Page 3 - Bunul_Econom_1900_42
P. 3
Nr. 42 BUNUL ECONOM Pag. 3
2 5 — 35 centimetri în lăţime şi o jumă s’o astupăm cu dop de rînd şi tare
V l I E R I T
tate de metru adâncime. Pământul scos bătut, căci urmând partea a doua a
din şanţul întâiu se pune de o parce; ferberii, deşi ea e încetată cât abia o
îndreptar
pământul din şanţul al doilea se aruncă pentru manipularea în chip raţional a poţi simţi, totuşi desvoaltă o aşa pu
în cel dintâiu, cel din şanţul al treilea mustului şi a vinului. tere în lăuntru, că poate crepa butea.
se aruncă în cel de al doilea şi aşa In vremea asta cât ţine partea a doua
mai departe, până am ajuns la şanţul Instrucţiuni date de ministerul reg. u. de agricultură. a ferberii, se punem la bute dopuri de
din urmă, care se umple cu pământul siguranţă (dopuri mai lungi, • găurite
- (Urmare).
scos din şanţul întâiu. Se înţelege, că din jos în sus până la un loc, apoi
şi la chipul acesta de rigolare, pămân S tarea a d ou a, p oto lita , a fe r b e r ii. gaura împreunată în lături cu alte
tul deasupra trebue se ajungă dedesupt Timpul dela liniştirea ferberii celei 4— 6 găuri). Peste găurile din laturi, la
şi cel dedesupt să ajungă deasupra. mari a mustului, până la limpezirea lui cepurile bine făcute, e tras un brâu
Un fel de rigolare se poate face deplină, îl numim partea a doua a fer (inel) de cauciuc, care întinzându-se lasă
şi cu plugul anume menit spre acest berii sau ferberea potolită. Cu cât se iasă aburii din bute, dar’ napoi nu
sfîrşit, sau apoi cu două pluguri, din ferberea cea mare a fost mai desăvâr lasă se între prav şi necurăţenii. Aceasta
cari unul cu corman, pentru a întoarce şită, cu atât mai scurt ţine partea a a doua parte a ferberii, se sfîrşeşte şi
ea de regulă în 3— 4 septemâni, când
brazda, şi altul fără corman, care tre I doua a ferberii. Dacă inse ferberea
bue se meargă pe urma celui dintâiu, | principală (întâie) nu a mers cum se- vinul începe a fi limpede. De aci în
scormonind pământul încă nemişcat cade, fie pentru că a fost prea rece colo se umplem mereu butea precum
pân’acum. pivniţa, fie pentru-că am afumat cu scade, până colea prin Decemvrie, când
pucioasă butea chiar în ajunul punerii avem se facem întâia tragere a vinu
Aratul acesta e mai bun la toată
mustului, atunci în vin a rămas încă lui nou de pe drojdii.
întâmplarea decât cel obicinuit, dar’
mult zăhar nedesfăcut, şi acela deşi în La must foarte-foarte dulce, mai
nu se poate măsura cu adevărata ri
cet, abia de simţit, tot se mai descom ales dacă ferberea dintâiu n’a fost
golare, nici chiar cu rigolarea olandeză.
pune, „ferbe“, încă săptămâni de zile
A norocoasă se se facă deplin bine, apoi
In unele locuri rigolarea e cu ne
după încetarea ferberii celei mari zgo se întâmplă că şi după ani de zile tot
putinţă, şi anume unde îndată sub pă
motoase, şi aceasta o numim partea a mai ferbe în restâmpuri, tocmai fiind-că
tura roditoare este mal, apă, petriş
A doua (cea potoită) a ferberii; ba uneori a fost în el mult zăhar şi acela nu
sau stânci. In astfel de întâmplări, sun
în primăvară ori chiar în vara viitoare, s’a desfăcut de-odată la timpul seu.
tem siliţi să îmbunătăţim pe încetul:
încălzându-se pivniţa, vinul începe a Ca se fim feriţi'de grija acestor repe-
făcând şanţuri de scurgere; înlocuind
ferbe de nou cu putere mare. ţite ferberi, se ajutăm mustul la timpul
petrişul, şi mărginindu-ne la cultura de
încetând ferberea cea mare, buţile seu, prin regularea căldurei din pivniţă,
ierburi şi alte plante ce se împacă cu
trebuesc umplute cu vin de acelaşi fel, ca se fearbă una şi bună.
pământul nerigolat.
căci altfel, mai ales vinurile slabe, înflor (Va urma).
R omul S imu
uşor si să strică.
>
>
Butea umplută de nou, nu e iertat
— MS rog, scuteşte-mă... Ştiu eu ce petrecere peste petrecere şi cartea sub pat 1 In ogradă, argaţii umblau forfota în toate
poamă-i dumnealui, că numai zile fripte mi a Las’ că vă ştiu eu... Bani şi ear’ bani... Da părţile, se speteau cu treaba.
făcut de când a deschis ochii. Dar’ la urma ce-s eu? Am comori? Dar’ şi comorile sacă Şi ’ncepu să-i urmărească cu ochii. Dela
urmei ştiu eu ce-i de făcut; îi am ac de co la urma urmei... Plângi, hai?.— Odorul, odo- o vreme privirile i-se opriră asupra unui flă
joc. Şi nu-ţi uita vorba... raşul mamei! Ei, lasă, nu mai plânge,: lasă.. cău sprinten, rumen la faţă, care ţesela un
— Ei da — dar’ nu te supăra — cum Oiu face-o şi pe asta, dar’ să dea dracul să armăsar. Din armăsar eşiau aburi cenuşii în
nu-mi scrie, şă se facă n’aude, nu vede, c’a- aerul îngheţat, din pieptul flăcăului eşiau
îţi spun, vine cumnatul Neculai şi-mi aduce
veste dela Ionel. Dă, bietul băiat, ,cu grijile poi şi eu cu paralele, tot n’aude, nu vede... aburi — şi amândoi, plini de viaţă şi de
şi cu nevoHe. Ce vreai ? Carte şi ear’ carte. — Are să scrie! cum să nu scrie?,.. putere, înghiţeau mulţămiţi aerul tare.
Dela o vreme nu mai ştii pe ce lume eşti... Si cucoana Sofica îşi şterse lacrimile şi Cuconul Gheorghieş privi mult, mult, pe
Ştii, e greu; şi el băiat strein acolo... flăcăi şi clătină întristat din cap.
eşi înseninată.
— Da spune odată, soro, nu mă ţinea »Doamne Dumnezeule, iartă-mă... Când
In urmă-i, cuconul Gheorghieş începu
cu vorba... mă gândesc că băetanul ăsta rumen, plin
să se plimbe cu paşi mari prin odaia tăcută.
—- ...Şi el băiat strein... Carte şi ear’ de minte şi putere, cine e?... Ce-i celalalt
carte... Dela o vreme nu mai ştii pe ce lume » Doamne, ce-i şi cu băeţii ăştia, după-ce pe lângă acesta ? Şi totuşi pe copilul acesta
eşti. Trebue să te mai iai, să te mai... prind să mâi sbu rătăcească ! Tot supărări bun, trebue să-l ţin departe de inima mea,
peste supărări; o clipă de odichnă ai şi ear’ pe celalalt se-1 îmbrăţişez silnic...»
Cuconu Gheorghieş începu să rîdă
aceea ţi-o întunecă... Şi băiatul meu ce
amărît. Şi cufundat în durerea ce-ţi amorţeşte
băiat! Odată nu m’a mulţămit, să zic şi eu:
— Al parale! Spune, nu te sfii, că-s simţurile, cuconul Gheorghieş se lăsă greu
Iacă, halal 1 încalţe nu cheltueşte de geaba
deprins cu de-acestea 1 Mă miram eu să pe un jîlţ şi ’ncepu să se gândească la ti
banii babacă-său! Dar’ aşa, un rău, un chel
trimită alt răspuns... Să întrebe ce mai faci, nereţe, la frumoşii ani perduţi.
tuitor... Dă, ce să-i faci, la urma urmei ? Rău,
tată, mamă? cum o mai duceţi pe-acolo... Afară, din nourii de cenuşe, începură
rău — dar’ ţi-i fecior şi trebue să rabzi...»
Numai parale şi ear’ parale! Şi să nu ’ntrebe să curgă rar, flori albe, mari, de omăt. Şi
el, batăr atâta: măi omule* mai trăeşti, ori Oftă plin de năduh şi păşi până Ia fe florile pluteau uşoare în văzduh, se încruci
ai murit? Aşii ţi-ai găsit! Las’ că-1 ştiu eu reastra aburită, .• făcu o pată luminoasă cu şau în „ţremurături de undă şi. şe lăsau le
pe cuconaşul dumnitale: bani şi ear’ bani: dosul palmei şi prinse să privească afară. neşe pe covoarele sclipitoare. Pe dealuri, spre