Page 1 - Bunul_Econom_1900_34
P. 1
Anul I Orăştie, ig Aug. v. (i Sept. n.) igoo Nr. 34
A B O N A M E N T E : l| O R G A N U L I N S E R Ţ I U N I :
Pe an 4 coroane (2 ft); jumătate an 2 cor. (1 fl.) jl „R e u n iu n ii e c o n o m ic e în O ră ş tie " se socotesc după tarifă, cu p r e ţ u r i m o d e r a t e
Pentru R o m â n i a I o franci. 11 Apare în flecare Sâmbătă Abonamentele şi inserţiunile se plătesc înainte.
s’a îndura de el Cel de sus, că mai facă în cenuşe neagră, ca neagra des-
Spaima de emigrări. reu ca aci nu-’i poate fi nicăiri! nădejde a bietului econom Şi chip de
'S i acum se sfătuesc domnii să ţină apărare nu era. Satul fiind aşezat pe
în Octomvrie a acestui an un mare deal şi apă de tot puţină în el, nu era
Omul necăjit dă în dreapta dă în
Congres (sfat) în Pesta, la care să iee cu ce să lupţi contra potopului. Tre
stânga, doar’ găseşte o cale nouă pe
parte bărbaţi din toate ţinuturile, şi buia să stai înmărmurit şi să priveşti
care se mai scape de dureroasa tovă
acolo să-’şi spună fiecare părerea, că cum grozavul element vine-vine-vine din
răşie a necazului, şi decumva zăreşte
anume cum s’ar putea pune încă ca casă ’n casă de o învălue şi o înghite
o potecă mai luminoasă ca celelalte,
păt răului ce bântue, cum s’ar putea şi pe a ta, şi sboară mai departe, pus-
uşor se înduplecă se plece pe ea, deşi
smulge scăeţii pustiitori ai acelor mar tiind!
nu ştie că la capătul nevăzut al ei, ce
gini de ţară, şi cum s’ar putea stăvili Nenorocirea e mare, şi noi avem
îl aşteaptă, câmp tot luminos, ori doar’
pornirea poporului de a fugi din această
unul mai plin de mărăcini şi decât cu toţii datorinţa a sări în ajutorul fra
ţară şi de ale ei fericiri? ţilor Vaideeni, adunând, în oraşe şi în
acela dela care a pornit?
sate, ca să-’i ajutăm la repararea ma-
Aşa stăm şi cu părăsirea ţerii (emi Din lucrul acesta noi se tragem
car în parte a marei pagube îndurate.
grarea) din partea unui mare număr învăţătura ce se cade: Vai de neamul
de fii ai ei. Pe câmpul vieţii noastre care lasă şi face cu putinţă, ca în mij Dar’ cu o cale fie-ne iertat să ne
aici, s’au prea înmulţit spinii şi prea locul lui să se încuibe prea zdravăn întrebăm : oare nu era nici un chip şi
năvălesc alţii aduşi de vânturi peste Jidanii! Isbirea lui de rîpa. pustiirii e modru, ca de mai nainte oamenii aceş
ele, încât bietul om sărac nu mai ştie astfel sigură, mai curând ori mai târziu. tia să se pregătească, ca lovindu-’i ne
încotro se dea, ca se nu sângereze mereu. Şi: ferice de poporul care înţelege norocirea ce-’i lovi, durerea lor să nu
Şi cei-ce ar avea putere a curaţi spinii, cu o oră mai curând primejdia aceasta, fie nici pe jumetate aşa mare cum
nu o fac, ei ştiu de ce nu o fac. şi pentru a o încunjura, îşi creşte din azi, ie e?
Şi oamenilor năcăjiţi aci în grădina propriul sîn negustori, mâestri, crâşmari Răspunsul e: ba dat puteau uşor
lor, la vatra lor, în ţara lor, li-se arătă şi tot, şi pe aceştia, şi numai pe aceş să preîntâmpine durerea ce azi îi îneacă.
prin panglicari şireţi o cale învăluită în tia, îi sprigineşte, căci ei tot nu-’l vor Dar’ înzadar, căci poporul nostru pri
lumină trandafirie, cale largă şi lungă, despoia nici-odată ca aceia, ear’ pe meşte foarte greu şi prea rare-ori sfa
peste ţeri şi p.este m ări: la America, Jidani să-’i lase în pace, necălcându-le turile ce i-se dau de a pune şi el mâna
şi li-se spune că acolo e grozav de pe prag, căci aşa se vor duce ei de pe mijloacele descoperite de oamenii
mult bine. Şi mulţi săraci cu duhul sine spre Canada şi Palestina şi ştie învăţaţi, pentru a fi mai ferit de rele.
cred, şi o iau pe calea arătată, dar’ D-zeu unde, pe aripile vânturilor care Contra focului avem : asigurările.
pentru puţini e pământul pe care des i-au adus aici. Sunt zeci de bănci de asigurare şi în
căleca raiu, şi pentru cei mai mulţi înţelege popor Român şi tu cu un ţară la noi, care pentru sume de tot
e vai! cias mai curând acest adevăr!
neînsemnate, pentru fleacuri de sume
Din ţara noastră încă au început anume pentru câte 1 fl. 50 cr., pentru
se plece mulţi spre America. îndeosebi In zilele tale albe, 50 cr. ba şi pentru 18 cr. plătiţi ei pe
Slovaci din Ungaria de Miază-noapte. Aşa an, îţi chezeşueşte cu Contract întărit
mulţi se duc, că ţara e în aceste părţi gândeşte-te şi la cele negre! de legile ţerii, câte i o o f l ., şi de te va
acuşi ameninţată, de pustiire. lovi nenorocirea focului, ea, banca, îţi
Mulţi dintre cei cu puterea în mână • In zilele tale albe, adu-’ţi aminte, va întoarce în bani gata toată paguba
s’au uitat pân’acum printre degete la creştin muritor, şi de răul zilelor negre, până la suma ce ’ţi-ai asigurat. Şi sunt
această ridicare a poporului în roiuri şi şi pregăteşte-te ca de cumva vor da agenţi de-ai băncilor în toate părţile,
plecare, zicându-’şi: Pagubă cât de voi! şi peste tine, să nu te afle nepregătit, în oraşe negreşit, ba şi prin sate, cari
Acum însă au început şi ei se se spe cât să-’ţi smulgi părul de durere! mijlocesc ori-cui asigurarea, şi totuşi, o
rie de întinderea ce o ia emigrarea Teribilul foc ce pustii săptămâna ce puţini sunt prin satele noastre asi
printre nenorociţii Slovaci şi Ruteni, şi trecută comuna Vaidei, să aducă aminte guraţi! In Vaidei, sat mult-puţin regu
foile de frunte ungureşti s’au pus pe fiecărui om de zilele , nenorocirii, să fie lat, cu casele şi şurile aproape, unde
cercetări, şi după discuţii de săptămâni, ca o ameninţare-a degetului lui D-zeu dacă apucă focul la un om, sunt în
au ajuns să închee cu aceea, că zeu pentru toti câţi auzim, pe aproape şi primejdie toţi, mai ales că apă n’au,
bieţii Slavi din Nordul Ungariei, cam au pe departe, de el. — abia au fost 10— 12 asiguraţi între
cuvânt de-a pleca, căci prea mulţi scăeţi Vre-o sută de familii de fraţi de cei peste 70 de arşi! Şi şi aceia-’s asi
au adus vânturile peste câmpurile pa ai noştri, au trebuit să petreacă cu guraţi mai numai cei siliţi de banca
triei lor: scăeţii cei răi ai Jidănimii ochii lor şi cu sufletul lor grozava vede cutare, de unde au luat împrumut pe
lacome şi sugătoare, alungată de prin nie, cum focul, teribil şi lacom, pe o casă şi cărora banca le-a cerut să-’şi
Rusia şi Galiţia şi primită cu prea mare zi caldă, în valuri puternice şi bobo asigure casa!
uşurinţă în Ungaria! Aceşti oameni duc tind sare din vârf în vârf de case şi Asta e rău. Bieţii noştri oameni
apoi pustiul şi sărăcia cu ei, şi popo şuri şi stpguri de grâu şi clăi de fen, dau în toate părţile unde li-se cere,
rului nu-’i rămâne decât se plece unde pentru-ca în câteva minute să le pre — de ce numai de liniştea lor proprie