Page 3 - Bunul_Econom_1900_43
P. 3

Nr.  43                                             BUNUL  ECONOM                                                     Pag.  3
                                                               • •'  '   ''
                                                   că  viile  sunt  în  loc  nisipos,  ci  în  piv-  dau  peste  an  în  sus  şi  în  jos,  acelea
                  V i   I E   R I T
                                                   tiîţile  rele  şi  îngrijirea  rea.   Şi  trebue  sunt  cele  mai  bune.
                                                   se  se  ştie  odată,  că  bunătatea  pivniţei,   2.  Umezâla  pivniţei.  Fiecare  cuf-
                     îndreptar
                                                   are  înrîurire  hotărîtbare  asupra  bună­  tivător  de  vin,  cunoaşte  înrîurirea  rea
          pentru  manipularea  tn  chip  raţional  a
                  mustului  şi  a  vinului.        tăţii  vinului.                            a  pivniţei  celei  prea  umede,  asupra
                                                                                              vinului.  In  acestea  floarea  atacă  întâi
       Instrucţiuni date  de  ministerul  reg.  u.  de  agricultură.  O p iv n iţă   bună.    grinzile  de  .sub  buţi,  apoi  doagele  din
                                                        Bunătatea  unei  pivniţi  atîrnă  dela  jos,  fundul  de  cătră părete, şi  cu floarea
                        (Urmare).
                                                   trei  lucruri:                             putrejunea,  şi  buţile  se  ruinează  prea
                       Pivniţa.                         1.  Dela  temperatura  ei  (dela  gra­  repede,  pe  când  în  pivniţi  uscate,,  ele
           .  De când filoxera  pustieşte  şi  vesti­ dul  ei  de  căldură),  'care  trebue  se  fie  tin  foarte  mult  în  stare  bună.  Dar’  si
                                                                                                                                      >
                                                                                               >
       tele  noastre  vii  de  coaste,  de  atunci  de  căldură  mijlocie,  adecă  vara  se  nu  pivniţa  prea  uscată  îşi  are  scăderea sa:
       locurile  nisipoase  şi  mai  la  şes,  au  în­  fie  caldă,  dar’  nici  iarna  să  nu  o  ră­ în  acestea  prea  scade  tare  vinul  şi  ne
       ceput  a  fi  cu  folos  plantate  cu  soiuri  cească.  Dacă  am  pune  în  ea un  termo­ trebue  mult  la  umplutul  într’una  a
       de  vie  din  patrie,  —  dar’  despre  vinul  metru  (măsurător  de  căldură),  apoi  buţilor.
       din  locuri  nisipoase  mulţi  zic,  că  au  se  trebue  se  vedem  că  căldura  din  ea  e   La  facerea  pivniţelor se ne  alegem
       limpezeşte,  e  de  un  gust  zgărietor  ne­  totdeauna  între  8  şi  12  grade  după  dar’  un  loc  zbicit,  care  va  da  pivniţei
       plăcut  şi  nu  se  poate  păstră.          Celsius  (8  grade  când  e  frig  şi  până la  numai  umezala  de  lipsă,
            Vorba asta poate  avea ceva temeiu,  12  în  veri),  şi  cel  mult  15  grade  când  x   3.  Aerisarea  pivniţei.  E de neapă­
       întrucât  vinurile  în  ţinuturile  nisipoase,  verile  sunt  fierbinţi  de  calde.  Dacă  piv­ rată  trebuinţă,  ca  aerul  pivniţei  să-’l
       de  regulă  nu  le  îngrijesc  în  pivniţe,  ci  niţa  e  rece  ca  afară,  ea  face  ca  des-  putem  schimba,  împrospăta.  Asta  nu  e
       în  cămări  nepotrivite  pentru  păstrarea  voltarea  vinului  se  înainteze  încet  de  de  lipsă  numai  pentru  buna  întreţinere
       vinului,  în  care când căldura prea  mare,  tot,  ceea-ee  nu  e  bine,  căci  în  pivniţi  a  buţilor  şi  a  altor  unelte,  ci  şi  pentru
       când  firigul  prea  mare,  împedecă  fier­  reci,  starea  a  doua  a  fierberii, cea  poto­  vin  e  de  mare •  însemnătate,  cu  deose­
       berea  cea  bună  a  mustului,  şi  zaharul  lită,  nu  porneşte,  şi  aşa  deplina  ferbere  bire  atunci,  dacă  în  aceeaşi  pivniţă  lă­
       din  el  trece  în  acea  ferbere  rea  prin  a  vinului  să  prelungeşte  până  cătră  săm  şi  mustul,  se  fearbă.  Căci  dacă
       schimbări,  cari  lipsesc  vinul  de  ade­  capătul  verii,  ba  mustul  cel  tare  dulce  aerul  unei  pivniţi  în  care  ferbe  must,
       vărata  lui  bunătate,  ba îl  poate schimba  poate  sta  nefert  deplin  1— 2  ani.   nu-’l  putem  schimba,  în  aceea  nu  pu­
       în  aşa  o  zamă,  acuşi  ca  moar ea  de        Ear’  pivniţa  prea  călduroasă  are  tem  îptra  fără  primejdia  vieţii.
      curechiu.  Dar’  faţă  de  aceasta  pot  înrîurire  şi  mai^ re^^^şupra  vinului  -—         Sunt  multe  acele  pivniţi,  la  cari
       spupe  hotărît  din  proprie  probă,  că  şi  atari  sunt  pivniţile;.para  foarte  calde  şi  afară  de  uşă,  nu  mai  afli  nimic,  nici
       vinul  din  locuri  nisipoase,  îngrijit  în  iarna  foarte  reci  — .  căci  în  acestea  vre-o  deschizătură  pentru  aerisare,  nici
       pivniţi  bune,  se  face  ‘tot  atât  de  bun,  vinul  uşor  înfloare,  să  oţeteşte  şi  nu  o  fereastră  sau  vre-un  horn,  şi  aerul
      curat,  sănătos  şi  ţinetor,  ca  vinul  din  se  ţine.                                unei  atari  pivniţi  e  pururea  închis,  îne-
      vii  de  coaste.                                  Pivniţi  cari  au  totdeuna  căldură  căcios,  şi  dacă  după  ferbere,  tragem
            Sminteala  zace  dar’  nu  în  aceea,  de  12  grade  C.  şi  numai  puţin  mai   vinul  aci  în  o  bute  cât  de  curată,  ae-


            D’odată  îns’un  nor  apare,               Şi  ’n  stâncă  norul  mi-’l  preface...
            Drept  soare  se  aşează  chiar;           Ear’  stânca  arsă e  de  soare,
            Să  scalde  ’n  raze-acum  pământul.       De  ploi  şi  vânturi  e  bătută.           O  noapte  de  iarnă,  un  frig  nesuferit.
            Să  'ncearcă  soarele  ’nzadar...          Dar  stă  pe  loc  nepăsătoare.        Un  vânt  rece  şueră  sinistru.  In  odaia  ele­
            „Ofl“  (plin  de  ciudă  el  grăeşte,      D’odată  îns’un  om  soseşte,          gantă,  cu  perdelele  pe  jumătate lăsate,  la  lu­
            Văzând  că  strălucirea-i  piere)          Avend  pe  umăr  6  casma;             mina  galbenă-verzie  a  lampei,  se  vede  o
           „Acest  nor  au  mă  bagă  ’n  samă,        El  dă  în  stâncă  cu  putere         femee  tinâră  şezend  cu  coatele  pe  masă  şi
           „îşi  bate  joc  de-a  mea  putere!..       Şi  stânca  ’ncepe-a  se  sfărma...
                                                                                              uitându-se  adesea  la  orologiul  de  pe  păre-
                                                        Vai,  Doamne!..  Muncitoru-acesta     tele  din  faţă.  Privirea-i  rătăcitoare  se  stre­
           „El  e  mai  tare  decât  mine!..           „Mă  prăpădeşte,  mă  doboară!..       cură  pe  sub  genele-i  lungi  negre,  ca  razele
           „Vai,  pentru-ce  nu  sunt  eu  nor ?..•*
                                                       „De  ce  nu-’s  muncitor,  ca  dînsul!..'1   de  lună  când  e  acoperită  de  un  nor  negru.
           Şi  îngerul  îi  zice  ear’:                Şi  ear’  cel  înger  să  coboară      Pare  că  aşteaptă  pe  cineva.  In  leagăn  un  în­
           —  „Să  se  ’mplinească  al  tău  dor!,.“   Din  cer,  şi-’i  zice  cu  blândeţe:  geraş  de  copil,  cu  ochii  negri,  chip  cioplit
           Şi  ’n  nor  pe  soare  mi-’l  preface      „Să  se  ’mplînească  ce-ai  cerut...“  din  chipul  ei  din  tinereţe.  Nici  când  nu  s’a
           Ear’  norul  varsă  mări  de  apă,
                                                       Şi  bietul  om,  din  stâncă  earăşi   văzut  aşa  asămănare  între  mamă  şi  băiat!
           Potop  îngrozitor,  de  care
                                                       In  muncitor  s’a  prefăcut.»          Somnul  părea  că  p  obosise,  căci  să  freca
           Necopleşit  nimic  nu  scapă;                                                      mereu  cu  dosul  mânei  la  ochi,  şi-şi  îndrepta
                                                       Fusese-avut,  —  fusese  rege!  —     adesea  pe  după  urechi  viţele  negre  de  păr,
           Sămănături,  flori,  case,  oameni,         Ear’  astăzi ?..  taie  obosit        reslăţite  pe  faţă.  Să  mai  uită  odată  Ia  oro­
           Să  ’neacă  ’n  unde,  pier de-arîndul:     La  piatră,  cum  tăia  ’nainte,      logiu  şi  începe  a  răsfoi  încet  paginile  unei
           O  stâncă,  numai,  stă  măreaţă            Al  său  traiu  nu  e  mai  tihnit;   toi,  udându-şi  adesea  degetul.  A  răsioit mult,
           In  faţa  lui,  despreţuindu-1...           De  soartă  însă  nu  să  plânge,     în  sfîrşit  să  opri  şi  începu  a  ceti  cu  multă
           „Al“,  zice  norul,  „stânca  asta          Căci,  a  ’neercat  în  vieaţă  toate,  băgare  de  samă.  De  pe  faţă  i-se  putea,  ceti
           „Mă  ’ntrece  în  puteri  pe  mine ?.,.     Şi  traiu  făr’  de  năcaz  el  ştie   curiositatea.  Cetea  într’una,  ear’  când  băiatul
           „De  ce  nu  pot  să  fiu  eu  stâncă ?“    Că  ’n  lumea  asta  pu  se  poate...  ţipa,  dîpsa  ca  supărată  să  scula  şi  mergea
           Şi  bunul  înger  earăşi  vine,  —                                   P.  DULFU    la  leagăn.  Când  sfîrşi  de  cetit,  dete  cu  ochii
   1   2   3   4   5   6   7   8