Page 5 - Bunul_Econom_1900_37
P. 5
Nr 37 BUNUL ECONOM Pag. 5
poate bea fiecare, pâne albă, şi unt; anume din table de fer. Modul acesta acestui an ajunsă Ia sfirşit şi. ţintă.. Din cele
la 9 V2 înainte de prânz acelaşi mic de uscare e împreunat eu mari şi multe peste 2500 de fasiuni a parodiilor „acato-
dejun; la amiazi pane, friptură, legume, lici“, vre-o 1000 s’au retrimis de ministeriu
foloase; căci se face însemnată econo
brânză proaspetă, fructe şi o căiniţă spre întregire (celelalte fiind primite ca bune)
mie atât de lemne cât şi de prune,
cu bere; la 4 după ameazi cafea cu şi întregirea acestora urmează acum cu gră
lapte său unt cu pâne; ear’ sara la 7 gustul lor este mâi bun şi la piaţă bire, şi aşa încă ăstan preoţii îşi vor căpăta
supă şi bucate ca şi la amiazi. sunt mai căutate. Pentru a arăta bu întregirile, şi pentru anul de faţă.
După fiecare gustare, atacaţii îşi nătatea cuptoarelor de fer aducem nu
spală gura cu ape desmolipsitoare, dar’ mai o pildă, şi anume: uscându-se în JEtoada viilor se fâgădueşte bogată
intr’o sală deosebită, unde fiecare bolnav ăstan în multe părţi. Viile dela Pianuri (1.
modul obicinuit prune, cari în stare
are paharul său şi peria de dinţi, în Sebeş) sunt foarte frumoase, struguri mulţi
crudă cumpănesc 100 klgr., vor da 20
semnate cu numeral bolnavului. şi bine desvoltaţr. Dacă îi va feri D-zeu de
klgr. de prune uscate, pe când tratate o vreme rea, cei-ce au muncit în Vii, vor
Afară de aceasta, fiecare bolnav
poartă la sine o scuipătoare mică, în cuptorul de fer ne dau 40 klgr. de avea răsplată dela D-zeu. Numai icî-colea,
un fel de păhăruţ cu capac ce se în- prune uscate, unde câte un om mai „0coş“ ca lumea, n’a
vrut să şi-le stropească, şt foi şi rod a fost
şurupează bine. In acest păhăruţ să Prunele ce voim a le usca trebue
nimicit de peronosporă.
pune totdeauna o doctorie ce nimiceşte să fie mari, bine coapte şi sănătoase;
sămenţa ofticei. — In corn. Albei-inferioare (pe Târnave)
cele vermănoase şi putrede sunt a se asemenea să scrie că viile promit belşug. Pe
Sub pedeapsa de a fi dat afară
înlătura. Odată uscate, ele se păstrează malurile Murăşului asemenea.
din sanatoriu, bolnavul n’are voe de a
mai bine în saci, ca să se poată aerisa.
scuipa pe jos, ci numai în păhăruţul seu. Congresul naţional bisericesc al Me-
Un cuptor mare de uscat poame
(Va urma). tropoliei gr.-or. române din Transilvania şi
(al „Reuniunii române de agricultură
Ungaria, e convocat pe ziua de 1/14 Octomvrie
din comitatul Sibiiu'') se află aşezat in a. c.
POMĂRIT
comuna Sălişte. In acest cuptor s’au
La universitatea din Budapesta s’au
uscat în anul ,1898 : 270 ferdele de
Uscarea prunelor. înscris în total pentru anul şcolar acum
poame; s’ar fi putut însă usca înzecit
Prunele sunt cele măi bune şi în început 4270 ascultători. Numărul medicini-
mai multe, dacă oamenii noştri nu s’ar stilor a crescut, înscriihdu-se 185 ascultători
urmare mai mult căutate dintre toate
feri, pare-că, înadins de lucrurile bune. noi, faţă de 139 din anul trecut. A scăzut
poamele, ce se uscă pentru a putea fi
Astfel de cuptoare costau bani mulţi numărul studenţilor la filosofie cu mai mult
păstrate; perele, merele, vişinile, cire
şi se pot agonisi numai pe calea tovă de 100.
şele, persecile ş. a., în această privinţă, De astă-dată un număr însemnat Ia
răşiilor; cele mai mici se pot cumpăra
nu se pot asămâna cu prunele. universitate dau şi d-şoarele, care s’au înscris
şi din partea singuraticilor. Şi unele şi
Uscatul poamelor se face la soare Ia diferite facultăţi. La medicină s’au înscris
altele răsplătesc cu mare folos banii cu vr’o 18 ascultătoare de anul I., la filosofie
sau în cuptor, al prunelor de obiceiu
cari au fost cumpărate. aproape 70 d-şoare.
afumându-se pe leasa de grădele aşe
zată de-asupra cuptorului întocmit anume. R omul Simu Ştiri economice dela Bistriţa. Ni-sâ scrie
Cu chipul acesta însŞ prunele nu se din Bistriţa, că acolo s’a început culesul cu
uscă deopotrivă, unele scurgendu-se de curuzului, care e destul de bogat.
Ş tiri de tot felul Timpul e frumos şi călduros. Cultivâtorii
zamă şi arzându-se, ear’ altele rămânând
de vii au nădejde de vin mult şi bun. Pru
crude şi apătoase.
Întregirea venitelor preoţeşti, nele sunt foarte căutate, Ii-s’ă urcat bine
In alte ţeri, şi în parte şi la noi, precum scrie „Telegraful Român" în numărul preţul. Economii au gâtat cu aratul şi de ogor.
uscatul se face în cuptoare făcute său de Marţi, va li totuşi încă tn decursul Lebeniţele şi pepenii au un preţ foarte mare.
pe la mijloc, ii lunecă picioarele pe strigie şi năvală la dlnsul. Nu-i vorbă că el şi potrivea: Baragladina o sfeclise. Nu ştia cum s’o
se strecoară huruş până but pe vatră, de şi-a Iţi spunea şi ce nu gândiai. sucească, s’o nimerească. Cu turcu nu-’i de
rupt un picior şi-o mână. Da fudul şi ţifnos... nu-i ajungeau nici şuguit, el e într’o ureche.
Nănaşă-sa se trezeşte din somn: cu prăjina pe lâ nas, de îmbufnat ce era. — Spune tu odată... anasini sictim _
— Scoală, bărbate, săi, că s’a auzit Improşca când vorbea. Să nu-’I fi atins cu-un ce-’i la palma mea ?
nu-ş’cel cuvânt că-i sărea ţandăra, se tăcea foc, trăsnea Şi nici una, nici două, înşfacă pe ţigan
şi huea de ridica toţi cânii din sat. de chică: întinde, trage, târnuieşte toată casa
Da ţiganul de colo:
Ţiganului ti zicea Cărăbuş. cu dînşul. Ţipa faraonul mai dihai ca broasca
— Nu-’i mai strica hodinii: las’că şi în gura şerpelui; ai fi crezut că i-s’a aprins
In vremea aceea, Turcu era mare şi tare
peste-o săptămână tot aici mă găsiţi, aşa am părul în cap. Turcu rîdea şi tot ferea mâna
•căzut de-afurisitl în Ţară, tăea şi spânzura după plac, nimenea
nu întreba de-i cu cale ori ba cutare treabă. cea cu taina.
încă o moşăială şi face scăpat pe ţigan.
Stăpânul din satul lui Cărăbuş, — Un
Cărăbuş. Să fi văzut fugă... glonţ nu alta.
turc care nu prea ştia multe — aude de
Ce-’i vine ţiganului, că numa dă şfară isprăvile ţiganului şi-şi pune în gând să-’l Mai încolo se opreşte Ţiganu şi văi-
prin sat, că vrăjitor ca el nu s’o mai pome prindă cu oca mică: Intr’o zi, umblând el cărându-se rău, zice oftând:
nit de cându-i lumea: Inghiaţâ laptele tn ţlţa aşa pe moşie, vede un cărăbuş; îl prinde şi „Ei sărace Cărăbuş
mamei şi-ţi gâceşte şi... câţi ani are să-ţi strlngându-’l bine tn mână, porneşte spre săla Da pe-a cui niână ’ncăpuşil"
mai trăeasci soacra. şul gâcitorului. Abea a putut să se strecoare — Drept ai bre, e cărăbuş — da de
ce n’ai spus-o îndată?
Omu-i ca oaia: ajunge să sară una-'n prin norod, de-o intrat în bordeiu.
Turcu deschide palma şi gâza,. întin-
gîrlă, că celelalte dau orbiş după dlnsa: — Ei bre-, gâceşte tu: ce-’i la
zând aripele, îşi dă drumul In aer bâzâind,
Na’vea timp ţiganul să-’şi tragă sufletul, de palma mea?
-— Bun... totuşi e bun vrăjitor... cără
mare Imbulzală ce era la el. Lume de pe Şi ridică pumnul strins bine ia spre
buş: a gâcit. /. Adam.
lume, cu căţel cu purcel, buluc, toţi dădeau ţigan.
