Page 2 - Bunul_Econom_1900_43
P. 2

Pag-  2                                             B U N U L  ECON OM                                                Nr.  43

      danilor  de  pe  continent  nu  cunoştea  ar  trebui  se  stea  mai  bine,  uiţi  însă      Astfel  stau  lucrurile  în  Anglia;
      margini,  şi  îmi  aduc  bine  aminte,  că  un  singur  lucru:  năvălirea  Evreilor!   eată  ce  au  putut  să  facă  ioo.ooo  de
      era  se  fiu  ocărit  odată  c â n d   am  încer­  Şi  acum  începu  o  povestire  ase­  Evrei  între jp,ooo ooo  de  anglo-saxoni!
      cat  se  spun  câteva  vorbe  spre  a  tîl-   mănătoare  cu  cea  de  acum  douăzeci   Şi  credeţi,  că  dacă  o ';2  milioane  de
      cui'  această  aperare  aşa  de  naturală.  de  ani;  numai  că  rolurile  erau  schim­  Români  vor  acorda  drepturile  civile  şi
      Cum  se schimbaseră  acum  toatei Mi-am  bate,  căci  eu  arătai  cât  de  ţinător  la   politice  celor  400.000  de  musafiri,  după
      aretat  bucuria,  că  voiu  putea  visita  în  obiceiurile  vechi  e  Englezul  de  provin­  o  sută  de  ani  —-  ce  zic?  —  după  50
      ziua  următoare  prăvăliile,  în  care  fiind,  cie,  acuma  a  venit  Evreul  mult  mai   de  ani,  vor  mai  fi  pe  lume  Români,
      copil,  îmi  plăcea  sâ  fac  micile  mele  vioiu,  şi  şi-a  făcut  loc  alături  de  vechii   decât  doar  ca  hamali,  măturători  de
      cumperături...  »Ahl...  A...  a dat de mult   negustori,  prin  introducerea  de  noue   strade  şi  proletari  ţărani  reduşi la  sapă
      Faliment,  s’a  împuşcat,  fiii  sei  s’au  dus  mărfuri  şi  noue  feluri  de  „geşefturi**,  şi   de  lemn ?“
      în  lume!  B...  şi-a  închis  de  vre-o  câ­  aşa  mai  departe.  Dar’  rudele mele  fură   „Şi  încă  ceva:  dacă  Evreul  se
      teva  luni  prăvălia;  el  îşi  perduse  deja   puţin  încredinţate  de  vorbele  acestea.   simte  nenorocit  în  România,  cum  se
      jumătate  din  avere  şi  cu  ce-i  rămăsese  Ziceau,  că  Evreii  năvăliseră  în  ţeară   spunea  mereu  în  ultimul  timp,  atunci
      şi-a  cumpărat  o  mică  casă  ţărănească,  ca  un  roiu  de  lăcuste  flămânde  şi  rui­  fiţi  darnici  şi  nu  vă  cruţaţi  punga,
      spre  a-şi  sfîrşi  betrâneţele  în  pace  şi  naseră  firmele  străvechi,  nu  prin  inte-   pentru  a-’i  «şura  —  plecarea  din  ţară.
      uitare.  Vreai  să mergi  la  C..J  Pe acesta   ligenţa  mai-mare  şi  mărfuri  mai bune,   Când  Evreii  n’au  vrut  să  părăsească
      îl  vei  mâi  găsi,  în  adevăr:  e acum  calfă  ci prin  concurenţă  necinstită,  prin  ban-   Babylonul,  Cyrus  a  făcut  mari jertfe  de
      în  prăvălia  care  fusese  a  tatălui,  a  bu­  crotări  înşelătoare,  prin  stoarcerea  ne­  bani  pentru  a’i  îndupleca  să se întoarcă
      nicului  şi  a  străbunicului  seu...«     omenoasă  a  lucrătorilor,  prin  Introdu­  la  ei  acasă,  la  Ierusalim, şi  când întorşi,
           Ce  se  întâmplase  oare  în  acest  cerea  unor  mărfuri  rele,  cum  nu  s’au   totuşi  nu  li-â  plăcut în  Ierusalim, Darius
      timp?  Căci  cinstea  e  lege  în  negoţul  văzut  niciodată  la  noi,  —  şi  aşa  mai   li-a  mai  trimes  o  sumă,  cari  azi ar face
      Englezilor şi  de aceea  în  astfel de oraşe  departe.  Şi,  din  nefericire,  aceste  vorbe   5  milioane  de  mărci,  ca  să  stee  acolo,
      mici,  prăvăliile  mai  mari  aveau  o  sta­  nu  erau  ne-întempiate!  Gând  a  doua   şi  urmaşul  lui,  Artaxerxe  Longimanus,
      tornicie  neclintită!  Aşa  de  exemplu  ni­  zi  de  dimineaţă  trecui  prin  oraş,  mă   n’a  cruţat  osteneală  şi  cheltueli  pentru
      meni  nu  putea  să  spue  despre  sus  nu­ încredinţai  singur  de adânca  schimbare,   a  întări  împrejurările  în  Ierusalim  şi
      miţii  B,  şi  C.  că  de  când  erau,  căci  ce  se  petrecuse:  vechea  mea  Anglie   pentru  a-şi  apăra  ţeara  de  întoarcerea
      cei  mai  în  vîrstă  oameni  îi  cunoscuse  era abia de  recunoscut.  Un mic exemplu:   Evreilor,  —  rămăseseră  doar’  şi  aşa
      ca  nişte  prăvălii  străvechi;  A.  al  cărui  câtorva  prieteni  bosniaci  le  făgăduisem   prea  mulţi!  Aceştia  erau  domnitori
      prăvălie  era  mai  mare,  putea  să  arete  să  le  aduc  bricege  adevărat  englezeşti   înţelepţi!
      cu  documente  întemeierea  ei  în  anul  cărora  le  mersese  vestea  de  bune.  In        A r  trebui  să  plătiţi  un  premiu
      1619.  Şi  acum,  în  puţini  ani, mai  mult  tot  oraşul  însă  n’am  putut  găsi  unul   Evriilor  pentru  părăsirea  României ;
      de  a  treia  parte  din  aceste  străvechi  din  acele  neasemănate  bricege  engle­  ori  cât  de  îngreunător  ar  fi  această
      case  se  prăbuşiră!  Ştiam,  că  proprietă­ zeşti!  Când  eram  popii,  nu  se  găseau   măsură  pentru  finanţele  d-voastră,  ea
      ţile,  în  urma  scăderii  preţului  bucate­  alte  bricege;  Ori-cărui  negustor  i-ar  fi   va  rodi  de-o  miie  de  ori  mai  mult!!*
      lor,  căzuseră  Ia  cam  a  treia  parte  din  fost  ruşine  să'ţiă'"'fti'ctrfăi i proastă,  chiar   Şi  aşa  mai  departe,  glăsueşte
      preţul  lor  de  mai  înainte,  dar’  numă­  dacă  oamenii  ar  fi%erut-o  pentru  ef-   practicul  şi  învăţatul  Englez.
      rul  fabricilor,  şi  prin  aceasta  viaţa  de  tinătate.  In  schimb,  acuma  am  găsit    Oare  din  vorbele  lui,  învăţa-vom
      oraş  crescuse,  şi  mijlocitorul  unor  măr­  numai  marfă  proastă.  Negustorul  Evreu   şi  noi  ceva  în  a  preţui  pe  aceşti  oa­
      furi  mult  cerute,  trebuia  să  stea  mai  nu  ţine  marfă  bună,  fiindcă  Câştigul   meni,  a-’i  încungiura  şi-a cerceta  prăvă­
      degrabă  mai  bine,  decât  mai  rău.      lui  la  aceasta  e  mai  mic  şi  pentrucă  e   liile  creştinilor?
           »Da,  ai  dreptate,  mi-se  răspunse,  lipsit  de  ori-ce  simţ  de cinste în  negoţ.


                  F O I T Ă                            Atunci,  din  înăiţime-un  înger           Şi  rege  să  făcu  bogatul.
                             9
                                                      Veni  la  el  şi-l  zise:  «Fie             Umbla  printre  supuşii  săi
                                                       Precum  doreşti..,'»  Şi  muncitorul       Intr’o  căruţă d’aur,  trasă
                                                      Crescut  de  mic  în  sărăcie               De  patru  cai  ca  nişte  smei,-
                OMUL  NEMULŢUMIT                       Se  pomeni  ca  ’n  vis  d’odată           C’un  şir  de  călăreţi  nainfe,
                                                      Bogat,  scutit  d’ori-ce nevoi,  —          Şi-aVea  şi  ’n  urmă  călăreţi..,'
                     —Legendă—
                                                      Şi  ’n  loc  de-a  se  trudi  cu  munca,    Dar,  eată,  soarele  răsare,
                                                       Stetea  lungit  pe  perne  moi...          Nâlţându-se  pe  cer  măreţ!..

           Un  lucrător,  ce  ziua  toată  — .                                                    Şi-a  lui  lumină,  foc  ce  arde
                                                      Dar’  într’o  zi  tretiu  pe-acolo
           Ba  une-ori  şi  noaptea  încă  —                                                      E  pentru  globul  pământesc;
                                                      Al  ţării  rege  ’ncoronat,
           Muncia,  ca  se-’şi  câştige  pâneâ,       Cum  umblă  regii*’ în  trăsură,            De  sete  iarba  sâ  usucă
           Tăind  la  piatră  dintr’o  stâncă,  —     De  patru  cai  frumoşi  purtat,            Şi  florile  se  ofilesc.
           Odată,  cum  era  de  muncă
                                                      C’un  şir  de  călăreţi  ’nainte            Sărmanul rege  nu  mai  poate
           Di n-cale  afară  obosit,                                                              De  nâbuşala  arzătoare..
                                                      Şi  călăreţi  având  şi  ’n  urmă...
           îşi  înălţă  ’n  spre  cer  privirea
                                                      Bogatul  din  pridvor  îl  vede,            «Ah,  Doamne!,,  (să  gândeşte  ’n  sine)
           Şi  ’n  sine  astfel  a  grăit :
                                                      Şi  fericirea  i-se  curmă.                 «Ce  mult  ăş  vrea  să  fiu  eu  soare!...»
           «O,  Dumnezeule  prea  sfinte!              «Ce  strălucire!  câtă  pompă!..           —  «Prea  brne!»  îngerul  îf spune
           «De  ce  tu  oare  m’ai  lăsat              » Aşa  vieaţă-aşi  înţelege!..             Din  nou.  «Va  fi  precum  vrei  tu...»
           «Să  duc  atâta  greu  în  lume?            «Eu  nici  pe  sfert  nu  sunt  ca  dînsul...   Şi  regele  pe  loc  în  soare
           «De  ce  nu  sunt  şi  eu  bogat,  —        «Ah,  pentru-ce  nu  sunt  eu  rege?.»     Strălucitor  să  prefăcu.
           -«Să  am  argaţi,  se  am  în  casă        —  «Să  fie  dup’a  ta  dorinţă...»         Şi  de  pe  cer  cu  câtă  fală
           «De  toate  câte-’mi  trebuesc,            Ii  zise  ear’  cel  înger  blând           îşi  arunca  a  sa  privire
           «Şi  ’n  loc  de-a  mă  trudi  cu  munca:   Cu  vocea  sa  mângăitoare,                Spre  lumea  ce  stetea  uimită
           «Să  stau  şi  să  mă  odihnesc?..         Din  cer  la  dînsul  coborînd.             De-a  lui  măreaţă  strălucire!..,
   1   2   3   4   5   6   7