Page 4 - Bunul_Econom_1900_40
P. 4
Pag. 4 BU NUL E CO N OM ________ ________ Nr. 40
fiecare viişoară 1 Iată de riou adeverită vorbă în lăuntru, ca se se aşeze de-opotrivă bine, se le aşezăm la locurile lor de
repeţit accentuată în foaia aceasta, că: ori-ce
peste tot locul, prin toate gropile, bună păstrare.
maşină agricolă, fie ea ori-rât de scumpă,
până coşul e plin. Punem apoi fundul (Va urma.)
e foarte ieftină! Şi numai noi Românii se-
verşim mereu pecatul faţă cu noi înşine, se deasupra şi începem a strînge cu şu In numeral viitor voin spu ie, (lupă instruc
ţiunea ministrului, cum: se valorisăm (se facem se
mi ne folosim peste tot locul şi de grab, de rubul, întâi mai încet şi făcând pause avem fo'os) şi treverele, cum se pu em treverele.
existenţa maşinilor l Red. „ B. Ec.“) (stând câte un pic), mai târziu mai tare, Vom urma apoi cu instrucţiile despre îngri
până vedem că ori-cât am încorda, nu jirea mustului până-’i must şi apoi a vinului însuşi.
Pentru proprietarii mici e bun
mai curge mai nimic, doar’ câte-un
teascul pe stative, sau teascul de Raina,
picur.
sunt simple şi totuşi putem lucra cu P O M Ă RI T
ele cu mare putere. Şi mai bune sunt: Acest must al întâiei stoarceri, îl
«teascul de Schweitz« zis alui Rauschen- putem mesteca cu mustul celalalt. Prăsirea pomilor.
bach, care se capetă în felurite mărimi. După stoarcere scoatem treverele Se află scris în cărţi, că înainte
In sfîrşit foarte mare putere se poate şi desfăcându-le cu mâna, le aşezăm cu vr’o 200 de ani Românilor nu li-se
desvolta cu «teascul Mabille«, care în o cadă aproape. îngăduia a-’şi planta vii şi a cultiva
poate fi şi el aşezat şi în case mâi Nici cu cel mai deseverşit teasc grădini şi pe cele cultivate li-le strica.
mici de stors. însă nu se poate stoarce tot mustul Azi nime nu ne impedecă, şi to
Cum, se facem storsul? din trevere, — de aceea pe aiurea tuşi mare parte a poporului nostru nu
După-ce mustul s’a scurs din tre treverele astea scărmănându-le şi a- se îndeletniceşte deloc cu prăsirea po
vere, în cele 8—10 ciasuri, treverele tre- şezându-le frumos de nou în teasc, le milor. Sunt încă, durere, mii şi mii,
bue se le adunăm şi se le punem numai mai storc şi-a doua-aoră, cum am zice chiar dintre plugari, cari au grădini
decât în teasc, dar’ la adunarea treve- pe altă dungă. Mustţxl acum a doua- cât vezi cu ochii, dar’ n’au prăsit nici
relor (din cada cu must şi trevere) nu oară dobândit poate fi de tot bun, şi măcar un pom şi nici nu ştiu, ce şi
e iertat să folosim lopată de fer sau mai ales de cumva strugurii au fost cum se facă, cu toate-că acesta e un
greblă de fer, sau sapă, căci partea cam răscopţi, putenL şi acest must se-’l lucru ce nu se poate mai uşor, şi to
acră a mustului descompune (topeşte) mestecăm cu cel dintâiu bun. todată frumos şi folositor.
o parte a ferului, şi vinul va trage în Dar’ de cumva strugurii n’au fost Apoi cei mai mulţi, cari nu sunt
ruginiu, negru. La prinderea şi scoaterea de tot de tot copţi, din storsul al cu totul streini de cultura pomilor, ce
din cadă a treverelor să folosim numai doilea căpătăm un must mai acru, şi fac? Aduc din păduri: meri, peri şi
unelte curate de lemn, şi astfel' de pe acesta îl mai putem folosi numai alţi pomi sălbateci, rău crescuţi şi îm
şuştare (vedre) a căror cercuri de fer, chiar ca vin pentru lucrători. bătrâniţi în umbră şi desiş, cu rădăcini
sunt unse cu lac de fer, Gătând eu storsul, toate uneltele puţine şi slabe, din cari rar de tot pot
- La umplerea coşului teascului, şi vasele folosite la stors, zdrobitorul eşi pomi aevea trainici şi folositori.
trebue să îndesăm bine cu zdromşul de struguri, şi teascul, trebuesc temei Nu aceasta e însă calea de a
fiecare vadră de trevere ce-o punem nic spălate, apoi lăsându-le să se uşte prăsi pomi, şi purcezend tot astfel va
mult, pe urmă îşi ridică mustăţile în sus, se nu-i tot aea? Da, tot aea-i. Se zicem că s’a tepte pe cineva. Ajuns în uliţă, se uită în
întoarce împrejur şi se priveşte ca un copil isprăvit hora şi ne punem la taifas... Ei nu, toate părţile cu sfieală şi apoi o ia încet spre
care a îmbrăcat haine noue. nu-i tot aea, e altceva. Vezi că atunci e ziuă, malul gârlei. Din când în când, se răsuceşte
Pe urmă se aşează pe pat, îşi pune acuma-i noapte, atunci mai sunt şi alte fete, în loc, par’că ar fi urmărit de cineva. Deo
cotul pe genunche, îşi sprigină capul obosit acuma o să fie numai ea... Taci mă, nu mai dată tresare...
pe mână. «Bine, mă duc, o s’o văd. Mi-a fi prost! ce ţi-e frică, n’o să ai ce vorbi cu Stanca-1 aştepta în picioare în ' umbra
spus că pe la miezul nopţii ese negreşit la o fetiţă?., ti, da prost eşti Chivule! Nu te casei şi nea Chivu s’a învîrtit mult în loc
malul gârlei. Da ce să-i spun când’oi ve credeam aşa, bagă de seamă, zeu, rîde lu până a zărit-o.
dea-o?» Se scoală de pe pat şi merge re mea de tine.. «Ei, bună seara, Stăncuţo, ce mai faci,
pede prin casă. «Bună seara Stăncuţo! Ce «Aşaa... va să zică am să mă duc la m’ai aşteptat, de mult ai, venit... Mi-era că
mai faci? Nu-i aşa că m’am ţinut de vorbă? ea să-’i vorbesc, s’o pup. Şi pe urmă? Pe nu-i veni, ti, ce frumoasă eşti...» Şi când să
Ce zici, ai? m’ai aşteptat?.. Şi pe urmă? Ei, urmă când o fi să plec, am să-’i zic: ce fată se repeazâ s’o sărute, nea Chivu îsi penfe
pe urmă o să-i zic: ti, ce frumoasă eşti! şi o bună eşti tu Stăncuţo! Mâne seară, să vii cumpătul şi de abia se apropie de ea, o
să mă reped s’o pup! Dar’ ea ce-o să zică? negreşit, dar’ mai de vreme. Ii, Ce bine-’mi atinge cu două degete de mânecile hainei
Ce-o să-mi răspunză?.. ' pare. Şi nea Chivu şe duce înaintea oglin şi rămâne aşa cu mâna întinsă. Pe urmă se
«Ii, o fi târziu!» şi ese afară. «Ce în joara lui şi' flueră printre dinţi, pe urmă uită împrejur, par’că ar fi perdut ceva.
cet trece vremea, luceafărul de seară e jos cântă d’abunele: * «Stăncuţo, ai să stăm jos». Pe urmă tace,
de tot, să mai stau... tace par’că ar fi singur. Stanca nu zice nimic,
«Aşa! Ei, ea ce-o să zică?» «Bine ai — Foaie verde, bob năut doar’ dă din cap, «Ai să mergem pe malul
Desfâ-mi puică ce-ai făcut!
venit, ia stăi colea lângă minei» Dadacăn’o gârlei—»
— N’am făcut ca să-ţi desfac,
zice aşa? te pomeneşti: «Ei, vemşi. Uite mă, Ţi-am făcut că mi-ai fost drag : Amendoi es din umbra casei, nea Chivu
nea Chivu, ia cântă-’mi ceva!» Aş, asta nu Trei 'noduri le-am înodat în dreapta şi Stăncuţa în stânga. încetul cu
se poate! Nu-’mi spunea să mă duc noaptea... Pe gârlă le-am aruncat, încetul, nea Chivu îşi revine în fire şi se gân
«Ei, da atunci ce-o să zică ? «Bună Ca să nu pot să-’ţi desfac ! deşte ce bine o să-’i stea când o eşi în
seara; ce vreme!» Şi pe urmă? ştiu eu. lume cu Stăncuţa alături. Deodată se în
Omul până începe să vorbească-i mult, că Pe urmă îşi mai aruncă odată ochii in toarce la ea.
pe urmă găseşte el. Şi pe urmă, de câte-ori oglindă, stinge luminărica şi ese binişor în «Tu eşti mai naltă ca mine, ia să
n’am vorbit eu cu Stăncuţa Ia marne. Ce, vîrful picioarelor, par’câ s’ar feri să nu deş vedem».
