Page 4 - Bunul_Econom_1900_31
P. 4
poate resădi şi e bine se se răsădească. 2 cm., cu ceva lemn sub scoarţă, aşa: Q însoţire de înmormentare în Mada.
Atât sălata cât şi cicoria îndură frigul ier- apoi prindem cu degetele de coada
nei şi remân neîntrerupt verzi. îndată frunzei şi aşezăm mugurul sub scoarţa înţelegând foloasele acestor însoţiri, frun
ce dă căldura de primăvară ele cresc pădureţului unde am tăiat; acum legăm taşii comunei Mada (lângă Geoagiu), s’au în
repede şi asttel prin Aprilie, cel mult cu teiu sau rafie din jos în sus şi aşa ţeles între sine şi s’au învoit se încerce şi
la începutul lui Maiu, pot avea şi plu se tocmim, ca scoarţa pădureţului de ei se înfiinţeze o însoţire de înmormântare.
Pe ziua Sfântului Ilie-Proroc, dl preot
garii noştri un nutrement bun şi sănă asupra se se împreune earăşi şi atunci Iosif Bogdan a invitat pe redactorul foii
tos de legume proaspete. aşchia mugurului este acoperită de toate noastre, Ioan Moţa, să meargă la Mada, ca
Sămănaţi aşadar’ încă de pe acum părţile de scoarţa pădureţului. După după slujba d-zeească oprind poporul în bi
sălatâ şi cicorie! aceea tăiem pădureţul cam de o palmă serică, să conducă adunarea generală de
constituire, şi unde va fi de lipsă să dee
dela altoire în sus, curăţim crengile la
desluşirile de lipsă la eventuale nedumeriri.
P O M Ă R I T terale. La o săptămână putem observa,
Dl Moţa s’a dus pe ziua numită la
dacă e prins, coada frunzei cade sin
Altoirea în ochiu sau ocularea. Mada şi a condus adunarea de constituire,
gură jos, ear’ mugurul rămâne verde,
Dintre toate modurile de altoit cel lămurind numărosului popor de faţă alcă
aşa stă acolo până în primăvară când tuirea însoţirii şi arătându-i foloasele ei.
mai bun si mai uşor este ocularea care
f » apoi tăiem pădureţul mai aproape de Foarte mulţi s’au declarat gata a întră în
se face acum în August. La felul acesta
ochiul nobil şi îngrijim ca numai din folositoarea tovărăşie, şi întru cât vor încă
de altoire nu mai avem lipsă de răşina pea, vor fi primiţi şi membrii din comunele
el se dea lăstar nou.
sau ceara de altoit, nici nu mai legăm vecine, d. p. din Balşa, Ardeiu, etc.
Lucrul acesta merge iute. Prin
cu cârpă şi nici nu tăiem mlădiţe de Taxa de intrare s’a statorit la 1 cor.,
oculare se pot altoi 10, până ce ai al pentru care urmaşii membrului lăposat vor
altoit mai înainte. Aici luăm un singur
toi 1 ca primăvara. Afară de aceea căpăta 50 coroane, ear’ taxa ce se va plăti
mugur de pe o mlădiţă nobilă şi-l aşe
succede cu mult mai bine. Prin oculare după fiecare soţ mort la cassa însoţirii, e
zăm sub scoarţa unui pădureţ, apoi le . A ■ | 30 fileri. Partea fiecăruia creşte într'una peste
putem altoi pădureţi cât de tineri şi
găm cu ceva teiu şi lucrul e gata. cele 50 coroane, cu de atâtea ori 25 fileri
subţiri, prin ce asemenea ajungem la
La oculare avem lipsă de un cu de câte-ori a plătit el ajutorul la soţi răpo
altoi frumoşi cu 3—4 ani înainte. Gu
ţit să taie ca briciul, de mlădiţă no saţi. Ajutorul cel mai mare poate fi 125 co
cât e mai aproape de păment, cu atât roane (dacă membrul a trăit adecă de a plă
bilă verde şi de ceva teiu. Acum ne
creşte mai bine şi mai frumos. tit taxa la 300 de soţi morţi naintea lui.)
ducem la pădureţul ce voim a-1 altoi. După-ce s'au cetit statutele şi s’au pri
Căutăm locul unde voim să-l altoim, La şcoalele de pomi pretutindenea I mit, fiind să se treacă la constituirea însoţirii,
se foloseşte astăzi aproape numai acest i
apoi tăiem în coaje odată curmeziş şi tot poporul cerea ca director (conducător)
odată în jos, cam aşa "Ţ", apoi cu un mod de altoire, pentru-câ primăvara al însoţirii să fie dl preot 1. Bogdan, ca
ic de lemn desfacem scoarţa, sau dacă abia pot răsbi alte lucruri, cel-ce a stăruit în jurul înfiinţării, dar’ la lă
cineva îşi cumpără cuţit anume de ocu- j Se facem şi noi aşa şi mai cu muririle date, că la această însoţire slujba
lat, acelea au şi un tăiş de os pentru ! de-adinsul să ne nisuim la cultivarea de cassar e cea mai grea, având cassarul să
desfacerea coajei. pomilor. poarte 2 —3 rânduri de cărţi de socoată, să
ţină de scurt pe portărelul (adunătorul de
După aceea tăiem mugurul de pe I oan M untean bani), se scrie la foaia fiecărui membru când
surcelul nobil, aşa în formă de aşchie, de şi-a plătit cei 30 fileri şi pentru cine, etc., şi
Ii venea se sară din pat, s’alerge Ia Avea nădejde însă pe încărcătură: um în restîmp, umplând liniştea nopţii de groază.
bărbatu-seu şi se’i spue se se păzească, dar’ pluse ţeava mai până în gură cu praf şi cu Cum era lumină ca ziua, se vedea totul.
îl ştia voinic şi gândul acesta o linişteşte. sfărmituri de ceaun şi o bătuse sdravăn. Se Moisă îmbrăţişase trunchiul copacului,
Moisă ajunge Ia locul păzit. Pândarii sue repede într’un copac cu pâtul. Cocuz ghemuindu-se în fundul pătulului. Se uita la
stăteau pe marginea lanului, dinspre pădure, scăpase din multe pericole şi gândul acesta Cocuz şi-’I pălea ruşinea, când îl vedea aşa
răzimaţi în puste. îl făcea se tremure. de nepăsător, cu arma subsuoară, aşteptând
Vremea era frumoasă. Luna lumina Poteca porcilor, era prin mâncătura liniştit porcii:
ca ziua. Aburea numai un vânticel văratec, unui pârău făcut de ploi. Cocuz se razirnă • Goi sălbatecU zise el despre creştin.
mânând lanul de grâu înspicat, în valuri în de un stejar mai de departe; de stejarul cră- Copacul să clătina cu el, de credea că-’I
tunecoase. cos, ca se se poată sui lesne la un timp de scutură cine-va. Făr’ să vreie, se uita în jos
— Măi, boeriul a spus că-’i e poftă de Doamne păzeşte. Ceialalţi să sue şi ei prin să vadă cine-’l sgâţină ? Nimeni. Dă să cuprindă
mai tare trunchiul, dar’ braţele i-se tae, se
carne de mistreţ. Cine-’i împuşcă un godac, pătufele lor.
are bună mulţămită. •Jidan spurcat !. hm., zise Jidanul gân- moleşesc, de par’că i-ar fi perit de odată
— Auzi, mei Petrache ? — zic pân vlaga din vine.
dindu-se la vorbele femeii, te-oiu aduce eu la
darii, că-’l ştiau bun trăgaciu. Mistreţii ajung mai drept la el, Cocuz
crezare, haită creştină. Ţi-oiu arăta eu ce
— Bine, mi-oi cerca norocul. întinde încet puşca pe lângă copac şi-o des
poate credinţa ta. Intâiu am umblat după tine,
— Mare lucru ar fi, să faci şi minu carcă: Ţeava s’a făcut ţăndări; o aşchie îi
nea asta! — îngână vichilul (Jidanul). pentru-câ eşti frumoasă, acum umblu să te am întrase în cap, răpuindu-1 pe loc. Porcii în
— Păi, numa unu am împuşcat eu? pentru a birui crucea, pentru a rîde de legea cruntaţi, să reped şi’l sfâşie, de-’l amestecă
ta îngenunchiatăIi * *.
— Dela mine ai o vadră de vin. cu pământul.
— Bine. Un pufnit sălbatic îi rupe şirul gânduri Moisă cât pe ci să sbucnească de bu
— Iacă îţi dau puşca mea: bate mai bine. lor. îngheţase de frică : un cârd de mistreţi se curie. Să silea mult să-şi ascundă veselia ce-’i
— Mulţămesc, zise omul, şi luă puşca. ridică pe hăţiş Ia deal. Erau unii cât juncu îmbujorase faţa..
de mari, alţii numai cât mâneca cojocelului (Va urma). I. ADAM.
Moisă se înveseleşte. Dar’ neliniştea îl
cuprinde îndată: »S’ar putea să nu moară şi Mergeau cât mergeau şi-apoi să opreau,
muerea are se-’şi bată joc înainte de mine*. ridicând surlile în vânt. Pufneau din restîmp
