Page 3 - Bunul_Econom_1900_29
P. 3
Nr. 29 BUNUL ECONOM Pag. 3
tău. Cine-şi strîmbă nasul de munca sa, se se pregătesc a ieşi la ogorît. De aceea Dacă însă păturile mai din jos ale
ceartă cu hrana sa. Un ferar care se teme credem de folos se zicem câteva cu pământului sunt compuse din pământ
de schîntei, e de compătimit; neplăceri Intim-,
vinte asupra aratului. Multora le vor fi cleios sau din petriş, aratul afund
pini la ori-ce meşteşug, nu numai al coşa
cunoscute cele-ce vom spune, dar’ tot dintr’o dată ar fi stricăcios, pentru-că
rului. Dacă marinarii n’ar mai voi să meargă
multora nu, căci pe multe locuri se prin scoaterea acestora la suprafaţă,
pe mare fiindcă se pot uda; dacă brutarii
ar voi să nu mai coacă pâne, fiindcă trebue fac de plugarii noştri mari greşeli la pătura roditoare ar deveni mai săracă,
se sufere de căldură; dacă plugarii n’ar voi arat. Vom stărui azi îndeosebi asupra în loc să se îmbunătăţască.
să mai are din causa frigului, şi croitorii să arăturilor mai adânci. Când cu gunoirea pământului, când
nu mai facă haine, fiindcă s’ar putea înţepa spargem ţelina sau miriştea, arătura
Prin arături adânci, s’ar putea do
la degete, în ce stare am ajunge atunci ? Pros de asemenea nu să face adâncă, pen
bândi negreşit roade mult mai îmbelşu
tie, nobile domnişor: nimeni si nu se ruşi
neze de ?/« ' meşteşug cinstit! Nu te teme gate. Lucrul e uşor de priceput, pen- tru-că gunoiul, miriştea şi rădăcinele
plantelor putrezesc mai uşor, fiind aco
că -ţi murdăreşti degetele, că este destul să tru-că cu chipul acesta pământul, aşa
pun in hime. Ori-ce meşteşug e bun, numai numit „mort“, adecă din âfunzime, scos perite cu mai puţin pământ şi aflându-se
să-l cultivi bine. Un cap deştept face bani astfel dea-dreptul în atingere cu aerul.
la suprafaţă, se îmbunătăţeşte şi el prin
din murdărie. Chiar cu chibritele poţi câştiga
lucrarea aerului, câldurei, gerului, şi A ratul mai afund al locurilor,
inult numai să vinzi multe.
umezelei; ear’ pământul cel bun de cari pân'acî au avut numai o pătură
Nu poţi avea miere dacă te temi de
albine; nici grâu mi poţi sămăna, dacă nu asupra, ajungând la âfunzime, unde subţire de păment mai bun la suprafaţă,
vrei să-’ţi murdăreşti cişmele. Oamenii leneşi resbat cele mai multe rădăcini ale plan nu se face de-odată, ci treptat. Astfel
mai bine s’ar duce în ţara lui cască-gurâ, telor, le hrăneşte pe acestea cu îmbelşu- că, după-ce în acest an am arat ceva
unde-’şi pot câştiga hrana în ghete de lac mai adânc ca de obiceiu, a doua ară
gare. Şi mai cu samă plantele cu ră
şi mănuşi-glacă Numai când se vor putea
dăcini lungi şi puternice sâ pot întinde tură mai adâncă se nu urmeze până
topi drugii de fer la vântul cald, când se
şi rămuri după plac, aflând nutremânt cel puţin 2 — 3 ani, ca în acest timp
vor putea ara câmpiile cu scobitoare de dinţi
şi când corăbiile se Vor putea mâna cu evan din greu în sinul mai adânc al pămân pământul mort, scormonit acum dintâiu,
taiul, când ogoarele se vor putea îngrăşa cu tului. Altă urmare bună a aratului prin lucrare, amestecare şi gunoire se
apă de colonia, şi se vor face gozonaci cu adânc este, că apa se trage cu înles aibă timp a se îmbunătăţi pe deplin. Şi
stafide în oale de flori, atunci vor avea le-
nire la âfunzime, şi plantele nu sufer chiar şi atunci plugul să nu se lase
neşii vremuri bune; dar’ mai nainte de a
de prea multă umezeală în timpuri mai afund decât cu 2— 3 cm., ca astfel
sosi împărăţia de o miie de ani, vom avea
ploioase, şi nici chiar seceta îndelungată pe încetul să ajungem la pătura rodi
să îndurăm multe, şi vom face mai bine se
ne purtăm sarcinile noastre de cât să alergăm nu le poate face , prea mult râu. toare dorită.
în ruptul capului acolo, unde ne va merge Aratul la adâncime sâ face cu mare Arăturile adânci să fac dela 18— 24
cu mult mai rău. A lb in a . cm., cele de rînd de 18 cm., ear’ cele
folos în ajunul iernei, asemenea şi la
toate locurile, cari până la o âfunzime numai pe deasupra de 10 cm. afunde.
A g r i c u l t u r a
însemnată au un pământ humos, gras, Lăţimea brezdei se boriveste după
dar’ n’au fost cultivate îndeajuns. afunzimea arăturei: la arăturile mai
Cum se arăm ? mai adânc ori mai
uşor ? de oe bine e un fel, de ce altul? Pentru ogor, pentru plantele de puţin afunde brezdele are să fie mai
Suntem la capătul secerişului şi săpat, s. p., cucuruzul, napii, ş. a. s i înguste, la cele mai afunde brezdele au
mulţi economi ară deja de ogor, alţii ară mai afund, ca pentru spicoase. să fie mai late. * *
Toată era de lemn. De-asupra, câteva scân — Ia te uită, maşina dracului, acu Nimenui nu-’i venise în gând să dea o
duri formau un fel de scaun, în care inven scoate şi fum! mână de ajutor, se alerge după o doniţă de
tatorul nostru se instală. In adevâr, prin frecarea extraordinară apă. Toată întâmplarea asta părea o uneltire
Oamenii se deteră la o parte şi o, a lemnelor maşinăriei, ele se încinseseră şi drăcească, şi Unii par’că se aşteptau acum să
minune! abia Dragoş învîrti un şurub dela începeau să ardă... vază pe necuratul eşind din mijlocul flăcărilor
o parte, căruţa se puse în mişcare... In acel moment, Dragoş dispărui cu rînjindu-se la dînşii.
căruţa după o cotitură. Când toată căruţa nu mai fu de cât o
întâi cam încet şi nesigur, Dragoş căuta
Câţiva copii îl mai zăriră... grămadă de cenuşe şi cărbuni aprinşi, două
a regula mişcările cu un fel de cârmă pe
lacrămi mari picurară încet din ochii ne
care o ţinea în mâna stângă, pe când cu *
norocitului inventator, rostogolindu-se peste
dreapta răsucea când într’o parte .când în-
Atunci se întâmplă o dramă dureroasă taţa-’i ca de ceară... Apoi zîmbetul de odini
tr’alta la şurubul de lemn.
pe care nici-odată nu voiu uita-o. oară îi crispă ear’ colţul buzelor învineţite...
Şi, de-odată roatele începură să se
Mirosindu-’i a ars, inventatorul strînse Oamenii îl chemară pe nume, îl tîrîră
învîrtească, mai tare şi tot mai tare...
şurubul maşinei şi se opri. după dînşii, el se lăsa tîrît, ca în vis, cu
Acum căruţa alerga de-i sfîrăiau spi
Dar’ era prea tîrziu. acelaşi zimbet, cu ochii sticloşi şi fără vorbă..
ţele roatelor.
Căruţa pîrîia acum din toate părţile; A doua zi l’au dus la casa de nebuni.
Oomenii îşi făceau cruce şi-şi scuipau
mici schîntei şi rotogoale de fum eşiau de pe
în sîn. *
la spiţe şi de-odată toată maşina isbucni în
-— Ptiu! ăsta e cu dracu, omule 1
flăcări. Şi cu toate acestea, de câte-ori îmi
Dragoş însă se ducea, sbura... Cu capul Copiii şi oamenii cari se apropiară, Vă aduc aminte de această întâmplare, nu me
ridicat, mândru, cu faţa-’i devenită de-odată zură atunci pe Dragoş împetrit înaintea pot opri se nu-’mi zic că, cine ştie? poate
serioasă şi impunătoare, cu pletele lungi operei sale care se consuma încet, spiţă o mare descoperire s’a îngropat cu acest
iîlfăind de sub pălăria cu borduri largi, el după spiţă, roată după roată... ciudat om, despre care până în ziua de azi
avea acum un aer triumfător, şi cu toate Ochii par’că i-se măriseră, oribil de oamenii din Poiana au rămas cu credinţa că
acestea atât de ciudat, încât îţi da fiori. înholbaţi, şi faţa-’i era acum atât de albă, în >era cu dracu»
De-odată unul din oameni strigă: cât părea un mort în picioare. Ioan Gorun.
