Page 2 - Bunul_Econom_1900_32
P. 2

cu  acest  prilej  ţeranii  văd  cu  ochii pro­                                         puţină  apă;  se  pun  apoi  într’o  pânză-
       prii  resultatele  frumoase,  ce  se  pot     Oţet şi compot din poamele căzute.       tură  curată  şi  se  storc.  Zama  aceasta
       ajunge  prin  economia  raţională  atât  la                                             o  amestecăm  cu  zăhar  pisat,  la  toată
       cultura  diferitelor  bucate  şi plante,  pre­   Poamele  căzute  se  întrebuinţează   litra  y4  de  klgr.,  şi  o  ferbem  din  nou,
       cum  şi la prăsila de  vite.  Au  fost  multe   mai  ales  în  două  feluri,  şi  anume:  fă­  curăţind  mereu  spuma,  până  când  o
       caşuri,  că  sub  impresia  celor  văzute,   când  din  ele  oţet  sau  compot  (lictar,   picătură din  acest  compot,  lăsată  într’un
       s'au  făcut  comande  pentru  seminţe,      miere).                                    blid,  se  poate  desprinde  de  pe el,  fără
       unelte  agricole  şi  vite  de  prăsilă.        Otetul se  face în  mai  multe  feluri.  se  lase  vr’o  urmă.  In  această  stare
                                                         9
            In fine raportează ministrul, că pen­  Una  din  modalităţi  este  următoarea:  compotul  se  aşează  în  sticle,  ce  trebue
       tru  a  lăţi  cunoştinţele  economice  în   poamele  se  pisează,  se  aşează  într’o  legate  bine  la  gură,  ca  aerul  se  nu
                         »
                            j
                 J
       ţeară,  a  lăsat  să  se  scrie  prin  bărbaţi  cadă,  şi  se  toarnă  peste  ele  apă;  apoi  poată  străbate  şi  se  păstrează  în  loc
       învăţaţi  în  ale  economiei  16  cărţi  de  se  pune  un  fund  de  bute  şi  deasupra  aero   1'  rea  aceasta e foarte gustuoasă,
       cuprins  economic  şi  lucrate  la  înţelesul  câteva  petri,  ca  astfel  poamele  se  ră­  sănătoasă  şi  nutritoare.
       poporului,  cari  sau  tipărit  şi  împărţiţ  mână  neîntrerupt  în  apă.  Pentru-ca                                       .  8.
       în  36.000  exemplare.  Având  prilej  a  poamele  să  dospească,  vasul  se  pune
       vedea  şi  ceti  şi  eu  din  aceste  cărţi,  în  soare.  După-ce  poamele  s’au  dospit,       Î n s o ţ i r i,  T ovărăşi i
       trebue  se  mărturisesc,  că  acelea  sunt  trebue  tescuite  şi  mustul  turnat  într’o
       prea  folositoare  şi  că  după  a  mea  pă­  bute  curată,  dar’  neafumată  cu  pu­          O  veste  bună  din  Avrig.
       rere,  traducerea lor  în limba românească  cioasă;  ear’  butea  e  de  a  se  ţinea  în-  In Agrig  s’a  pus  un  puternic fundament
       şi  distribuirea  lor  la  popor  ar  fi  de cel  tr’un  loc  călduros,  unde  peste  iarnă  unui  Magazin  de  bucale,  cu  scop  filan­
       mai  mare folos,  pentru  mulţi dintre eco­  mustul  se  nu  fie  expus  îngheţului.   tropic,  pentru  coperirea  trebuinţelor bi­
       nomii  noştri.                                   Ca  şi  vasele  cu  vin,  butea  cu   sericii  şi  şcoalei.  Noi  am  scris  mult  şi
            Dacă  ne  vom  face  samă  cu  cele    must  de oţet  trebue  ţinută  întotdeauna   am  stăruit deosebit  asupra  înfiinţării  de
       expuse  despre lucrarea  ministrului  pen­  plină;  când  scade,  se  adaugă  oţet  tare.   Magazine  de  bucate,  au  scris  şi  alte
       tru  agricultură,  aflăm că  această lucrare   Pentru  a  feri  oţetul  de  necurăţenii,   foi  în repeţite  timpuri,  şi  e  bine  că  icî-
       este  şi  mare  şi  frumoasă  şi  că sigur va   vrana  trebue  acoperită cu  o scânduriCe,   colea  macar,  aceste  îndemnuri  găsesc
       trebui  se  aibă  şi  urmări  binecuvântate.  pe  care  o  înţepenim  de  abia,  cu  două   răsunetul  dorit  şi  oameni  cari  să  por­

            Multe  din  lucrările  - ministrului  cuiţe.  După  o  jumătate  de  an,  când    nească  lucrul.
       sunt  de  aşa,  încât  şi  noi  Românii  ar  ferberea  a  încetat,  limpezim  oţetul  pu­   Aceste fonduri chivernisite  cuminte
       trebui  se  ne folosim  de ele,  cerând  aju­  nând  în  el  de  fiecare  litră  o  lingură  şi  cu  cinste,  aduc  mari  foloase  poporu­
       torul  ministrului  în  caşuri  de  lipsă,  ear’  făină  de  oase  arse;  apoi  îl  amestecăm  lui;  îi vor  uşura  ca  mâne  o  bună  parte
       alte  lucruri  de  ale  sale,  după  a  mea  cât  mai  bine,  şi,  după-ce  l’am  lăsat  să  din  sarcina  ce-’i  apasă  pe  umeri,  d.  e.
       părere,  ar  trebui  să  ie  facem  şi  noi  se  aşeze,  îl  strecurăm.  Punând  în  oţet  sarcina  şcoalei  ori  bisericii.
      prin  puterile  noastre  proprii, luându-se  câteva  boabe  de  smeură  ori  de  mure,       La  Avrig lauda  iniţiatorului  revine
       iniţiativa  de  lipsă  prin  reuniunile  eco­  devine  foarte  gustuos.                notarului  local  Ioan  David,  în  înţele­
       nomice  şi  societăţile  noastre  culturale.   Compotul  se  găteşte  astfel:  poa­    gere  cu  ceialalţi  inteligenţi  şi  fruntaşi

                            D r.  Ioan  M ihu      mele  se  taie  felii  şi  se  fierb  bine  în  din  comună  D-sa  a  propus  lucrul  în


                   F  O I   T   Ă                 moţul  maşinei.  Cureaua  şerpueşte  prin  colb,   Câte  rachiuri  nu  beuse  Simina  pentru
                                                  plescăind  de  roate.  La  vremea  mâncării,   vorbele  acestea.  Â  plâns  Măriuca,  şi-a  jelit
                                                  toată  lumea  a  întins  masa,  numai  Măriuca   mult  norocul,  la  urmă  a  vezut  că  n’are
                 A m   scăpat.                    nu.  Mătuşi-sa,  Simina,  îi  zice:         încotro:
             —  Din  vieaţa  ţăranilor  moldoveni  —   —  Da  tu  nu  ţi-ai  luat  tainul?         »Pe  semne  c’aşa  voia  şi  Cel  de  susl
                                                       Măriuca  prinde  a  se  boci  şi-i  spune  Eu  m’am  sbătut  destul,  de  ce  nu-mi  întinde
                     (Urmare  şi  fine).   '      de-a  merunţelu  toată  duşmănia  cu  jidan u.  şi  el  o  mână  de  ajutor?*
            învăluită  ’n  colb,  maşina  de  treerat   —  Greu,  fată  hăi,  greu  de  tot:  deâtc   Se zăreşte  venind  şi Moisă.  Cum  ajunge
      huia  înăduşit,  înghiţind  lăcomos  snopii  de   să  te  vrăşmăşeşti  cu  stăpânii,  mai  bine  să   şi  dă  cu  ochii  de  Măriuca,  opreşte  calul.  Se
       grâu.                                      treci  dealul.  Cunosc  eu  ce  poamă-i  vichilu,   lasă  într’o  scară  şi  plecându-se  mult  înspre
            După-ce  frământa  prada  în  pântecele   îi  cânos  tare  la  suflet:  te  bea  într’o  lingură   dînsa,  îi  şopteşte cu  răutate:
      ei  nesăţios,  o  arunca  afară  cu  ciudă,  icnind   de  apă.  Acum  de  tine, 'ca  de  tine,  dar’  mi-i   —  Te-ai  resgândit?
      de  mânie.  Părea  o  fiară  întărîtată,  silită  de   de  cel-ce  o  să-’ţi  vie  în  urmă...  La  urma   —  Da.
      dibăcia  omului  să-’i  joace  după  plac  Câte   urmelor,  nu  te  mai  da  şi  tu  în  lături,  îi  tot   Par’că  ş’ar  fi rupt  ceva dela  inimă,  când
      odată  se  încăpăţina  şi  sbârnăia  amarnic,  cu   un  om  şi  el—  Boerul  nostru  nu  trăeşte  c’o   a  zis  vorba  asta.
      îndărătnicie.  Dar’  năduhul  îi  trecea  şi  cădea   Nemţoaică?  De  bărbatu-tău  nu  mai  zice  că   —  Fă-ţi  drum  la fântâna  din  marginea
      ear’  în  mornăiala  ei  înăduşită.         l’o  ucis  el,  ia  s’o  ’ntâmplat  aşa  un  păcat;   dumbravei  şi  se  te  găsesc  în  »Văgăuna  Lu­
            Oamenii  înegriţi  de  colb,  fumegau  de   câţi  nu  mor  de  puşcă?  Dacă  n’ar  fi  fost  cu   pului*.
      înăduşala  acelei  zile  călduroase.        voia  lui  Dumnezeu,  putea  s’o  încarce  şi  cu   îşi  strînge  pleoapele  cu  toată  puterea,
                                                  argint.  Moare  omu  cum  îi  scris.        ca  să-şi  oprească  şiroaiele  de  lacrimi,  ce  da
            Măriuca  lăsă  la  o  parte  moartea  atât
      de  năprasnică  a  bărbatu-seu,  îşi  strînse  gân­  —  De  asta  nu  mai  vorbi,  el  mi-l’o  să-i  ţîşnească  din  ochi:
      durile  acasă...                            mâncat,  mi-o  făgăduit-o  mai  de  dinainte.    »Of!  Doamne,  Doamne,  de  ce  m’ai
           Gunoaeie  dau  s’o  ’nece,  dar’  ea  nu  ia   —  Hai  să  rămâe  pe-a  ta,  da  vorba-i:   mai  lăsat  pe  lume*.
      nimic  în  seamă,  ci  munceşte  înainte.  Vorba   îl  mai  învii?  Pe  lângă  dînsul  vreai  şă  te   Ia  cofa,  se  furişează  dintre  oameni,  şi
      oamenilor  de  abia  se  mai  înţelege  de  sgo-  prăpădeşti  şi  tu ?                  porneşte  înspre  colnic.  Pe  drum  poticnea  ca
   1   2   3   4   5   6   7