Page 4 - Bunul_Econom_1900_28
P. 4

Pag.  4                                             B U N U L  E C O N O M                                            Nr.  28
             Lindinile  de  frunze,  cari  se  mai  omidele  se  schimbă  în  păpuşi  albe  sau  sfîrşitul  lui  Iunie  omida  se  schimbă  în
       numesc  şi  păduchi  de  frunze,  sunt  d e.  galbine,  cu  dungi  şi  pete  negre.  Păpu­  o  păpuşe  brunetă,  care  la  sfîrşitul  lui
        mai  multe  feluri.  Ele  năpădesc  frunzele  şile  aceste,  se  ved  lipite  de  trunchiul  Iulie  devine  fluture.
       şi  surceii  tineri,  cu  al căror  suc  se  nu­  şi  crengile  pomilor.  După  14  zile  din   -  Vulpea  mare  <zste  un  fluture  de
       tresc.  Crengile  trebue  unse  cu  ?amă  ele  es  fluturii,  cari,  precum  am  zis  mai  coloare  brunetă-roşietică  cu  pete  mari
        de  tabac,  sau  se  freacă  cu  sare  şi  ce-  înainte,  depun  oue,  din  cari  în  Au­  negre.  îşi  pune  ouele  pe  cireşi  şi  peri,
        nuşe  de  fag.  '                          gust  es  omidele.  Toamna,  iarna  şi  pri­  şi  omidele" lor  fac mari  stricăciuni  aces­
             Vespii  şi  găunii  fac  mare  strică­  măvara  de  timpuriu  trebue  culese  şi  tor  pomi.
        ciune  poamelor  coapte.  Cuiburile  lor   arse  toate  cuiburile  omidelor.  Numai         Fluturele  căpăţină albastră  are  ca­
       trebutf  căutate  şi  afumate  din  greu  cu   Cu  chipul  acesta  se  pot  ele  împuţina   pul  de  coloare  albastră  cu  2  pete  ro­
       pucioasă,  pentru  a  înăduşi  pe  aceşti   şi  chiar  stîrpi  aproape  cu  desevîrşire.  tunde  negrii.  Omidele  lui  sunt  groase.
       duşmani  ai  poamelor.  Afară  de  vespi         Tot  aşa  de  primejdios  ca  şi  flutu­  Ele  trebue  scuturate  de  pe  pomi,  şi
        şi  gâuni  mai  sunt  vespii  prunelor  şi   rele  alb  de  pomi  este  torcătorul  inelar.   în jurul  trunchiului  trase  cercuri  de  pă­
       per secilor,  cari  samănă  în câtva cu  musca '   Stropite  cu  leşie  de  sare  omidele  aces­  cură,  ca  astfel  omidele  se  nu  se  mai
        de  casă.  Prunele  şi  persecile,  ce  con­  tui  fluture  pier  pe  dată.            poată  urca.
       ţin  vermii  acestor  vespi,  trebue  înde­      Molia  disgărecheată  a  arborilor.         Molia  merilor  este  o  omidă,  ce
       părtate.                                    Omida  acestui  fluture  se  arată  la  în­  se  prăseşte  din  un  fluture  mic,  cu  ari­
             Dintre  soiurile  de  fluturi  sunt  o   ceputul  lui  Iunie,  are  coloare  sură-des-  pile  de-asupra  de  coloare  sură-deschisă
        mulţime,  cari  pricinuesc  pagube  nesă-   chisă  cu  puncte  negre,  pe  spate  12  şi  dungi  întunecate  de-alatul,  ear’  ari­
        muite  pomilor.                            puncte  roşii  şi  10  albastre.  In  Iulie  pile  de  desupt  şi  burta  aurii.  Omida
                                                   omida  se  schimbă  în  păpuşe  de  co­     se  arată  pe  Ia  sfîrşitul  lui  Maiu,
             Fluturul  alb  de  pomi  îşi  pune
                                                   loare  brunetă,  din  care  cătră  sfîrşitul  trăeşte  înlăuntrul  merelor,  de  unde  ese
        ouele  de  obiceiu  pe  frunzele  din  vîrful
                                                   acestei  luni  iese  fluturele.  Se  stîrpeşte  pe  la  mijlocul  lui  Iulie  sau  şi  numai
        pomilor.  Omidele  es  din  oue  în  luna
                                                   întocmai  ca  fluturele  alb.               primăvara,  după-ce  merii  au  înflorit.
        lui  August,  se  înfăşură  pe  frunză  într’o                                           1    -
        pânză  subţire  ca  cea  de  paiangen,  şi      Fluturele  mic  brumatic.  Omidele          Molia  prunilor  este  un  verme ro-
        frunza  o  leagă  de  rămurele,  ca  se  nu   acestui  fluture  sunt verzi,  cu  dungi  albe  şietic,  care  pricinueşte  mari  stricăciuni
        cadă.  Astfel  iernează,  uneori  multe  de   şi  gălbii.  In  Iunie  şi  Iulie  aceste  omide  prunelor.  Fluturele  are  aripile  deasupra
        tot,  omidele  fluturilor  albi.  Cum  se   se  slobod  pe  fire  subţiri,  se  ascund  în  negre,  se  arată  în  Maiu  şi  Iunie,  pu-
        desprimăvărează  ele  se  trezesc  şi  dau   pămentu!  de sub  pomi,  unde  se schimbă  nendu-şi  ouele  în  prune.  De  obiceiu
        năvală  asupra  frunzelor  tinere,  pe  cari   în  păpuşi,  din  cari  ies  fluturii  numai  prunele,  aşa  numite  vermenoase,  cad
        le  rod,  adesea  cu  desevîrşire.  Omidele   toamna  târziu.  Femeiuşile  n’au  aripi  şi  şi  ele  trebue  adunate,  ca  se  nu  devină
        acestea  ajung  până  la  o  lungime  de   samănă  cu  muştele.  Urcarea  pe  pomi  cu  timp  cuibar  pentru  prăsirea  de
        3—5  cm.,  sunt  acoperite  cu  peri  de   a acestora  se  împedecă  făcend  un  cerc  fluturi.
        coloare galbenă-deschisă, surie şi  neagră,   de  reşină  împrejurul  trunchiului, şi  peste   Omida  cireşelor  se  prăseşte  din
        pe  spate  are  un  şir  de  pete  negre,   asta  punend  hârtie  unsă  cu  cleiu.     ouele  ce  un  fluturel  depune  în  cireşele
        ear’  pe  părţi  dungi  negre.  Pe  la  sfîrşi-   Torcătorul  procesionar.  Omida  lui  coapte.  înainte  de  a  se  schimba  în
        tul  lui  Maiu  sau  începutul  lui  Iunie  e  sură-negrie  cu  2  dungi  galbene.  La  păpuşe, omida caută prilej  a  se  ascunde


                                                   —  Doamne  ajută  se-’i  vie  şi  Luxiţei  mele   —  Antre!  —  răspunseră  in  cor...
                    F  O   I T   A
                               •>                                                                   Era  căţelul!,..
                                                   unu  dela  gară!,.»
                                                                                                    —  Ptiu,  ticăloşiile,  că  ai  făcut  se  ne
                                                        Şi  coana  Elenca  dădu  la  acatiste,  până
               S ÎM B U R E L E                    ce  sosi  unul...                           sară  inima!  Credeam  că  e  ginerele...
                                                        După  spusele  coanei  Elenchii,  îl  chema   Peste  câteva  minute,  însă,  îşi  văzură
                                                                                               visul  eu  ochii:  sosi  Popescu.   ,
             Un  lucru  visa  coana  Elenca:  se’-şi  deă   Popescu,  se  purta  cu  barbişon,  şi  era  «d’ăi   Luxiţa  se  făcuse  stacojie.  Popescu
        fata  după  „unu  dela  gară”.             de  vinde  Ia  bilete».  —  I-a  trimes  poza  şi   venise  roşu  gata.
                                                   două  certificate:  unul  de  absolvent  a  două
             Totdeauna  gara  a  fost  o  comoară  ne­                                              »Ce  galant!»  se  gândi  coana  Elenca,
                                                   clase  de  seminar,  şi  altul  de  bună  purtare
        secată  de  gineri:  atunci  când  o  fată  mare                                       mesurându-’l  cu  coada  ochiului.  —  *Juben,
                                                   ca  sergentmajor  reangajat  la  infanterie.
        s’a  crezut  mai  năpăstuită sau  un  părinte  mai                                     ghete  de  lac!  O  să  înebnnească  Ioneasca  de
        desnădejduit  de  viitorul  ficei  sale,  ca  din   Coana  Elenca  dete  răspunsul:  că  Du­  necaz!...»
        pământ,  îngerul  salvator  s’â  întrupat  la  timp,   minecă  l’aşteaptă  negreşit..  Făcu  dulceaţă  de   —  Vă  rog,  şedeţi  musiul
        cu  viteza  cuvenită,  în  chipul  modest  al  unui   caise  coapte,  scutură  prin  casă,  şi  spălă  per­  Şi  îi  întinse  un  scaun  hodorogit  dintr’6
        oficiant  dela  căile  ferate.             delele; ear’  pe  Luxiţa  o  opri  de  a  mai  freca   mobilă  veche,  cumpărată  dela  o  licitaţie,  pe
                                                   tăierele  şi  o  învăţă  se  dea  mereu  pe  mână
             Şi  coana  Elenca  avusese  multe  probe                                          când  trăia  Ghiţă.
                                                   cu  „linolinâ“,  ca  se  se  ma imoaie.
        despre  aceasta:                                                                            încă  dela  început,  scaunul  se  arătă
             «Cine  mai  credea,  soro,  ca  fata  Ră-   «Ah,  de  ce  nu  trăeşte  acum  răposatul   cu  voe  rea,  din  fericire,  musafirul  avu  grija
        duleaschi  să  aibă  aşa  noroc?  Bătrână,  plină   Ghiţă,  sermănelul! Că,  de! Un  bărbat  în  casă   să  se  aşeze  uşor  pe  un  colţ  şi  să  se  ţie
        de  „defecturi"  şi  leneşe...  Ei  bine,  s’a  găsit   tace  mult  la  vremuri  d’astea...  Şi  mai  ales   într’un  echilibru  vrednic  de  admirat.
        cine  s’o  ia  şi  pe  dînsa:  „unu  dela  gară!“   cum  era  dumnealui  deştept  la  vorbă  şi  cu   Coana  Elenca  îşi  recăpetase  sângele
        Dumnezeu  se-’i  dea  sănătate  bietului  şef  că   posiţie  în  lume...»              rece  şi  vorbea.  A  vorbit  aproape  numai
        întreţine  în  pâne  oameni  cum  se  cade,  care   Răposatul  Ghiţă  fusese aprod Ia  tribunal.  dînsa;  a  început-o  de  la  gară  şi  a  ajuns  la
        fericesc  familiile;  fiind-că  ăştia  dela  gară   Ziua  de  Duminecă  li-sâ  păru  la  amân­  pătlăgele  roşii.  N’a  uitat,  în  tot  timpul,  se
        n’au  pretenţie;  şi  pe  urmă:  slujbuliţă  sigură,   două  neSflrşită.  -— După  prânz, auziră  bătând   amintească  bunătăţile  răposatului  şi  să-’şi
        lefşoară  grasă  şi.....  reţineri  pentru  pensie.  la  uşe:                          laude  fata.
   1   2   3   4   5   6   7   8