de  sămănătură,   sau  clăi;  dacă  însă  holdele  au  fost  se­
       pământ,  sau  în  cruci  ori  clăi.  Fiind   adecă  de  pe  un  juger  şi  jumătate.   cerate  de  timpuriu,  sau  au  fost  de  tot
       timpul  bun,  şi  având  mult  de  secerat,      Adevărat,  că  cu  chipul  acesta  nu   buruenoase şi  ierboase, sau  când în urma
       de  obiceiu  această  lucrare  se  începe   să  poate  pune  spic  la  spic  întocmai   unor  ploi  mari  clăile'ar'fi  ude  până în
       mai  de  timpuriu,  şi  mai  cu  samă  când   ca  cu  secerea;  împregiurarea  aceasta   fund,  ele  se  lasă  în  mănunchi  sau  por-
       lucrătorii  nu  ne  prea  îmbulzesc.  Cu   însă  nu  trebue  se reţină  pe plugari dela   loage,  ca  se  se  uşte  în  grabă.
       chipul  acesta  se  poate  secera  la  timp   întrebuinţarea  coasei,  pentru-că  astăzi    Fiind  timpul  seceratului  de  tot
       partea  cea  mai  mare  a  bucatelor.       maşinile  de  îmblătit  scot  grăunţele  din   schimbăcios,  bucatele  secerate  trebue
            Ga  unelte  de  secerat  se  întrebuin­  spice,  orheum  ar  sta  ele  în  snopi.  puse  din  capul  locului  în  grămezi  şi
       ţează:  secerea  simplă,  coasa,  maşina  de     S’a  schimbat  cu  desevîrsire  modul  acoperite,  pentru-că  cu chipul  acesta ele
                                                                                 >
       secerat  apoi  maşina    de  secerat  şi    de  îmblătit,  este  timpul,  credem,  să  se   sunt  mai  bine  scutite  şi  se  vor  usca
       legat  totodată.                           schimbe  şi  modul  de  secerat,  înlocuin-   mai  sigur.  Când  pe  timpul  seceratului
            Cu  maşina  se  seceră  de  obiceiu   du-se  cu  altul  mai  spornic,  mai  ieftin şi   se  întâmplă  ploi  mari  şi  multe,  se  ivesc
       pe  moşiile  întinse.  Noi  Românii,  am  re-   totuşi  destul  de  bun.  Deocamdată  co­  greutăţi  ca  şi  la  uscatul  fânului.  Mă-
       mâs  aproape  numai  la  vechea,  simpla   situl, v de  care am  vorbit, ar fi  neasemănat   nunchii  şi  snopii  se  întind  şi  întorc,
       şi  puţin  spornica  secere,  care  cere  timp   mai  folositor  decât  seceratul.     aceşti  din  urmă  se  şi  desleagă  ca  se
       îndelungat  şi  lucru  anevoios  şi  cos­        Deci  coasa  cu  greblă  ar trebui  in­  nu  se  încingă  şi  se  crească,  şi  apoi  se
       tisitor.                                   trodusă  şi  în  părţile  noastre,  pentru-că   aşează  în  clăi.
                                                                                                   Cărate  şi  aşezate  acasă  în  stare
            Mult  mai  spornic  şi  ieftin  este  se­  cu  ea  se  cruţă  multă  osteneală,  mult
                                                                i .
                                                                                     '
       ceratul  cu  coasa  împedecatâ,  lucrare  ce   timp  şi  sume  îmsemnate  de  bani.    jilavă,  atât  grăunţele  cât  şi  paiele  se
                                                                                              pot  strica  mai  rău,  ca  dacă  ar  fi  lă­
       se  sevîrşeşte  în  multe  ţeri,  ear’  la  noi,   Să  zicem  acum  câteva  cuvinte  şi
                                                                                              sate  în  câmp,  se  pot  astfel  încinge
       cu  deosebire,  în  Bănat.  Coasei  de  rând   despre legatul  şi uscatul bucatelor. Snopii
                                                                                              ca  se  nu  mai  fie  de  nici  o  treabă.
       ’i-se  adaugă  o  mică  greblă  cu  2— 3   se  leagă  cu  legături  din paiele  sederate
       colţi  lungi  de  câte  20— 30  cm.  Aceşti   pe  loc,  cu  paie  de  săcară  şi  de  grâu,                     R om ul  S imu
       colţi  au  se  prindă  paiele  cosite  şi  se   apoi  cu  legături  de  papură,  nuiele  de
       nu  le  îngădue  a  se  încurca.           răchită,  coaje  de  teiu,  ş.  a.  Aceste le­     După  comasare.
            Cu  coasa  astfel  împedecatâ  un  om   gături  se  gătesc  în  zile  ploioase,  mai
      poate  cosi  pe  zi  loc  de  4  ferdele  (‘/a   bine  în  timpul  iernii,  şi  înainte  de  în­                          ţUrmare).
      jugâr)  şi  încă  şi  mai  mult,  ear’ în acelaşi   trebuinţare  se  udă,  ca  să  devină  vân-   VI.  Casa,  curtea  şi  grădina.
      timp  cu  secerea  abia  poate  secera  vr’o   joase  şi  să  nu  se  rupă                   Prea  puţină  grije  are  ţăranul  nos­
      2  clăi  de  câte  30  snopi.  Adunatul  şi      Snppii  nu  trebue  făcuţi  nici  prea   tru  de  casa,  curtea  şi  grădina  sa.
      legatul  după  3  cosaşi  îl  poate  face  un   mari,  nici  prea  mici;  un snop de  7— 10   Case  scunde,  cu  puţine  încăperi,
      om  mare,  ear’  adunatul  snopilor  şi clăi-  klgr.  e  potrivit.                      umede  şi  nesănătoase,  făcute  de  bârne,


                                                  lui  scrise  acolo,  de  ce  se  nu-’i  lase  şi  pe   căutat  vara  de  orăşeni.  Şi  atunci  fratelui
                L a   m i j l o c .               cei  mai  tineri  se  trăească  la  largul  lor?  celui  mai  mare  îi  veni  în  minte  să  prefacă
                                                       Nu-’i  vorbă,  pentru  rachiaşul  lui  Stotz   dărîmătura  într’o  căsuţă  care  s’o  închirieze  la
                    —  Minte  slabă.  —
                                                  îşi mai  păstrase  el  ceva  părăluţe legate într’un   oaspeţii  verii,  să-’i  aducă  ceva  parale.  Frate­
            Toată  săptămâna  era  pace.  Ion,  fratele   ciorap  ascuns...  Altceva  nu-’i  trebuia.  lui  celui  mai  mic  nu-’i  venise  gândul  ăsta;
      mai  mare,  sta  ziua  şi  noaptea  la  dîrstă;  An­  Aşa  era  toată  săptămâna.  Dumineca   în  schimb  înse  se  credea  acum  nedreptăţit,
      drei  lucra  lâ  fabrică.  Neves ele  chiar  nu  se   însă  era  altfel.                furat,  şi  cerea  o  împărţeală  dreaptă.
      întâlneau,  căci  Ion,  temător  de  fire,  o  ţinea   Des-de-dimineaţă,  îmbrăcaţi  în  hainele   Era  în  stare,  zicea,  se . se  împotrivească
      mereu  lângă  dânsul.                       de  sărbătoare,  cei  doi  fraţi,  după-ce  se  în­  cu  puterea,  să  dee  foc, la  tot  din  clipa  în
            Şi  în  vremea  asta,  bătrânul  avea  şi  el   torceau  dela  biserică,  rămâneau  amândoi  în   care  Ion  s’ar  fi  apucat  să  repare  dărîmătura,
      odichnă,  şi  putea  să  se  dee  în  toată  voia  la   curte,  fiecare  în  pragul  casei  lui.  Se  priveau   care  era  şi  a  lui.
      micile  lui  viţiuri:  Ziua  colinda  pe ici  pe  colo,   câtva  timp  aşa  pe  furiş,  apoi  cearta  începea.  Şi  betrânul  stătea  între  dânşii  şi  vedea
      cu  pipa  nelipsită  din  gură,  cu  ochii  duşi  pe   Nu  începuse  de  cât  din  vara  aceea.   cum  cearta  se  învenina  din  Duminecă  în
      câmp,  sau  ghemuit  pe  o  bârnă  în  faţa  şurii,   Până  atunci  fiecare  era  mulţămit  cu  împăr­  Duminecă,  şi  nici  unul  din  cei  doi  fraţi  nu
      vecinie  tăcut  şi  par’că  nu  s’ar  fi  gândit  la   ţeala  ce  le  făcuse  bătrânul  şi  nici  nu  se  gân­  lăsa  nimic,  şi  nici  unul  nu  venea  măcar  cu
      nimic.  Ear’  seara,  se  întorcea  dela  jupân   diseră  se-’şi  despartă  curţile.  Dar’  în  faţa   un  mijloc  de  împâcăciune.
      Stotz  cam  pe  două  cărări  şi-’şi  căuta  bîj-   caselor,  drept  la  mijloc,  pe  marginea  gârlei   —  De,  eu  ce  se  vă  fac,  dragii  mei?
      băind  prin  întunerec,  culcuşul  din  şură.  care  curgea  liberă,  era  dărîmătura  unei  alte   învoiţi-vă  şi  voi  cum  iţi  şti;  eu  v'o  dau  la
           Casele,  două  părechi  în  aceeaşi  curte,   case  vechi,  moştenite  dela  părinţi  în  fii,  de   amândoi.
      le  lăsase  pe  seama  copiilor.  Lui,  ce-’i  mai   când  nu  se  mai  ţinea  minte.  Fără  nici  un   —  Ba  eu  m’apuc  şi  ridic  casa,  —  zi­
      trebuiau  odăi  cu  laviţe  şi  cămări?  De  Când   preţ,  câtă  vreme  nimeni  n’avea  trebuinţă  de   cea  cel  mai  mare;  a  cui  o  fi  vom  vedea  pe
      murise  »săraca  bătrâna  lui«,  cine  era  se  mai   densa,  betrânul  nici  n’o  luase  în  seamă  la   urmă,  după  ce-om  românea  amândoi.
      grijească  de  casă ?  Se  mulţămea  cu  culcuşul   împărţeală.                             —  Ba  asta  se  n’o  faci,  că  nu-’i  a  ta
      din  şură  şi  ce-’i  dau  de-ale  mâncării  nurorile.   De  câtva  timp  însă,  satul  începea  se  J  casa;  tata  ne-a  dat  înpărţeală  dreaptă.
      Pentru  acelea  câteva  zile  ce-’i  mai  erau  şi  devină  un  loc  de  vilegiatură  tot  mai  mult  —  Atunci  ne-om  judeca.
   1   2   3   4   5   6   7   8