Page 2 - Bunul_Econom_1900_26
P. 2
Pag. 2 BUNU L ECONOM Nr. 26
nepă a dat ministrul un îndreptar, plin . însoţirile de înmormântare morţi, a plătit de tot 31 fl. şi capetă
de cunoştinţe folositoare. i 75 fl., cel-ce a trăit d ea plătit la 300
Unde se îndeletnicesc şi economii de morţi ajutor (de aceştia vor fi prea
Pe ce se întemeiază? Cari sunt
noştri cu cultura inului şi a cânepei, puţini), a plătit 91 fl. de tot, şi capătă
foloasele lor ? Eată pe scurt:
sati unde supt condiţiile princiioase I2j fl. Peste 300 de. soţi morţi nu
Se însoţesc cel puţin 300 de inşi,
pentru această cultură, va fi bine se mai plăteşte membrul nimic şi ai ’feei
bărbaţi, femei, dela 16—60 de ani. La
sd îngrijască şi dînşii de semenţă mai vor primi cei 125 fl. O tabelă alătu
întrare în însoţire dă fiecare 1 fl. (2
aleasă, cerută dela minister şi se fie rată la cărticica de membru pe care
cor.) taxă de întrare. In schimbul aces
cu băgare de samă la poveţele cuprinse o capătă tot insul, arată cât are de
tei taxe de 1 fi., însoţirea chezeşueşte
în îndreptarul tipărit de cătră minister. căpătat fiecare în ori-ce vreme
moştenitorilor fiecărui membru un aju
Cultura hemeiului încă s’a bucurat însoţirea e înfiinţată numai din
tor de 50 fl. (100 cor.) la moartea ori
de îngrijirea ministerului. Spre acest ziua în care are 300 de membri ce
când urmată a lui. De va muri mâne
scop s’a împărţit spre prăsire hemeiu şi-au plătit florenul de înscriere. Atunci
dupâ-ce a fost primit, moştenitorii sei
gratuit şi s’a dat însoţirii din Sighişoara ea are deja un fond de 300 fl. din
primesc cei 50 fl. Ear’ după-ce s’a în
pentru valorisarea hemeiului un ajutor cari chiar cheltuind 50—100 fl. cu
scris, membrul mai mult nu e obligat
de 1200 coroane. hârtiile, cărţile şi cărticelele de lipsă la
la nici o plată anuală ori lunară, decât
S’au mai făcut încercări şi pentru întemeere, îi rămân macar 200 fl., din
la aceea, că de va muri unul din soţi,
cultivarea urezului, dar’ fără resultat care poate plăti până la 4 caşuri de
(din cei 300), se dee încă un ajutor
mai însemnat. moarte.
de 30 cr. Reuniunii, pentru-ca ea se
Din cele expuse se vede în ce di Cum a murit un soţ, un membru
aibă de unde da cei 50 de fl. remăşi-
recţiune a fost îndreptată lucrarea mi
tei mortului. Dar aceşti 30 de cr. nu-’s al însoţirii, cassarul dă chiar în ziua
nistrului, care sunt scopurile la care ) 3
de fapt daţi ca ajutor soţului mort, căci aceea celor rămaşi după el, cei 50 fl.
tinde prin împărţirea seminţei gratuite
'25 cr. din ei se scriu buni membrului (sau cât ’i-să cade) ca îndată, să aibă
şi preţ redus.
însuşi care i-a dat, şi aşa fiecare mem pe ce cumpăra cele de lipsă pentru o
Dacă noi în trecut nu am fost
bru îşi poate face socoata cât vor că- înmormântare frumoasă, cinstită, a mem
împărtăşiţi din seminţele împărţite, vina brului.
peta urmaşii sei: pentru cel 1 fl. de
în mare parte este şi a noastră, pentru-că j
înscriere vor căpeta 50 fl., şi încă de Ear’ golul rămas în lada (cassa)
la noi nimenea nu s’a interesat de ase- j
atâtea-ori 25 cr. de câte-ori a plătit el însoţirii prin această plătire, să umple
menea lucruri. Dacă altcineva nu va fa- |
însuşi câte 30 cr. soţilor morţi. Aşa, de soţii rămaşi, cari au să dee câte
ce-o, Reuniunile noastre economice vor
cel-ce a murit îndată după întrare în 30 cr. îndatâ-ce sunt vestiţi prin por
trebui se dea în viitor atenţiune cu
însoţire, a plătit 1 fl. şi urmaşii sei tărelul însoţirii despre moartea întâm
venită acestui lucru de mare folos pen
capetă 50 fl. 25 cr. Cel-ce a trăit de plată. Cine nu poate plăti îndată cei
tru membrii acelora.
a mai plătit de pildă la 10 soţi morţi, 30 cr. are îngăduinţă 14 zile, dar’ va
(Continuarea urmează).
a plătit de tot 4 fl. şi capetă 52 fl. plăti 3 cr. carnete de întârziere, dacă
D r. I oan M ihu 50 cr.; Cel-ce a plătit la 100 de soţi nici după 14 zile nu poate plăti, va fi
tru-că prea se lasă covîrşit de şoaptele Este chiar cu putinţă, că în vremea de
F O I T A inimii şi prea nesoco eşte staturile minţii, a demult tot Românul se-’şi fi avut turmuliţa
9
suferit atât de lung şi de amar. Darea Iui sa, aşa mai mult de dragul oilor, decât de-al
Î N B I S E R I C Ă d;n gropi în gropi şi multele necazuri de câştigului. Astăzi, fireşte, turmele ni-s’au ră
astăzi tot de acolo i-se trag. O inimă bună rit, munţii şi câmpiile ni-s’au luat, pământul
Am întraţ la chipul Maicii ni-s’a micşorat. Cu ele ni-s’a stins demult
ţi-o calcă ori-cine. O inimă bună te inşală
Preacurate se mă p’âng, şi viaţa păstorească. Sunt sate întregi, unde
şi apoi te faci se plângi şi, vai dă cei-ce nu
Că necazurile vieţii nu mai vezi nici cap de oaie. Şi ca la mi
mai pot avea altă mângăere decât plânsul!
Mă doboară şi ine sting. nune se adună poporul împrejurul vre-unui
Cine e mai meşter la plâns ca Româ
nul ? Popoarele toate împreună n’au plâns şi boitar sau cioban adevărat, care în cămaşa
Şi-am văzut lângă icoană
n’au blăstemat atât de mult şi de frumos ca sa soioasă, cu chica dată peste spate şi cu
Un biet cerşitor plângend. măciuca voinicească în , mână, coboară din
Dar’ a Domnului voinţă Românul în versurile sale. Din inimă, fireşte, când în când în sat, pentru-ca:
Cu evlavie lăudând. din inimă. Pentru-că e mare inima lui şi bu
curos ar strnîge la ea pe toţi şi pe toate: „Se ia sare
Am roşit .. şi pocăită pretini şi streini de-opotrivă, oamenii şi firea La mioare
Şi bolovani
Lângă cerşitor am stat, întreagă cu rîuri şi munţi, cu paseri ce cântă La cârlani
Mulţămind puterii sfinte şi cu turme de oi, ce plâng din clopoţele.. Si tărîte
»
»
Oile, da, mai ales oile...
Pentru toate ce mi-a dat. La oiţe“...
Şi cum nu le-ar iubi ţeranul român,
Par’că-i din poveşti acest frnmos cio
' M aria C ioban dacă s’o pomenit cu ele? Oile şi fluerul şi
ban, rămăşiţă din vremuri apuse; par’că mai
cânele cel credincios erau cei mai vechi to
vorbeşte despre viaţa noastră cea îndepărtată,
varăşi ai lui. Cu ei umblă hai-hui prin munţi
din frumoasa - poveste a „Mioriţei".
Teranul român si animalele sale. şi văi, prin ţeri şi codrii uriaşi. Se zice doar’, îşi avea şi atunci Românul viaţa sa su
j
i
că pe strămoşii noştri, când i-a adus Traian
aici se cucerească Dacia, pe cei mai mulţi fletească. Cânta, plângea şi blăstăma şi atunci.
Ce bună inimă are Românul! Eu cred, dintr’înşii dela oi i-a luat, din munţii Italiei. Un lung şir de cântări ne-au mai rămas, pe
că nime în lume nu iubeşte ca el. Şi, poate, Se poate, căci nici nu prea semănăm noi a cari şi azi poporul le cântă. In unele se arată
chiar din pricina prea multei iubiri şi pen- domni şi a popor cu gânduri de boerie... dorinţa, de-a „sui la verf, s’auzi brazii şue-