Page 1 - Bunul_Econom_1900_36

Anul. I Orăştie, 2/15 Septemvrie igoo Nr. 36

DUNUL ECONOM

A B O NA M EN T E : ' ORGANUL I NSERŢI UNI :
,,R euniunii e co n o m ice în O răştie' se socotesc după tarifă, cu p r e ţ u r i m o d e r a t e
.I’6.:'an 4 coroane (2 fl.)1; jumetaie' an >2 cof. pl' fl:.M
Pentru. R o m â n i a 15 franci., li A pare în fiecare Sâmbătă Abonamentele şi inserţiunile st’ plătesc înainte.

j materială ori dn cele sărace? Şi unde | de muncă: şpre . aceasta, este o mare
Se ne pregătim i înfloresc apoi şi câmpurile de muncă j mulţumire pentru un suflet bun. Ear’

mai multă mulţumire. I sufletească mai frumos, unde doamnă I crescând, prin sîrguincioase cruţări, bu-
* ■ .
| e sărăcia ori unde e belşug? ! năstarea unuia fiecăruia, creşte în chip
i
I Peste tot locul bogăţia va eşi bir; ! puternic bunăstarea noastră ca popor,
A vorbi de o fericire în lumea
i ruitoare din asămănare; averea e te- i şi când de o mai înflorită bunăstare
aceasta, este un lucru foarte riscat,
! . j ne vom putea bucura decât azi, altfel
căci nu s’a născut încă omul, care se i meiul pe care .se pot clădi şi dobândi
i palatele mulţumirii. | vom sta în faţă cu toate greutăţile
spună că a fost întrlnsa fericit, şi care
j vieţi noastre, private şi publice, culturale
durerea nenorocirii, nefericirea, se n’o j Atrăgând luarea aminte a poporu-
I şi naţionale, decum astăzi putem sta!
fi cunoscut, — dar’ oameni cari se i lui nostru asupra acestui adevăr, pe
I Si de altă mulţumire, bărbăţie si fericire,
mărturisească bucuros, că de n’au fost j lângă poveţele ce duţ)ă putinţă îi îm-
cu totul fericiţi, au avut totuşi zile de biem de îmbuhătăţire a econmiei sale, j cu mult mai înaltă, adiete fi-vor sufle-
mulţumire în lume, mai multe ori mai de înmulţire a venitelor, — îi punem I tele noastre şi ale fiilor noştri, decum as-
puţine, hotărîşe cu fericirea ori trecând eară şi eară la inimă, că pe lângă în­ | tăzi sunt.
unele chiar în hotarele fericirii, de aces- i mulţirea venitelor, trebuie se ne în­ j Strîngeţi dar’ fraţilor Români, fie-
tia ş’au găsit şi se găsesc peste tot I văţăm şi la ceva cam neobicinuit la j care ban cu zece baiere în punga
locul. I oamenii noştri: la cruţare! j voastră înainte de a-’l arunca cu uşu-
| rinţă, şi şoptiţi-vă în fiecare dimineaţă
De vei căuta însă se-’i grupezi, i Nimenea să nu aibă linişte în su­
se-’i împărţi, pe aceşti oameni după i fletul seu, de nu va şti, că din rodul i printre rugăciunile voastre, cuvântul:
I cruţare, ca nici o zi el să nu vă iasă
aceea ce a contribuit mai mult Ia mul- j ostenelelor sale, a cruţat zi de zi, lună de din minte! I. Moţa
ţumirea şi fericirea lor, vei afla că la | lună ori macar toamnă de toamnă (an de )
90 din sută temeiul din care le-a re- j an), ceva, o zecime, o doue-zecime, cât
sărit mulţumirea şi binele, a fost bună- I de cât, dar’ ca se nu cruţe nimic, să A gricultura
starea materială, şi abia zece la sută j nu se lase!
(ba nici aţâţi!) vei afla, a căror fericire Ear’ ca aceea ce a moştenit dela Scăderi în cultura grâului.
se fi isvorît din o ideală iubire şi gus­ părinţi să risipească, sau starea sa de Grâul este planta cea mai de că­
tare numai a artelor, a ştiinţelor, a faţă se o lase se se scufunde în mai petenie între toate plantele ce se cul­
ocupaţiunilor pur spirituale. rău: asta se şi-o socoată fiecare drept tivă în ţara noastră; de aceea cultiva­
E departe de noi gândul se în­ o crimă faţă de sine însuşi, un păcat rea lui se face cu o deosebită îngrijire: lo­
demnăm la o adorare a materiei. ca i neiertat şi în cer şi pe pământ! cul îndestul de îngrăşat, se ară de doue-
condiţie sine qua non pentru ticnă în Cruţând azi, cruţând mâne, picur ori, ba şi de trei şi chiar de patru-ori,
lume, dar’ tot atât de greşiţi am fi, .cu picur face băltuţa, băltuţele rîuşor, şi se grapă. La timpul seu holda se
când nu am şti arăta poporului nostru rîuşoarele ape mari şi mări, — aşa şi pliveşte cel puţin odată. De celelalte
însemnătatea materiei, dacă nu ca con­ bogăţiile. lucrări nici nu mai pomenim. Este însă
diţie sine qua non, cel puţin ca foarte j Dacă cumva părinţii noştri n’au de ştiut, că nici o plantă nu cere atâta
însemnată condiţie pentru mulţumire, 1 priceput destul de bine acest lucru şi muncă, ca tocmai grâul, dacă e ca să
pentru ticna vieţii, pentru fericire, în­ ne-au lăsat moştenire nimica toată ori reuşească strălucit.
trucât se poate fericire aici în lume. chiar datorii, se cruţăm noi, spre a ne Ne vom întreţinea de astă-dată,
Asămenaţi numai viata singurati- i scutura de datorii şi a face din nimica în preajma sămănatului de toamnă, asu­
celor familii din jurul vostru şi vedeţi, J toată ceva mai mult, sau din multul moş­ pra unor cerinţe, cari mulţi plugari le
unde este bine şi mulţumire mai multă, i tenit, si mai mult, — şi atunci vom simţi scapă din vedere, ear’ altele le sunt
în acelea unde pururea e lipsă şi mi- ! deja în vieaţa asta multă mulţumire, cu totul necunoscute, vom arăta unele
serie, ori acolo unde cele trebuincioase j şi vom pregăti terenul pentru urmaşii scăderi cari împedecă pe plugari de
abundeazâ? Abateri se află, fireşte, dar’ j noştri iubiţi, să ajungă ei la şi mai a-’şi asigura un venit cât mai mare din
din acelea se nu se facă regulă pentru j multă. cultura grâului.
toţi. Asămenaţi apoi sate între sine, J Dar’ înseşi îmbunătăţirea stărilor 1. A Întâia şi cea mai mare scădere,
'
'
'
oraşe, ţinuturi şi ţeri bogate cu sărace, slabe a trecutului şi a timpului de faţă, ce plugarii săvîrşesc în cultura grâului,
şi vedeţi unde e sbuciumul nemulţu­ a vedea cu ochii aceste îmbunătăţiri, este lăsarea ogorului. Sute şi mii de
mirii mai mare, în cele cu bunăstare a şti că ai muncit şi tu în cercul tău jugăre de pământ, ce rămân an de an