Page 4 - Bunul_Econom_1900_25
P. 4
Pag- 4 BUNUL ECONOM ___________ • . ; . . -Nr. 25
sau bătute de pământ, aşezate de-a- la loc potrivit cu un şănţuleţ pentru rând: 1. Castraveţi, şi până la întin
valma fără pic de simetrie; în curţi mult- scurgerea apei de ploaie, ca aşa apoi derea lor, sâlată, 2. Morcovi, pătrângei
puţin murdare şoproane desfundate şi se o putem ţinea pururea curată. şi ţeler, în rânduri de 15 cm, ca se-’i
şuri ’ puţin încăpătoare, aproape toate' putem săpa. 3. Ceapă, sămănată şi sădită.
Pământul din grădină sâ-’l îmbună
acoperite cu paie, stuh, ori şindilă; cam 4. Isvorniţi pentru deosebitele seminţe,
tăţim pe cât numai se poate. Căci,
aşa ni-se înfăţişează în mare parte pătlăgele, ardeiu. Pe locuri râmase
vorba ceea: 100 stângini pătr. loc de
locuinţele si clădirile economice ale goale, şi pe lângă cărări vom pune
grădină face cât 1000 st. patr. loc de
plugarilor noştri. In grădinile lor mai calarabe, ridichi, fasole oloagă ş. a.;
câmp în aceleaşi cheltueli de gunoiu şi
găsim şi astăzi în loc de legumi ierburi la loc potrivit char şi flori. Varza şi
braţe de muncă. Dacă grădina e prea
sălbatece, urzici, cucute ş. a.; în loc de cartofii îi cultivăm în câmp.
apătoasă, prisosul de apă sâ-’l scurgem
pomet, ici-colea câţiva pruni piperniciţi, Lucrată astfel grădina noastră nu
prin canale de desfundare, acoperite
crescuţi la voe şi întâmplare. numai că ni-se preface într’un bogat
sau deschise, sau prin săpare de puţuri
Mai bine merg în privinţa asta până la stratul de nesip; dacă dimpo magazin pentru trebuinţele noastre de
ţeranii noştri dela munte, şi deosebit trivă e prea petroasă, se desfundăm hrană, şi banul câştigat cu destulă
bine cei-ce locuesc în apropierea sau prundul, se cernem petrişul şi să-’l trudă nu va mai trece aşa uşor în
chiar în aşa numitele comune săseşti. aşternem pe cărări, car’ stratul de mâna precupeţului sau a grădinarului
bulgar, dar’ totodată ni-am agonisit
Nu vrem să îndemnăm pe nime cultivat se-’l îmbunătăţim prin adaus
printr’însa un loc de plăcere, un loc
nea, cu atât mai puţin pe ţăranul plu de alt soiu bun de pământ.
de desfătare.
gar, a face lux cu locuinţele şi clă Grădina întreagă apoi vom împăr
(Va urma). IsiDOR B l AGA
dirile sale economice; căci amortisarea ţi-o în cel puţin două despărţeminte
capitalului îmbrăcat în ele, eheltuelile mai mari. Locul cel mai bun îl vom
de întreţinere, premiile de asigurare ţinea pentru cultura zarzavaturilor
Î nsoţiri, Tovărăşii
în contra focului s. a., toate acestea cad (legumelor), celalalt pentru plantaţiuni
în sarcina venitului, ce-’l aduce moşia de pomet. Pomii Să-’i alegem după ii.
dela câmp. Vom zice însă: casele să le soiurile cele mai bune şi după-cum
Magazinele de bucate
clădim după cerinţele higienice şi potri credem că le priieşte pământul şi clima.
c a î n s o ţ i r i c o m e r c i a l e .
vit frumoase; şoproanele şi şurile Gropile lor se le facem în ajunul iernii; *
(Urmare.)
destul de încăpătoare pentru adăpos- primăvara apoi se sădim altoii cu toată
tirea lemnelor de foc şi a uneltelor îngrijirea. Locul de pe sub pomi, câtă Funcţionarii (slujbaşii) tovărăşiei
agricole, pentru grajdurile de vite şi vreme ne îngădue umbra lor, se-’l sunt muncitorii aceleia şi muncesc
păstrarea recoltelor; toate pe cât se cultivăm cu plante de prăsit. conform îndrumărilor direcţiunii.
poate de material solid şi acoperite cu Locul zarzavaturilor se-’l împrej- (Eu ţin că e mult mai bine dacă
ţig]ă- muim de jur-îrnprejur cu agrişi, rosin- nu ţoţi slujbaşii tovărăşiei sunt şi
Curtea trebue planisată, aşternută chine, şmeură ş. a.; apoi îl vom împărţi membri ai direcţiunii. De pildă magazi
cu un strat bun de prund şi prevăzută în patru straturi, şi vom cultiva pe nerul sau controlorul e bine să nu fie
— Ne-om judeca dacă vrei. când la fereastra uneia, când la fereastra păcea mintea slabă până într’atât, încât nu
Notarul, chemat la faţa locului, declară celeilalte case; nici una din nurori nu-’i res- mai putea gândi acum la nimic altceva de
că pe calea legii nu e nimic de făcut. Averea pnnseră. cât la mărimea acestei nemulţumiri a fii
era încă a bătrânului, câtă vreme nu era la Bombănind, betrânul plecă la cârcîmă lor sei.
mijloc decât o înţelegere cu vorba. Bătrânul şi se întoarse maţi târziu şi mai pe douâ că Şi dela o vreme, în fiecare Duminecă
singur putea să facă ce vrea, fie cu casele, rări da nici-odată. seara, când amândoi fraţii erau acasă, ve
fie cu curtea şi tot ce era într’însa. împăr * cinii nu puteau să doarmă până noaptea
ţeala avea se urmeze numai după moartea Acum, fraţii nu se mai certau. Se mă târziu de tânguirile bătrânului care striga pe
lui, sau dacă betrânul voia s’o facă în viaţă, surau numai cu priviri încruntate cari spu acelaşi glas plângător, când la o fereastră,
cu scrisori in regulă. neau, pe rînd ameninţătoare: , când la cealaltă dela casele copiilor lui, dela
— Ei, taică, ce zici? — Lasă! casele lui I
— Ce zici taică ? — Lasă! — Mi-e toarne... Daţi-’mi să mănânc...
— S8 încep de mâne? Şi tăceau. mi-e toarne.
— Mă scurtezi pe mine ? Ura lor se întâ'nia însă asupra bătrâ *
Las’ că nu moare el de foame; mâi
Şi betrânul sta între amândoi, lăcrămând nului. Şi în fiecare seară moşneagul păţia
are el la ciorap! zicea şi Ion şi Andrei; şi,
şi negăsirid în mintea lui, neobicînuită cu acelaşi lucru. Nici una din nurori nu-’i mai
aşa credeau şi vecinii.
astfel de probleme, nici o deslegare. da măcar o fărîmiţă de mămăligă.
Dar’ betrânul nu ştia aşa. El ştia că
— De, dragii mei, faceţi cum ştiţi... Până atunci mânca odată la Andreiu
copiii lui trebuiau să-’i dea de mâncare; ear’
Aşa; va se zică nu mă laşi ? acasă, odată la Ion la dîrstă. Acum, nici ce avea el la ciorap, era pentru jupân Stotz.
— Ba te las, taică...,. unul nici celalalt nu mai vrea să ştie de Şi bea, şi bea de necaz, bea de două-
— Aşa; de mine nu-’ţi pasă? dânsul. ori şi de trei-ori ca altă-dată...
—• Ba-’mi pasă, cum se nu-’mi pese? — Du-te la Ion,-că lui vreai se-’i dai Intr’o dimineaţă 1-au găsit oamenii în
— Bine! casa.
tr’un şanţ ■— mort.
— Bine! — Du-te la Andrei, că pe mine nu mă
Eâr’ Ion şi Andrei, minte slabă, se judecă.
Şi amândoi fraţii îi întoarseră spatele, laşi să fac casa.
loan Gorun.
încruntaţi. Şi, scârbit in suflet, bătrânul se îndîrja
In seara aceea betrânul bătu înzadar din zi în zi; purtarea asta a copiilor îi ză-
