Page 2 - Bunul_Econom_1900_42
P. 2

Pag,  2                                             B U N U L  ECONOM               _______________________________   Nr.  42


        de  astăzi  nici  1  4°  „  de  Evrei  (adecă  al   puţin  obicinuite,  sunt  de  un  folos  mai   trebuincioasă,  ear’  pământul  nesipos  nu
        400  unul!)  Dar’  în  vremea  aceasta  po­  pe  sus  de  ori ce  îndoială;  de  aceea  în   e  expus  înăspririi  prin  aburirea  grab­
        porul  englez  s’a  întărit  în  toate  direc­  timpul  din  urmă  ele  au  devenit  regulă   nică,  ce  adesea  urmează  după  aratul din
        ţiunile  şi  astfel  Evreul  n’a  mai  putut
                                                    la compatrioţii  noştri  Saşi  şi  Ia  alţi  plu­  primăvară.
        sâ  prindă  teren  în  aceeaşi  măsură  ca
                                                    gari  de  samă,  ear’  în  alte  ţeri  cu  eco-   Se  ne  facem  deci  obiceiu  a  ara
        mai  înainte,  deşi  toate  uşile  îi  sunt
        azi  deschise.                            ■  nomia înaintată,  se  practică,  cu  mare  fo­  acum  în  ajunul  iernii  ogoarele  noastre,
             Dacă  dar’,  cum  am  spus,  mesura    los,  de  zeci  de  ani.                   atât  cele  în  cari  au  fost  spicoase  (mi­
        dintre  numărul  Evreilor  în  Anglia  şi                                              riştile),  cât  şi  acele  unde  au  fost  cucu­
                                                         îndată  după  secerat  este  a  se
        în  România  ar  fi  aceeaşi  astăzi,  totuşi                                          ruz,  napi,  grumpene  ş.  a.
        învăţăturile  istoriei  nu  îndreptăţesc  sfa­  face  întâia  arătura  de  cel  puţin  10 cen­
        tul,  că  fiindcă  în  Anglia  Evreii  pot  fi   timetri;  prin  această  arătură  pământul   Pământul  astfel  lucrat de  cu toamnă,
        proprietari  de  pământ  de  un  veac  şi   se  scapă  de  buruenile  stricăcioase  roa-   se  direge  foarte  mult  şi  devine  mult
        jumătate,  şi  de  vre-o  50  ani  siţnt  în   dei  viitoare,  şi  se  stîrpesc  multe  gân-  mai  potrivit pentru  cultură  în  primăvară.
                                                                                    ' A
        toate  privinţele  cetăţeni  cu  aceleaşi   gănii  primejdioase  sămănâturilor.  In  aju­
        drepturi,  de  aceea  s’ar  putea  sfătui                                                   în  miriştile  arate  acum,  cucuruzul,
                                                   nul  iernii  ar  trebui  sâ  se  dec  pămân­
        acest  lucru  şi  României!  Numai  un                                                 napii,  grumpenele  ş  a.  vor  isbuti  nea-
        neştiutor  poate  trage  astfel  de  învăţă­  tului  o  a  doua  arătură  cât  mai  în  faţă.  sămănat  mai  bine  ca  în  caşul  că  le
        turi.   Căci  istoria  —   ale  cărei  învăţă­   Fiindcă  însă  aratul  miriştilor  în   vom  ara  numai  la  primăvară  în  ajunul
        turi  sunt  greu  de  descifrat,  însă  prin   prea  puţine  locuri  se  va  fi  sevîrşit,  este   sămănatului;  ear’  cucuruziştele  vor  de­
        aceasta  nu  de  despreţuit  —   pare  că
        arată  mai  mult  contrarul!  Dacă  Româ­  de  dorit,  ca  el  se  se  facă,  cât  mai   veni  potrivite  pentru  a  sămăna  in  ele
        nia  ar  voi  să  ia  ca  pildă  înfloritorul   adânc,  acum  în  ajunul  iernii,  chiar   trifoaie,  măzăriche  ş.  a.
        stat  al  Angliei,  ar  trebui  fă r ă   în târ­  şi  după-ce  a  început  să îngheţe;  această   Cu  chipul  acesta  ne  vom  îndruma
        ziere  s i  alunge  pe  toţi  E vreii,  şi  se-i   arătură  prinde  nespus  de  bine  plante­  în  privinţa  plugăriei  pe  căi  mai  bune
       prim ească  din  nou  abia  după  trei  sau   lor  ce  se  vor  sămăna  în  primăvara   şi  vom  înmulţi  roada  câmpurilor  noastre.
        patru   veacuri,  după-ce  naţiunea  se  va
                                                   viitoare.
        fi  întărit  în  afară  şi  în  lăuntru,  şi-şi  va
        fi  înţepenit  într’un  mod  trainic  pro­       Pentru  cucuruz,  napi,  cartofi  (grum-
        prietatea!                    (Va  urma.)  pene)  şi  alte  plante  primăvăratice,  noi           Rigolarea  olandeză.
                                                   de  obiceiu  nu  facem  decât  o  singură        Şi  în  alte  teri,  dar’  cu  deosebire
                                                   arătură,  primăvara.  Mai  mult  folos  am  în  Olanda,  unde  pământul  se  lucră  ne-
                  A g r i c u l t u r a
                                                   dobândi  însă  dela  numitele  plante  fă­  âsămănat mai  bine  decât  la  noi,  se  face
                  Arăturile  de  toamna.           când,  în  loc  de  una,  două  arături:  şi   un  fel  de  rigolare,  care  e  aproape  tot
             Aratul  este  o  lucrare  de  foarte   anume  una  acum  în  ajunul  iernii,  şi   aşa  de  bună,  ca  şi  cea  de  care  am
        mare  însemnătate  în  economie;  şi  dela   alta  primăvara  înaintea  sămănatului.   vorbit  în  nr.  trecut,  de  care  înse  se
        timpul  când  el  se  sevîrşeşte,  atîrnă  în   Arătura  de  toamna  ajută  mai  mult  de­  deosebeşte  prin  cruţarea  de  cheltueli  şi
        mare  măsură  buna  sau  neîndestulitoa-   cât  cea  de  primăvara;  pentru-că  prin   de  osteneală.
        rea  roadă  a  câmpurilor  noastre.  îndeo­  această  arătură  pământul  lutos  îşi  do­    Cei-ce  fac  întrebuinţare  de  rigola­
        sebi  arăturile  de  toamnă,  la  noi  foarte  bândeşte  în  timpul  iernii  frăgezimea  rea olandeză,  sapă  şanţuri  numai  de  câte

                    F  O   I  T A                  De-a  ’n-călare  mi  se  uită  la  grămezi,  aşa  de  Unde  săruta  flăcăul  răsăriau  bujori  pe  loc...
                               9   -                                                [par’că    Ear’  când  dijma  e  la  e&păt,  ea,  cu  obră-
                                                   Le  măsoară  cu  căutarea,  —  şi  în  Care  le                           [jori’n  foc.
                      L A   D I J M Ă
                                                                                   [încarcă..
                                                                       *                       Printre  degete  ’l  priveşte  si’l  întreabă:  Dijma-i
       Pe  de  marginea  pădutei  care  bate  ’n  ruginiu.
                                                   Lângă  trei  grămezi,  o  fată  îşi  aşteaptă  şi  ea                         [dată,
       Stă  porumbul,  ici  şi  colo,  în grămezi,  porto-                                     Dar* *  mai  sărutaşi,  ia  Spune, pân’  acuma,  altă
                                                                                    [rîndul,
                                          [caliu.                                                                                [tată ?
                                                   Să  se  vază  dijmuită:  multe  ’şi  deapănă  cu
        Poleită  e  pădurea  de  lumina  dela  soare;                              [gândul!                                      NIGER.
       Poleit,  vederei mândru, e  porumbul  pe ogoare.
                                                   Uite carul pentru dijmă se opreşte — şi,  din el,
       Carul,  strângătorul  casei,  stă  şi-aşteaptă  lângă  Sare  vesel,  mândru,  sprinten,  diavolul  de  l i n    i i i i i f
                                           [boi,                                  [Codinel.
       Să  mi-f  tragă  la  grămadă,  să  încarce  roade
                                                   —-  Dumneta  venişi  Ia  dijmă î  ruşinosă  îi  ros­
                                         [nuoi...                                                   —   Iacă  ce-i,  dragă...  Ştii  că  chiar  azi
                                                                                     teşte.
                                                                                               dimineaţă  a  picat  dela  Iaşi  cumnatul  Necu-
       Boii  rumegă  a  lene,  pe  când  fire  sburătoare   Câte-o  mândră  roşioară pe obrazi îi  înfloreşte.
                                                                                               lai.  Ştii.  îi  spusesem  să  se  abată  şi  pe  la
       Li  se  prind  uşor  de  coarne  lâltâind,  străluci­
                                                   —  Eu,  surată  fă,  şi  dijmă  o  să  ’ţi  iau, — să  Ionel,  să  vadă  ce  mai  fşce...  Nu  ne-a  scris
                                         toare..
                                                                              [n’ai  habar,—   de  mult,  bietul  băiat...
       Copilaşii,  goi  aproape,  sgrebuliţi  sub  car,  Baniţa  şi  sărutarea:  —   nu  de  geaba  sunt
                                                                                                    Cuconul  Gheorghieş  se  posomori.
                                       [dau  zor                                   [pândarl
                                                                                                    —  Dar’,  halal  băiat I  să  nu  ne  scrie  el
       Să  îmbuce;  cânii casei  lacom cată’n  ochii  lor...
                                                   —  Uite-al naibii zice fata bucuroasă de  ispită...   de-o  lună  de  zile...  Par’că-i  un  cap  de  ţară
       Iar  cât  poţi  vedea  cu  ochii,  snopi  de  hlujuri,  El  dă  fuga  s’o  sărute,  —  ea  se  face-un  pic  o  mărcuţă  de  cincisprezece  banii  Şi  dacă
                                    [în  picioare                                    [ferită.  nu  i-aş  trimite  parale...  Dar’  aşa  —  slavă
       Strânşi  încinşi  cu  brâu  la  mijloc,  par o oaste                                    Domnului.
                                                   —  De?  începi  întâi  cu  dijma  1—Păi 1  la  ce să
                                    [luptătoare..
                                                                               [mai  măsor?         —  Cine  ştie!  Nu  fii  şi  dumneata  aşa
       Şi,  călări,  pe  ici,  pe  colo,  harnicii  isprăvnicei,   Anu-i  bun,  grămada-’i  mare...  o  să  te  sărut  de  iute.  Multe  are  şi  el  pe  capul  lui.  Ce
       De ’ţi închipui că sunt grade, se arată printre ei.                         [să  mori   vreai ?  Tot  carte  şi  ear’  carte...
   1   2   3   4   5   6   7