Page 4 - Bunul_Econom_1900_30
P. 4
Pag. 4 _____________B U NUT, JŞ C ° A ° ^ _______ Nr. 20
şi a fost tăiat porcul bolnav sunt de Treeratul (îmblătitul) bucatelor. întovărăşindu-se mai mulţi, ar cumpăra
a se stropi cu var. sau macar închiria de aceste pe timpul
Cu mare băgare de seamă trebue treeratului. Cu ele lucrul se îndeplineşte
se se purceadă chiar şi la transporta Alegerea grăunţelor cu îmblăcii, odi mai îngrabă, mai ieftin şi mai bine;
rea mortăciunilor la locul de îngropare. nioară unicul mod de treerat în
Trăsura trebue se fie astfel alcătuită, ca ţara noastră, s’a părăsit aproape cu totul, ear tovarăşii îşi scot în scurt timp
din ea sâ nu poată curge sângele, înlocuindu-se cu maşinele, pentru-că cu banii, cu cari au cumpcrat-o.
sau alte materii de transportat, cari chipul acesta nu numai se cruţă timpul, Ca se fie aevea bună, ori-ce ma
sunt a se îndepărta fără zăbavă. Din dar’ se cer şi cheltuele mai puţine, pe şină trebue se întrunească următoarele
porcii morţi de ciumă nu e de a se cerinţe: 1. se treere bine, ca în paie
reţinea nimic; nici chiar pelea, şi tre lângă, că , acest mod de treerat este se nu treacă decât cel mult 3 la sută
bue purtat de grije ca ei se nu fie destul de bun. O singură scădere are,
desgropaţi de animale răpitoare, de şi anume prin treeratul cu maşina din grăunţe şi nu 5—7 la sută ca la
porci, sau chiar de oameni. mare parte a grăunţelor se vatemă, ear’ treeratul cu îmblăcii; 2. se nu vată me
Unii au. dat porcilor ca leac câte când aceste cu prilejul semănatului grăunţele; 3. să n’aibă trebuinţă de
puţin spirt sau rachiu curat, sau 2 % se tractează cu peatră vânătă se multă putere pentru a umbla; 4. cele
lysol, cam 2 linguri la zi; alţi porci primejduesc şi pier. Din pricina aceasta, cu abor să nu aibă trebuinţă de mult
au fost altoiţi din partea veterinarului. şi ca holda se nu rămână prea rară, material de încălzit; 5. să fie uşoară,
Dar’ şi aceste puţin ajută. Nimic înse trainică şi să meargă bine; 6. să aibă
nu foloseşte ca paza bună în modul trebue se se samene cu a patra parte
arătat. - mai multă sămânţă, ca de obiceiu. o curea, care să apere de primejdii
pe omul ce bagă în coş.
Cu grije trebue se fie oamenii şi Pentru încurijurarea acestei scă
după-ce porcii au început a se vindeca deri deştul de însemnată, plugarii trebue La multe din maşinile cu abor nu'
şi chiar fiind vindecaţi deplin. Câteva le lipseşte nici vânturătoarea, astfel în
săptămâni nu e iertat să se scoată în să recutgă la ajutorul îmblăciilor, îmblă- tocmită, că grăunţele es sortate, alese
tre porci sănătoşi. Chiar şi în starea tind în scopul semănatului numai frun şi curăţite după bunătatea lor. Nu le
aceasta ei pot încă răspândi sămănţa tea boabelor dih un număr anumit de lipseşte nici o parte anume întocmită,
boalei. clăi, lucru ce cu maşina nu se poate
care ridică de sine paiele în grămadă
De cea mai mare însemnătate pen face.
tru nimicirea microbilor şi răspândirea. Precum se ştie, maşinile de îm- până la 8 metri înălţime.
din nou a boalei este curăţenia şi anume Grăunţele de semănat, pentru a fi
îndepărtarea şi îngroparea la adâncime blătit sunt de 3 soiuri: l. cari se în îndeplin curate, trebue trecute şi prin
a gunoiului, a pământului unde a ză vârt cu mânile; 2. cari se învârt cu triur, In triorul simplu se aleg semân-
cut porcul bolnav, spălarea cu leşie ajutorul animalelor; 3. cu abor. Micii ţele de tot mărunte: cele de troscot,
tare şi pe urmă spoirea cu var a co proprietari întrebuinţează de obiceiu reghină ş. a.; în triorul du piu se, alege
teţului. Nu mai puţină îngrijire trebue maşinele cari se poartă cu braţele,
a se da troacei şi vaselor, din cari proprietarii mijlocii cele ce se mână cu şi sămânţele mai mari, ca orzul, ovă-
porcii se nutresc. Nefăcând aceste boala sul ş. a. Numai trecute prin trior,
poate să se ivească din nou după un puterea cailor, ear’ marii proprietari grăunţele de sămănat vor deveni cu
timp oare-care, chiar şi după un an. cele cu abor. S’a dovedit însă, că şi totul lipsite de sămânţe de burueni,
pentru proprietarii mici şl mijlocii sunt
S. de ierburi, ş. a.
mai folositoare maşinile cu abor, dacă
ast-fel bogătaşul găsind comoara, urma să îi luă în spinare şi se întoarse îndărăt de dela părinţii drumeţului celui tiner care a
aibă şi mai multă avere. De aceea Dumnezeu unde venise. Cum se depărtă şi acesta, veni găsit desagii cu bani. Dumnezeu, ca să-’i dea
mi-a poruncit se dreg zidul, ca ast-fel să nu al treilea drumeţ, , un om bătrân. Şi acesta înapoi ceea-ce se furase pe nedrept dela ta
se dărîme; ast-fel, altul ar avea parte de se aşeză la umbra copacului lângă fântână şi tăl seu, a făcut aşa ca cel dintâiu se peardă
acea comoară. Şi de acest răspuns, omul ră scoase ceva merinde din traistă, ca să os banii, ear’ fiiul celui năpăstuit se-i găsească.
mase pe gânduri. păteze. Pe când mânca, vede venind spre el — Toate bune, zise omul cătră călu
Tot vorbind ei aşa, ajunseră într’o câm un om în fuga calului, alb de spume. Cum găr, dar’ cu nenorocitul celalalt de drumeţ
pie frumoasă. Aci era o fântână şi lângă ea ajunse în dreptul fântânii se opri, descălecă şi ce mai e? De ce fu omorît pe nedrept şi
un copac mare şi frumos dar’ scorboros. începu să-i ceară bătrânului desagii. Inzadar, fără nici o vină ?
— Să intrăm în scorbura acestui copac, bătrânul drumeţ îi spuse că n’a văzut nimic —■ Şi el în viaţa lui a fost un tâlhar
zise călugărul cătră tovarăşul seu, şi să aş când a venit. Călăreţul îl luă la bătae jce- şi a omorît pe mulţi fără nici o vină; deci
teptăm aci, ca să mai vezi ceva. răndu-’şi desagii. De surdă-i fură toate jură Dumnezeu i-a arătat că »cu ce măsură mă
mintele, căci călăreţul îi trăgea mereu; şi tot suri, ţi-se măsură* şi că toată fapta îşi ia
Se urcă în copac, intrară în scorbură
isbindu-1 peste ochi, în cap şi pe unde ni răsplata.
în copac şi în linişte aşteaptă acolo câtva
merea, îl bătu până ce-1 omorî. Văzendu-1 Voîră a merge mai departe; dar’ omul
timp. Prin o crepătură a copacului văzură un nostru, înspăimântat de atâtea taine aflate şi
călăreţ venind în fuga mare pe un cal ager. că a murit, încălecă pe cal şi o luă la fugă,
lăsându-1 lungit lângă fântână. văzute, zise cătră călugăr: Nu voiu să mai
Pe cal erau nişte desagi. Cum ajunse la fân cercetez mai departe tainele Dumnezeirii. Ori
tână, descălecă, dete desagii jos de pe cal Omul din scorbură, îngrozit de atâtea ce aş face, văd că eu sunt un păcătos, ear’
şi-l priponi să pască puţin, după ce-I adăpă; fapte nedrepte ce văzuse, se sculă în sus şi el e plin de înţelepciune. In tot ce face, are
ear’ el luă ceva în gură. Nu trecu mult, şe zise călugărului: Numai aici cred că Dumne mare dreptate şi face cu multă chibzuinţă.
sculă repede, încălecă şi porni în fuga calu zeu n’â mai avut dreptate! Călugărul tăcu; Toate ale Dumnezeirii le voiu crede, fără a
lui înainte. Uitase însă din repezeală desagii eşiră din scorbură, porniră la drum înainte mai cerceta.
lângă fântână. Nu se depărtă mult şi în urma şi începu a-i istorisi şi taina acestor fapte.
Atunci călugărul se tăcu nevăzut din
lui veni un alt drumeţ. Era un flăcăiandru Desagii cu bani erau ai călăreţului; dar’ faţa sa.
care doria să se răcorească din fântână. Când erau adunaţi pe nedrept prin răpire şi înşe („Albina-) JPr. JST. G r. A ram m
văzu desagii — cari erau plini cu bani — lătorie. Tot pe nedrept răpise şi o moşie