Page 5 - Bunul_Econom_1900_29
P. 5
Nr. 29 BUNUL ECONOM _____ Pag, 5
P O M Ă R I T este un prâvălier mijlocitor mare, cu trenurile accelerate (repezi). Gel puţin
numele Eduard Weinhagen, care singur guvernul României aşa a hotărît să facă,
Trecerea poamelor. el face terguri de 2 şi j milioane pe pentru a îmbărbăta poporul la cultiva
Am stăruit şi mai stăruim mereu, an. Şi se se ţie minte că poamele din rea de poame şi a-’l încununa cu bine
ca oamenii noştri cari se îndeletnicesc ţeri depărtate, ca de pe aici chiar, trimiterile în afară. La noi încă să fac
cu economia, se facă un loc de frunte până ajung la mâna lui Weinhagen, uşurări frumoase.
în economia lor, cultivării poamelor. trec prin încă două ori şi trei rânduri Să le ţinem acestea înaintea ochi
Asta pentru multe^multe cuvinte. In de mijlocitori mai mici, cari tot dobân lor şi să ne străduim, spre binele
poame ai o hrană bună şi sănătoasă desc sume frumoase la ele. Dacă acum nostru propriu, a face şi noi tot ce pu
pentru toţi ai casei, din poame poţi noi înşine ne-am lua osteneala a ne tem pentru a ne ridica bunăstarea ma
pregăti un minunat vin de poame, is- prăsi pomi mulţi şi aleşi şi am învăţa terială. . rn.
gonind din casă celelalte beuturi spir- cum sS le culegem poamele cu grijă
C E E N O U
tuoase stricate şi slricăcioase; în sfîrşit ca se se păstreze bine şi cum se le
ÎN L U M E A M A R E ?
pentru-că din poame poţi face parale pachetezi ca se ajungă cu bine la locul
frumoase ! de trimitere, şi ne-am pune în legătură
= De pe teatru luptelor din Tranşvaal
Lucrul acesta din urmă ni-’l arată nemijlocită eu firme mari din oraşe sosesc earăşi ştiri însemnate.
şi următoarea faptă dovedită de statis mari, acele firme ne-ar da bucuros In timpul din urmă Burii au şi făcut
tica mai nouă. nouă de-adreptul preţul pe care şi aşa mari şi dureroase surprinderi Englezilor. Acum
în urmă Roberts telegrafează din Pretoria,
îl dă la mijlocitorii sei de multe trepte,
Luând în privire un singur oraş mare că generalul englez Little a dat la Lindley
şi atunci preţul pe care noi îl căpătăm
anume Berlinul, s’a găsit că singur peste nişte comande bure, cari sub con
din a doua, chiar a patra mână, pe
pentru trebuinţele acestui oraş, se vând ducerea lui Dewet au spart cercul de
poame, ni-ar veni in buzunar chiar în
pe an 5— 6000 vagoane de poame împresurâre al trupelor lui Hunter şi voiau
doit, ori mai bine din mâna întâi. să atace posibile adversare. Englezii lăsându-
aduse adesea din mari depărtări, (căci
acolo sunt rari). Se vend anume foarte Şi ce ne-ar trebui pentru asta? se în luptă cu Burii, s’a desfăşurat o bătăliă
violentă din ambele părţi, care a durat
multe pere, mere, struguri, persece, Poame multe şi alese şi întovărăşirea întreaga zi, Burii în urmă s’âu retras.
prune etc., aduse aproape toate din mai multora dintr’un sat s’au mai multe Mari lupte se dau între Buri şi Englezi
Austro-Ungaria (adecă şi de pe la sate laolaltă, pentru trimiterea lor de- la Middleburg. Mareşalul Roberts a năvălit
noi), din Italia şi Francia. Zeci şi sute adreptul. Firme mari cumpărătoare s’ar Sâmbătă cu forţe însemnate contra Middle-
de negustori s£ deprind în aceste ţeri afla destule şi pe aproape şi pe departe. burg-ului şi o mare luptă s’a încins îndată
I între cei doi inimici.
numai cu strîngerea de poame bune, Guvernele ţerilor fac şi ele tot
Telegrama londoneză spune, că pre
alese, şi cu trimiterea lor la oraşe ea felul de înlesniri, pentru-că oamenii să şedintele Kriiger se află în mijlocul hingheri
Berlinul, care mistue multe, fără se poată face în această privinţă spor bun; lor sei la Middleburg îndemnându-’i şi
aibă grădini proprii în cari se producă lesnesc dusul pe căile ferate, pun la îmbărbătându-i se lupte până la fine,
cât mistue. Şi toţi fac averi chiar îndemână vagoane anume pentru pa- Cine ştie, ce minuni ne mai arată încă
numai din aceasta rolă mijlocitoare, de chetat poame, ear’ ca se nu să sdro- acest răsboiul...
a lua dela Stan şi Bran şi a trimite bească prin cele multe isbiri pe la „întregi şi sănătoşi". Cuvintele acestea
lui... Berlin, Viena, Londra etc. In Berlin staţii, leagă vagoanele cu poame la se găsesc în telegrama guvernorului YuanCikay
In ziua de nuntă s’au adunat felurite voinic sărea iără de cumpăt. Fiarele, care Nu a rămas pe loc de cât ursul, căzut
sălhătăciuni: unele poftite în cuget curat, erau mai mici şi mai slabe se temeau: gân jos de osteneala cea mare a jocului.
altele chemate la petrecere humai aşa ca deau că poate el este mânios. Cum stătea ursul la păment, dă de el
înşelăciune. Atunci a zis leu], nunul cel mare: în un ţigan:
Care din ele au tost de-a; sta la nuntă, tine este puterea, tigrule, dar’ prea ieşi — Mă ce eşti tu?
au stat până la siîrşit; care nu au fost de-a din pas. — Eu sunt urs.
sta, au fost prinse şi mâncate de ceialalţi A poftit el apoi pe una din vulpi. — Şi ce ştii tu ?
nuntaşi. Vulpea a prins a sări şi a se învîrti — Ştiu juca.
Cunună el leul pe iepure şi pe vulpe, roată împrejur; se învîrtea hojma numai în- — Ştii tu juca? Ia să vedem mă.
dar’ nu ştie nimenea obiceiul cum se petrece tr’o parte, până-ce a căzut jos ameţită. Şi numai ce strigă odată ţiganul: ,tia 1
la nuntă. mă Gavrile.
Leul a prins puţintel a rîde, că fiara
Au auzit ei că nuntaşii joacă. Ursul se ridică pe două picioare, şi ţi
cu putere mare face lucruri frumoase, şi cea
Se întreabă unii pe alţii: oare cum ganul îi sprijină bâta în piept — ursul se
cu putere mai mică face un lucru prost.
joacă ei? prinse de bâtă, şi începe a frămentâ din
— Nu te mai învîrtî, tu vulpe, — zise
— Beau vin, se îmbată, şi prind a sări... picioare, — şi ţiganul îi tot cântă: tinta,
leul, — poate tu eşti turbată.
— Da noi ce să bem ? tinta!
S’a dat vulpea la o parte.
— In colţul cetăţii pasc cerbi, şi sunt O bâtă dacă i-a mai dat ţiganul, ursul
Leul a chemat atunci pe urs.
mulţime de ţapi şi boi sălbateci. Prindeţi-’i mornăind a jucat fără greş, a jucat întocmai
Ursul a venit, şi-a prins femeea lui pe
şi voi,---- zice leul, — şi beţi sânge cald. cum joacă ciobanul după fluer.
două picioare, si a început a juCa; nu juca
Atunci au năvălit nuntaşii asupra lor, el tocmai aşa frumos cum joacă lumea pe Ţiganului i-a plăcut jocul ursului, şi
şi le-au beut sângele. la sate, dar’ nici de contenit din picioare nu de atunci au pornit amendoi în lume după
câştig.
A zis nunul cel mare! acum, dacă este mai contenea.
Din ziua aceea şi până azi se chinueşte
nuntă să jucăm. Mă, tigrule, începe tu, că tu De atâta joc s’a ridicat Un nor mare,
ţiganul cu ursul şi ursul cu ţiganul.
eşti mai voinic. cu trăsnet şi cu fulger, de au rupt-o la tugă
R. Stavri.
A prins tigrul a jupa; dar’ el, cel foarte fiarele spăriate, şi au umplut lumea de spaimă.
