Page 3 - Bunul_Econom_1900_32
P. 3
Nr. 32. , . ..... BUNUL ECONOM ■ ' ' ■ Pag- 3
comitetul parochial, care a primit pro Mai puternică ca totdeauna tre scos la iveală, că economii noştri nu
punerea cu drag şi lămurind poporul bue să fie nutrirea când e aproape de fac îndestul pentru vitele lor, căci nu
jătare. Se fie adăpată la timp, cu apă arareori vezi vite sburlite şi blegoşate;
asupra folosului lucrului ce vreau să
de fântână, care e mai limpede, iarna acuşi degerate. Căci grajdurile nu sunt
întreprindă, într’o singură zi s'au adu
stempSrată şi vară neclocită. destul de corespunzătoare pentru ier
nat dela oameni bucate în preţ de 540 Vaca însărcinată să nu fie silită nat, Grajdul se fie larg, înalt, ca se
coroane. Foarte frumos. la fugă, la muncă grea ş. a. încapă în el aer destul şi se fie lumi
Nu mai puţină grije cer şi noii nos şi se-’l poţi aerisa. Se nu sufle
născuţi, având lipsă de întărire. Hrana vântul prin el, dar’ nici închis până la
1 N G R i j i r e a . V i t e l o r cea mai mică crepătură se nu fie!
lor e laptele mamei, care în cele 3—4
zile dintâi nu poate fi înlocuit cu ni Atunci vitele vor iernă bine.
Nutrirea şi adăpostul vitelor. Periatul sau ţăsălatul şi chiar şi
mic; căci corastra are o putere de cu
Q cerinţă tot aşa de însemnată răţire de neapărată trebuinţă pentru spălatul din când în când, dar’ mai cu
ca şi alegerea şi împărecherea, este stomacul lor. E greşită părerea, că de samă iarna, se nu se uite nici odată.
pentru îmbunătăţirea vitelor îngrijirea corastră noii născuţi se bolnăvesc. Dela Pentru vitele, cari au umblat la păşune
lor în ce priveşte nutrirea şi adăpostul. 3 săptămâni înainte, viţelul trebue de vara, această îngrijire se li-se dee şi
Un mare economist zice: aceea, ce cul prins a lua şi hrană de nutreţ, ca fân iarna şi vara. ..
tura produce, (naşte, dărueşte) nutrirea moale, otavă, luţernă crudă ş. a., pentru Dar’ o nutrire de tot bună a vite
şi îngrijirea clădeşte mai departe şi o a li-se deda stomacul şi cu acestea lor se poate face numai dacă economul
duce la deplină folosinţă, de vor fi şi fiind acest nutreţ de lipsă pentru în are nutreţul de lipsă, bun şi mult. Ear’
bune, sau la slabă, de vor fi numai eac’aşa. tărirea şi îngroşarea oaselor. Până acesta şi-’I poate câştiga până la o
Zadarnică ar fi truda şi spesele când Sunt de un an, a li-se da şi măsură oare-care fiecine, schimbând
ce le-am face d. e. cu alegerea şi cum cirueala sau grăunţe de orz, ovăs ş. sistemul de plugărie şi economie folosit
părarea de fămele de soiu bun, dacă a., precum sunt în stare a le rumega. până acum, şi introducând cultura nu
împărecherea potrivită şi hrana de Treptat cu deprinderea nutreţului să li treţurilor sămănate: trifoiu, luţernă, spa-
lipsă lipseşte. se detragă laptele, atât pentru trebu netă, napi de nutreţ ş. a. Şi atunci
Vita trebue bine îngrijită şi bine inţă cât şi pentru cruţarea mamei. toate îi vor ieşi mai în plin ca astăzi.
nutrită, şi deosebit cruţate şi bine* hră Atât deocamdată despre mameleşi viţei. N . M ih ă il ă.
nite se fie fămelele însărcinate. Că vita de tras încă trebue bine
Ori-ce „cruţare" în privinţa aceasta, îngrijită, aceea o ştiu economii noştri
aduce după sine slăbirea şi împuţinarea mai bine ca ori-cine, căci fiindu-’i, aşa Ş t i r i d e t o t f e l u l
foloaselor lor. Numai o fămelă bine în zicând, soţ de muncă, vede că altcum
grijită, va da naştere la feţi bine des- nu se poate. Nu trage dela gura bou In târgurile române de bucaţe a început
voltaţi şi după naştere va da lapte în- lui ce trieră, se zice în sfta scriptură. să se vadă oare-care activitate în zilele din
destulitor de mult şi bun. Din contră, De mare lipsă la nutrirea vitelor urmă. Preţul grâului a început se se urce şi
pornirea este tot spre urcare. Joia trecută
o mamă, ce capătă o hrană ce abia îi e sarea, fiind de ajutor la rumegarea
s’au vândut în portul Brăila 30.000 de hecto
e deajuns pentru ţinerea vieţii sale, (digestime), la pofta de mâncare, la
litri de grâu.
va rămânea slăbuţă, fătul ei asemenea; circulaţiunea sângelui. Vara se dă 1 —2
ear’ laptele „i-lau luat strigoii"... pe săptămână, iarna şi de 3 ori, mes Ţarul la Viena In cercuri bine infor
O mumă grasă însă, încă nu e tecată cu păsat sau fărină de cucuruz. mate se svoneşte, că .Ţarul Nicolae II are
bună, căci de cele mai multe-ori când La vitele puse la îngrăşat, sarea de gând să visiteze în cursul lunei Septem
muma e grasă, fătul e slab, şi din con să fie folosită mai puţin. vrie pe M. Sa Monarchul nostru la Viena.
tră: făt gras, mumă slabă. Ce priveşte adăpostul, trebue
cele bete. Ochii îi jucau în lacrimi, de nu călcând tot mai pe marginea prăpastiei... — Te-am necăjit, ca se*ţi pun la în
vedea bine înainte. Se fi ştiut că se duce la Trosnetul uscăturilor din vale, o tre cercare dragostea: lucru poftit, îi mai cu
moarte, ar fi mers mai cu tragere de inimă, zeşte din buimăceala gândurilor ei de des- gust.
nădejde: Moise venia călare pe poteca de — Şerpoaico!
^Când ajunge în marginea dumbravei,
doseşte cofa într’un tufiş şi-o ia pe potecă sub năruitură. O cuprinde frigurile de des- Vechilul o cuprinde de mijloc, o strînge
gust. Se îndose'şte se n’o vadă şi dă mai re- cu putere lângă trupul lui, sărutând-o de s’o
spre văgăună. Răcoreala din pădure îi mai
pegior se-’i ajungă înainte: soarbă. Ii netezeşte apoi perul de pe la
împrăştie înăduşala. Cărarea îngustă şi sgrun-
»Tot de una tni-i de-acum! Ori dacă tâmple, îi ciuguleşte apoi bărbia, oglindindu-
ţuroasă, ridica întâiu la deal, apoi o cârmea
la stânga în lungul culmei. Dela un loc în m’oi da plângând, uri dacă voiu rîde ca o se rîzător în apele ochilor ei albaştri. Dînsa
smintită, tot pecatu-i. Se-i fiu încaltea pe se uita în pământ ruşinată, învîrtind între
cepea alăturea cu poteca, o prăbuşiţură pră-
plac: când inima mi-o sfirîi de durere, când degete un căpeţel de uscătură.
păstioasă. Ploile mâncau de obşte din mal,
Scârba o căuta să-mi smulgă blesteme din
risipindu-1 cu copaci cu tot. Pe unele locuri -— Mult te-am mai doriţi
gură, atunci am se mă silesc se par mai cu -— Şi- eu mă gândeam la tine,
spânzurau trunchiurile cu vârful în jos, ţi-
nându-se numai într’un capăt de rădăcină. chef, durerea am s’o las să sbucnească îm — Spui minciuni.
brăcată în haine de veselie*,.. ’Mi-era ruşine de lume, de aceea nu
Icî-colo locul crepase, desprinzăndu-se
In vălmăşagul tuturor acestor crâmpee m’aretam că-’mi eşti drag. Ce-ar fi zis satu?
tot mai mult de culme. In fund erau o mul
de gânduri nelămurite încă o singură nădejde -— ia sama că nu s’a uscat încă bine ţărîna
ţime de mormane rostogolite. Rupturile mai
îi mai măgulea sufletul: Dumnezeu va face de pe mormântul bărbatu-meu.
proaspete se cunoşteau după frunzele verzi
0 minune, ca s’o abată de pe drumul greşelii. Măriuca avea ceva ciudat în apucătu
ale ’ copacilor, abătuţi şi ei deodată şi în
mormântaţi sub nămol. Măriuca ar fi vrut Locul îi la strîmtoare; maluri şi frunziş rile ei: rîdea cu răutate, făcea ochi dulci, se
ca în momentul acela se se desprindă ca în toate părţile: o înfundătură tainică, mis întindea ca o mâţă alintată şi totuşi lacră-
prin minune malul şf s’o îngroape şi pe dînsa terioasă! mile îi isvorau din belşug :
acolo în prăbuşiţură: Se chiamâ că nu ş'ar fi Moisâ leagă calul mai de-o parte: — Plâng că m’am încredinţat de dra
luat singură zilele şi scăpa de răspunderea — Ş’aşa, aşa, pui de lele, te-ai codit, gostea ta: am câştigat lumea toată.
morţii copilului. înadins zăbăvea din mers’ până mi-ai venit singură în labă. —• Ce muere şirată!
