Page 4 - Bunul_Econom_1900_42
P. 4
Pag. 4 B U N U L E CONOM _____ _________________ ,NV. 42
şi comerciu mai presus de altă lume, care se nu fi fost poftit a-’şi arunca
P o m ă r i t
dar’ seracă în bogăţia pământului şi-a piţula lui pe grămăjoara acestui fond.
pomilor, are trebuinţe foarte mari de Frumos e că şi din afara se vâd por
Producţiunea şi comerciul m erelor
în şi din America. bucate şi poam e pentru marea sa niri a-’l spriginî se crească. Intre altele
poporaţiune. Şi de unde trebue să ’.şi comitetul Reuniunii sodalilor a primit
Prqducţiuneâ merelor în 1899 în
aducă poamele de lipsă ? Intre altele din Brad următoarea scrisoare dela dl
Statele-Unite şi Canada a atins cifra
din depărtata Americă, pentru-că vecina D r. Pavel O prişa, profesor.:
de 35 milioane tone. Preţul cu care s’a
Europa nu are de unde-’i da. Germania
vîndut tona a variat după calitate Noi subscrişii punem Câte o cărămidă
ne e şi mai aproape şi şi ea aduce
dela 7 5 fr. la 25 fr, tona. Canada ' la localul cu hală de vînzare al Sodalilor
catăţimi uriaşe de poame din... America.
singurii a trim is în Europa, la finele români din Sibiiu. Banii, preţul cărămizilor^
Cine are urechi de auzit, audă, şi îi trimitem spre a fi bine chivernisiţi cu do
lunei Noemvrie, un milion de butoaie
cine are minte de priceput, priceapă, rinţa să se înmulţească şi scopul cât mai
pline de mere, mai ales în Englitera,
că a te ocupa de cultivarea pomilor, e curând să se ajungă. Am subscris următorii:
unde intrarea e liberă. Principalul târg Ştefan Albu, prof; Amalia Albu, soţie de prof;
un lucru din cele măi înţelepte şi
de desfacere remâne inse New-York, Mărioara L. Albu; Teodora A. Albu, (Brad);
bogat resplătitoare.
unde în termin mijlociu să vând anual, Cornel Albu, stud. (Braşov); Ştefan A. Albu,
Cuvântul nostru de ordine fie dar’:
mere, pere, cireşe, portocale, etc. pen stud. (Beiuş); Petru Rimbaş, contabil; Maria
Grădinele noastre se geamă de pome- “Rimbaş; Veturia Ritnbaş; George Rimbaş;
tru 315 milioane lei.
turi nobile şi în apropierea lor se în stud., Romul Rimbaş; Dr. Ioan Radu, prof;
La Hamburg, în Germania, intra
grădim noue pământuri, prefăcându-le Iolanta Radu, soţie de prof; (Brad); Andron
rea fructelor a luat o desvoltare colo Bogdan, preot; Maria Bogdan, preoteasă;
în grădini, umplându-le de pomi nobili
sală. (Ţărăţăl); Ioan German, înv., Sofia German;
şi nuci, şi va fi bine de cei-ce vor
Dela 1 Iulie 98 până la 1 Iulie soţie de înv; Horaţiu German, stud; Dante
osteni a lucra în această brazdă!
99, s’a importat în Germania prin German, Joe German, Georgiu Vinţan, zidar;
Toma Oţel, zidar; Constantin Costin, prof;
Hamburg 29.231 butoae şi 904 lăzi
Miron Costin; Ioan Cutean, corhers. (Brad);
de mere proaspete din A m erica şi
M e s e r i i Ioan Jurca, preot; Romul Jurca, <nv. (Cebea);
81.995 lăzi cu fructe uscate (caise, Cantemir Boneu; Dr. Pavel Oprişa, prof;
persici, pere, cireşe, mandarine). Eugenia Oprişa, soţia de prof; Paul Oprişa;
Câte-o cărămidă... Am scris şi noi
Mişcarea cea mare să face în tim repeţit în această foaie despre frumoa Eugenie Oprişa; Ioan Miron Oprişa, (Brad),
pul iernei. In restul timpului, personalul sele străduinţe pe care dl V. Tordăşian, fiecare câte 20 bani; Ioan Russu, medic,
(Brad), 30 bani; Mihail Stoia, înv. şi Georgiu
staţiunei să ocupă cu căutări asupra preşedintele Reuniunii sodalilor români Părău, director gimn. (Brad) câte 40 bani.
boalelor şi insectelor cari atacă poamele din Sibiiu, le pune pentru ridicarea Suma 7 cor. 70 bani. «Comitetul Reuniunii»
din împrejurimea marelui port german. acelei societăţi, îndeosebi pentru câşti îşi permite a aduce tuturor, ţ;marinimoşilor
* garea unui fond din care se se cumpere spriginitori ai scopurilor de Reuniune urmărite
netâţăritele sale mulţumite.
Iată o nouă icoană mult grăi o hală (casă) de vînzare a Societăţii. A
toare pentru Ori-ce econom al nostru, pornit o colectă benevolă de câte 10 cr. == Gu o cale amintim, că la comi
că ce marfă mult căutată sunt poamele! (20 bani) şi acuşi nu se află inteligent tetul numitei Reuniuni se află de vân
Anglia, ţară bogată prin industrie român în Sibiiu, sau trecător prin Sibiiu, zare „A nuarul E dat de acea Reu-
asfinţit, pădurile cufundate în liniştea de iarnă Cuconu Gheorghieş se deşteaptă zi iu adăpa calul; şi era aşa de mândru, atâta viaţă
bogată, ţineau pe vîrfurile arămii, pete mari bind amar. şi sănătate răspândea în juru-i, încât boerul
nu-şi putu călca pe inimă. Se sculă ameţit,
de ceaţă fumurie. Oh! de mult s'a stîns dragostea aceea;
bătu în geam cu mâni tremurătoare.
Dela o vreme şi pădurile şi întinderile multe flori de iarnă au căzut peste dragos
sclipitoare şi zăpada uşoară, începură să tea de primăvară. Şi fata cu ochii căprfi şi «Mihai, Mihai I vino că am să-ţi spun
joace într’o amestecătură bizară de lumini cu buzele de cireaşă s’a dus şi ea, s’a dus ceva*.
şi umbre. Mintea Iui sbură ’napoi. în aşternut rece de humă; şi multe flori Flăcăul lăsă calul altui argat şi porni
s’au scuturat şi multe ierni şi-au ţesut giul în fugă spre casă.
....E vară, e linişte de asfinţit şi miro Nu trece mult. Uşa se deschide şi tru
giu, de-atunci, numai copilul a rămas... Şi ia
sul de livezi te adoarme. Flori albe ploauă
răşi văzu frumosul flăcău. Boerul- oftează ear’. pul lui de brad verde năvăli în odae odată
din cireşi prin căldura liniştită; flori albe şi cu miros de aer îngheţat.
mirositoare ploauă pe părul castaniu al fetei, Aşa-i norocul omului! Flăcăul cuminte —■ Aici-s, ce porunceşti, cucoane Gheor
pe ochii verzi ca unda, pe gura roşie ca şi frumos trebue să se strîngă în sărăcie ghieş ?
cireaşa. — slugă urgisită — şi să nu ştie în veci că Cuconul Gheorghieş simţi că leşină; un
»Fată, Iasă-mă să mă oglindesc în ochii cine e, ear’ copilul rău trebue să se răsfeţe cărbune i-se sui în gât şi scuipatul i-se făcii
verzi ca undai* în bogăţie şi noroc.
amar sub limbă.
Şi se oglindeşte în ochii verzi : se vede II doare inima pe cuconul Gheorghieş;
— ...Ascultă, Mihai... am să-ţi spun
tinăr, numai într’a douăzecea primăvară. lacrămile-i năvălesc sub pleoape, lacremi fer-
ceva... Uită-te ce e... — A! du-te şi spune
Se oglindeşte în ochii verzi şi-i sărută. binţi de amărîciune. lui Neculai să pue caii la sanie... Ba nu, las’
»Fată, lasă-mă să m’acopăr cu părul Săracul băeţan, cu ce a greşit el? nu-i mai spune: m’am răsgândit... Te-oiu
de mătasă şi’ n ascunzişul castaniu, să gust Şi-i vine par’că aşa o pornire să iasă, chema pe urmă... Poţi să te duci... ,
cireşele rumene...* să strige în gura mare la o lume întreagă După-ce esi, flăcăul ridică nedumerit
Şi se perde ’n undele castanii de păr aceea ce-i apasă inima. din umeri.
şi gustă cireşele rumene şi dulci. Dar’ ear’ să gândeşte. Nu poate. Lumea, — Oare ce-o fi având boerul, săracul,
«Fată, să te ’mbrăţişez...* cinstea de boer şi zilele de amar Cu vespea de-i joacă aşa ochii în lacrimi?
Linişte, linişte. Cireşii îşi scutură florile de cocoană...
(„P. L.“) M. S. COBUZ
peste dragostea din a douăzepea primăvară... Ear’ se uită pe fereastră. Flăcăul acum
