Page 4 - Bunul_Econom_1900_38
P. 4
Pag. 4 BUNUL ECO N OM Nr. 38
asculta de poveţele noastre. Cu toate părţeşte comitetul Fondaţiunei Elena Ghiba- catul ori doctorul român şi să duce adesea
acestea statul sănătăţii obşteşti din ju Birta s'au presintat 40 concurenţi, deşi nu mai bucuros la străin.
deţul Ilfov a hotărît se ceară cu stă sunt de dat decât 4 stipendii. E vorba însă, Ce ne trebue nouă. Românilor din
ruinţă ca se se înfiinţeze negreşit la că stipendiile acestea din urmă, de câte 400 Teara-Ungurească şi Ardeal? Ne trebuesc
toate deregătoriile judeţului, plăşilor şi coroane unul, să dau elevilor cari vor să în întâiu de toate preoţi şi învăţători luminaţi,
comunelor, de-asemenea în spitale, aşile, veţe carte, pentru a să face „domni“, vezi şi apoi negustori şi meseriaşi, cari si înte
închisori, căsărmi, şcoli, fabrici, hanuri, Doamne. meieze oraşe româneşti 1 Câţi mecenaţi şi
cârcime şi brutării, numărul cuvenit de Strănepoţi de împăraţi, cum ne socotim, filantropi români au fost însă până acum,
scuipători de faianţă; apoi ca aceste noi Românii am voi adecă să ne facem nici unul nu s’a găsit să lase fondaţie pentru
scuipători, aşezate în săli şi odăi, să fie „domni" cu toţii! Ori care ţăran chiar, dacă a se creşte preoţi, învăţători, negustori şi
zilnic curăţite şi spălate, turnându-se are vre-un baiat ceva mai deştept, haid’ cu meseriaşi. Ci ce vedem ? „Iurişti" cu grămada,
într’însele apa desmolipsitoare pomenită el la şcoală înaltă, să-’l tacă „domn". Până încât peste câţiva ani fiecare sat îşi va avea
mai sus, şi în sfîrşit ca în sălile şi să înveţe însă copilul carte, tata lui sărăceşte „fiscal", ori că se vor îngrămădi la oraşe
odăile tuturor acestor aşezăminte să se chiar nainte de a termina fiul său şcoala, şi atâţia, că nu vor mai putea trăi unul de
lipească pe păreţi porunca: „Nu scuipaţi astfel naţia să alege cu un ţăran fruntaş altul. Temerea aceasta mira arătat-o nu unul,
pe josY\ pentru-că îndeplinirea acestei scăpat, şi cu un domnişor neisprăvit, care, dar’ mulţi advocaţi, bărbaţi luminaţi şi cu
noue porunci este cea mai bună pază pentru a rămânea ori ca să ajungă ,,domn“, dragoste pentru neam.
împotriva molipsirii noastre de ottică. e în stare se se facă şi Ungur, ori că îşi Şi cine este chiemat a lecui răul ?
Tot omul cuminte şi doritor de-a tânjeşte vieaţa prin câte-o ca celane de advocat In locul întâiu foile române, făcend cea mai
se feri pe sine, de a feri pe ai sei şi sau pe la vre-o judecătorie. întinsă şi mai caldă propagandă pentru îm
pe alţii de molipsire prin sămenţa ofti- Cât despre cărturarii noştri — advocaţi, brăţişarea meseriilor! In locul al doilea so
cei, va stărui neîncetat ca se fie adus preoţi şi învăţători — nu este unul, care să-’şi cietăţile şi băncile noastre, ajutând mai nainte
la îndeplinire nepreţuitul sfat: nu scui fi dat băieţii la meserii, şi rar se găseşte de toate nu creşterea unui proletariat inte
paţi pe jo s! câte unul, care să-’i fi dat la negustorie! Fie lectual, domni cari n’au slujbe, ci si ajute
Dr. O. BLASIANU. aceasta chiar şi cât de rău ar învăţa copiii. pe ucenicii de pe la meserii, calfele şi chiar
pe măiestri gata, cari îşi deschid ateliere.
Aşa, că între cei cari recurg pentru diferite
Ear’ Asociaţiunea noastră aradană
stipendii, găseşti foarte mulţi slabi de tot.
M e s e r i i a dat pildă. In şedinţa sa din urmă a votat
Cine nu o să recunoască primejdia stipendii (ajutoare) pentru doi elevi români,
mare? In loc să ne creştem adecă negustori cari s’au înscris la şcoala de meserii din
Eată articolul din »Trib. Poporului:
si meseriaşi, cari si scoată de prin satele Arad. A dat două ajutoare pentru caile cari
Se îmbrăţişem meseriile! române lipitorile străine şi cari prin câştigul si meargă în streinătate pentru a se face mai
In şedinţa din urmă a comitetulu lor se îmbogăţească însăşi vieaţa românescă, desivîrşiţi în meseria lor. A dat un stipendiu
Asociaţiunei-Naţionale-Arad me a trebuit se o să avem cărturari slabi, încât pentru-ca ei s’o pentru şcoala comercială (aradană) şi dacă
constatăm un lucru foarte ciudat: pentru poată duce, cât de cât, trebue să se umilească ar fi avut cui, era să mai dea 8 stipendii
8 stipendii (ajutoare), câte da direcţiunea, înaintea stăpânirii şi adesea chiar să se în pentru tineri, cari ar îmbrăţişa vre-o meserie
nu s’au înfăţişat decât 2, zi: doi concurenţi. străineze de neam. Ija se întâmplă şi aceea, oare-care.
Stipendiile se împărţesc adecă tinerilor români, că pentru a putea trăi, asemeni cărturari Facă şi celelalte societăţi asttel, şi în
cari ar avea plăcere se îmbrăţişeze meseriile. iau de pe spinarea clienţilor lor şepte pei, curend starea tristă de acum se va schimba
Mai zilele trecute pentru stipendiile ce îm- încât ţăranul român se înstrăinează de advo- în bine.
F O I Ţ A cuţa, dacă i-a întrat gărgăuni în cap, se su Şi stă lelea Ioana în pat şi îi plânge
9
ceşte, se ’nvârteşte cât ţii zulica de mare, inima după treabă, că tata de grija oglinzii
şi de giaba, sporul e numai la mama. nu se poate desbrăca, şi trebile nu le poate
Frum oasa. Şi mamei îi pare rău că creşte fata aşa, întimpina pe toate şi pânzele şed neţesute şi
lada cea nouă rămâne goală.
că ce nu face mama pentru fata, dar’ fata
Anicuţii îi întrase în cap că-’i frumoasă. începuse a se face fată mare, fată de mări *
Vorba de frumoasă o auzise întâiaşi-dată dela tat şi lumea în pilda ei începuse a cânta: Se tace o nuntă în sat.
un boier: Nu ştiu ţese Anicuţa e cea dintâiu la nuntă. Dacă
Nu ştiu coasă,
— Dar’ frumoasă fată ai, lele Ioanol n’o fi ea, cine să joace înainte? cine să ţină
Am nădejde -
-t— De frumoasă ca frumoasă, cucoane; focul jocului ? pe cine să schimbe flăcăii din
Că-’s frumoasă.
numai mintea de ’i-ar fi frumoasă 1 mână în mână? Şi erau şi flăcăii străini, căci
Era frumoasă Anicuţa, şi lelea Ioana o
Lelea Ioana se îngrijeşte de minte, dar’ fata se mărită în alt sat.
vedea şi de aceea toată ziua nu mai strînge
fata în gândul ei zice: las’ se fiu frumoasă Vine nunta. Vin nuntaşii din satul ve
picioarele: alerga mai dihai de cât caii cei
că mintea mi-o potrivesc eu. cin împreună cu mirele ca să ia mireasa, vin
de postă; ici dăpănâtoare, dincolo rîschitoare,
Şi Anicuţa îsi potriveşte mintea, şi-o mulţime de flăcăi, s’a umplut ograda.
dincolo iţe, dincolo tort, dincolo fuse, unde
potriveşte cum nu se poate mai bine. Deo
te întorceai numai stative şi pânză vedeai. Doi flăcăi călări vin inainte şi pun co-
camdată începe a se căuta în oglindă. Se
uită în oglindă să vază cum o fi ea de fru Lucra lelea Ioana să facă zestre fetii năcăria.
Anicuţa e druşcă, ea aruncă după dinşi
moasă. Să mai uită să se vază, căci nu ţine că mâne-poimâne era de măritat şi nici nu
minte cum s’a văzut. Se uită să vază dacă ştii de unde i-se arată partea ei dela Dum o doniţă de apă şi-i udă bine.
e tot aşa, se uită mereu: dă pe unde dă şi nezeu. Ba într’o zi s’a dus lelea Ioana cu Lumea rîde, lăutarii cântă* * şi Anicuţa e
la urmă dă tot la oglindă. emul ei la terg şi i-a cumpărat şi ladă fetei. veselă de isbândă.
Anicuţa cu mintea ei o fi frumoasă ori Ce mai ladă! Ladă verde cu floride tranda Se trage carul dinaintea uşii, să încarce
n’o fi. dar’ s’a ales o leneşă de-i duhlueşte firi şi cu balamale negre de fer, ladă gospo zestrea.
urma, nici capul nu şi-l piaptănă şi nu şi-l dărească, să zică nuntaşii: bravo. Flăcăii scot din casă o ladă mare, verde
curăţa cum trebue. Dar’ într’o dimineaţă lelea Ioana se cu flori de trandafiri şi cu balamale de fer.
Lelei Ioanei nu-i place moda asta, dar’ scoală bolnavă: i-s’a tăiat o mână şi un pi Anicuţa se uită la dînsa, pare că ar fi
ce să facă? Strigă ea cât strigă toată ziua: cior şi nu mai poate lucra, de abia dacă lada ei.
Anicuţă încoace, Anicuţă încolo; dar’ Ani- poate să se mişte. Flăcăii cari duc lada, fac haz:.
