Page 2 - Bunul_Econom_1900_31
P. 2
Pag. 2 B U NU L ECONOM Nr. 31
nouă, pot însă îndrepta bine grumpilele preţurile de batjocură, (1 fi. 35 cr.l) ce să îngrijire, după-ce mai întâi toate părţile
târzii. dau acum pentru el. au fost spălate cu leşie tare. Podurile
Sămănăturile de grădină, pâstăioasele La bursă (marele tîrg) din Budapesta, caselor trebue lipite sau ciruite, ear’
şi curechiurile, numai pe alocurea au putut au şi început a să ridica preţurile bucatelor,
trece cu pace peste arşiţele ce le atinseră. şi ele, după toate prevederile, să vor ridica magazinele pardosite şi cimentate. Dacă
Varza mai e stricată pe multe locuri de in tot mai mult. Dacă noi grăbim acum cu vin toate aceste au şi anumite întocmiri
secte păgubitoare. derea, pe când vor fi preţurile bune, nu vom pentru aerisare, e şi mai bune.
Hămemrile sunt hămesite rău după mai avea ce vinde, ci vom cumpăra noi In unele oraşe, unde se adună
ploaie. Ca să se îndrepteze au lipsă de apă- atunci — scump!
pentru negoţ mii şi mii măji de bucate
Cele timpurii au fost culese, dând slab.
sunt docuri sau magazii întru toate
Inul şi cânepa stau mai bine. Inul peste
tot, cânepa în parte. A g r i c u l t u r a corespunzătoare; în aceste întorsul bu
Tutunul a fost ofilit rău de secetă. Pe catelor, cernutul, măsuratul, încărcatul,
alocurea furtunile i-au despicat foile şi aşa Păstrarea grăunţelor. descărcatul şi celelalte lucrări se fac
■l’au scăzut în bunătate. Grăunţele se păstrează în coşuri într’un mod vrednic de mirare, cu aju
Napii de zăhar şi de nutreţ supoartă de lemn sau de rtuiele, în căzi, buţi, torul maşinilor.
doar’ cei mai bine căldura, — dar’ o ploaie
şi alte' vase de lemn. Unii le păstrează
bună i-ar ajuta mult şi pe ei. Pe icî-colea îi
, strică goange rele. în podurile caselor, în grânare întocmite S t u p ă r i t
Luţerna şi trifoiurile au dat în cosi- anume, alţii în găuri făcute în păment.
tura a doua şi a treia, numai mijlociu, pe Locul menit pentru păstrarea bu Gătirea stupilor pentru iernat.
alocurea slab, dar’ de calitate bună. catelor trebue s6 fie curat, sventat şi Stupii încep încă din luna aceasta
Păşunile au fost, pe cele mai multe lo aşa că se se poată aerisa cu înlesnire. a se găti de iernat, pentru-că miere
curi prefăcute în vetre pleşuve de câtră fer- E foarte bine dacă, înainte de a află acum numai puţină pe afară, ear’ zi
binţelile zilelor din vorbă.
se aşeza în straturi groase, grăunţele lele se scurtează şi nopţile devin tot mai
Viile dădeau nădejdi mijlocii şi slabe,
se pun în straturi numai de 30—60 răcoroase. Ca semne de gâtire pentru
ear’ furtunile şi timpul acesta, le slăbesc din
cm. In această stare se întorc cu lopata, iernat să pot privi: omorirea trântorilor,
ce în ce. Peronospora şi rugina s’au ivit pe
multe locuri. Stropitul urmează. la început de câte doue ori pe septe- resfrângerea prăsirei de pui, astuparea
Poame vor fi puţine în ţară, şi numai mână, după aceea câte odată şi mai pe dinlăuntru a găuricilor şi crepâturilor
în unele părţi ale Ardealului, roada pomilor rar. Tractate astfel, grăunţele se uscă coşniţei cu un fel de cleiu, şi treptat adu
va atinge măsura mijlocie. bine, şi se pot păstra timp îndelungat, narea albinelor înspre mijlocul coşniţei,
fără a se încinge, ceea-ce se poate în unde în partea din sus au depus mierea
în v ă ţă tu ra ? învăţătura ce trebue se
o scoatem şi din aceste ştiri despre starea tâmpla maieu samă cu bucatele nu în- astupată, ceva mai la vale cea neastu
roadei câmpurilor, este: Ca bunii noştri eco deplin coapte sau adus în stare jilavă. pată'şi apoi îndată clocitura. Această
nomi, se nu alerge iute-iute la tîrg cu fie Lttcru de căpetenie la un grânar gătire pusă la cale de însăşi firea, tre
care ferdelaş de grâu ce au îmblătit, vînzân- e, ca el să nu aibă crepături sau găuri, bue să fie îndemn pentru stupar, ca şi
du-’l cât de ieftin, ci să se silească fiecare
în cari gărgăriţele fi alte insecte (gân el să facă din parte-’şi tot ce este de
a-’şi ţinea cât de bine grâul, căci poate
ajunge mai în iarnă ori spre primăvară la gănii) se-şi pună ouăle. De aceea gău neapărată trebuinţă pentru buna iernare
mare căutare, cu preţ cu mult mai bun, ca rile coşurilor trebue astupate cu mare a stupilor.
F O I T A A m scăpat. «Chinuesc toate acestea, pentru-că nu
9' mă las să-’şi facă rîs de mine... Se am eu
— Din vieaţa ţăranilor moldoveni —
de-a face c’un jidan? da un’ s’a mai pomenit
V I N E M Â N D R A ?
«Ear’ trebue să dau ochii cu spurcă aşa păcat!.. Se ştiu că mor de foame; să mă
ciunea ceea de Moisă». usuc ca coarna de muncă; se mă sdrobească
Umbra ramurilor negre dacă are gust: — da n’am să-’mi dau trupul
Tremură pe frunze pale, La gândul acesta, i-s’au tăeat picioarele
Vântul tot resfiră norii de pe la glesne şi Măriuca se răzimă obosită lui, pentru-că are să m’ajute crucea şi crucea-i
Lunei plutitori in cale... de uşorul uşei. I-se tulburase mintea, de nici tare de sfarmă pe diavol, d’apoi uneltirile
nil mai putea gândi. Par’că i-s’ar fi pus o unui câne de om».
Pe poteca părăsită negură pe ochi: zărea numai ca prin sită. îmbărbătată deschide uşor uşa:
Urcă badea şi oftează Năucise de nu se dumerea pe ce lume-i. — Bine ai venit, Măriucă, zice Jidanul.
Şi cu gândul să» frământă:
Vine tnândra să mă vază? «Mai bine s’ar deschide pământul să — Sărut mâna.
mă înghită de vie, de cât să mai duc un — Mai bine sărută-mi obrazul.
Uite ’n zare... Nu să vede? traiu aşa de fără odihnă». Ea lăsă ochii în pământ şi tace, fră
Par’că-’i dînsa... Pe cărare îşi zăreşte chipul în fereastra uşei. O mântând cu neastâmpăr sărveţălul în mâni.
Vezi o umbră? — Ei, bădiţă,
Tot Ileana ţi-se parei cuprinde ura împotriva trupului ei frumos: —- Vrei să-’mi spui că n’ai să mai
îi era ciudă că, după atâta sdruncin, după fugi de mine ?
Nu-i Ileana! Nu-il... Şi dorul atâta suferinţă, nu se dă răpus să se sluţască, El dă să-’i prindă mânile, dar’ dînsa
Umblă gata să’l răpuie. să se dihoace odată, ca să nu mai fie de dorit. să smuceşte şi tace câţi-va paşi îndărăt.
Urcă badea — după dînsul, «Atunci poate aş scăpa de urmărirea — Am venit după tain.
Numai umbra lui să suie...
îndărătnică a vichilului». — Crezi tu c’ai să ieşi la bun hat, cu
Câte n’a suferit dela el: Tain prost; încâpăţinarea asta a ta ? Vine iarna şi tu
Ear’ din zare când priveşte
Peste codrii, lung oftează, înşelată la socoteli; de prăşit îi da unde era eşti datoare şi dela anu. Dacă ai fi fost
Tot întreabă... — Ştie codrul pământul mai cleios şi mai cu bulgări; secera nevastă cu minte, aşa după-cum eşti frumoasă,
Vine mândra, să mă vază?... pânea cea pălămidoasă; — la urmă îi ucide azi ai avea şi părăluţe, Nu ştii cum să trăeşte
P iron. şi bărbatul. în lume.
