Page 4 - Bunul_Econom_1900_43
P. 4

Pag.  4                                             B U N U L  E C O N O M                                            Nr.  43

        rul  plin  de  floare  al  pivniţei  se  lipeşte                                        vom  putea  câştiga,  decât  cu  soiul  ce-I
        şi  de  vio  şi  ori-cât  ne-am * *păzi,  vinul   Un  cuvent  cătră  oieri!             avem  astăzi.  Putem  ţinea  de  acelea
        va  înflori  şi  se  va  strica.  In  pivniţi  ce                                       mai  puţine,  cari  ne  cer  hrană  mai  pu­
        nu  se  pot  aerisa,  şi  buţi,  unelte,  toate   Un  cetitor  al  foii  noastre,  pricepe-   ţină,  şi  totuşi  câştig  vom  avea  mai
        înflor  şi  aerul  plin  de  floare  şi  el,  e   tor  în  cultivarea oilor  si  doritor  al  îm-  mare ca azi după  multe  şi de soiu prost.
                                                                     '
                                                                           ' y
        stricăcios  vinului.                        bunâtăţirii  rassei  oilor  şi  în  părţile
                                                    noastre,  adresează  ciobanilor  români  şi­     Adeverat,  că oile se corcesc şi după
                D espre  zid ire a  p iv n iţe i.
                                                    rele  de  mai  jos,  pe  cari  cărturarii  noş­  loc  şi  după  păşune,  dar’  de  vrem,  ca
             La  zidirea  pivniţei  trebue se ţinem
                                                    tri  din  comune  unde  sunt  proprietari  se  nu  se  corceassă,  trebue  ca  în  tot
        foarte  mult  samă  de  starea  locului,  de
                                                    de  oi,  s£  binevoiască  a  le  aduce, ace­  anul  se  aducem  astfel  de  berbeci,  şi
        aceea  nu  putem  stabili  o  regulă pentru
                                                    lora  la  cunoştinţă,  întrucât  aceia  înşişi  anume  mai  ales  berbeci  negrit  Cei
        zidire,  atâta  se  poate  spune  numai,
                                                    n’ar fi cetitori.  Iată scrisoarea  din vorbă:  mai  buni  berbeci  negri  în  putem  că­
        că  pivniţile  săpate  în  coaste  sau  chiar                                           păta  în  comitatul  Târnavelor  şi  al  Bra­
        în  stâncă,  sunt  cele  mai  bune.  La  zidi­   în  rare  comitate  se  află  atâtea  oi,   şovului  şi  mai  cu  samă  în  Birtan  (Be-
        rea  acestora,  trebue  se  ţinem  samă  de   ca  în  comitatul  nostru  al  Hunedoarei,   rethalom) lângă Ibaşfălău (Erzşebetvăfos).
        aceea,  ca  dela  gură  spre  fund,  ele  se   şi  mai  cu  samă  în  părţile  Haţegului,   Ţinend  astfel  de  berbeci  negri,  vom
        meargă  ceva  ridicându-se,  pentru-ca  la   numai,  durere,  că  ţinem  un  soiu  de  oi   dobândi  miei negri,  al căror  preţ  e  mai
        ferberea  mustului,  acidul  carbonic  se se   cu  lână  rară  şi  tot  ca  inelele  şi  nu   bun.  Mieii  trebue  feriţi  de  frig,  lăsaţi
        poată  scurge  prin  uşa  cea  mare,  apoi   are  preţ  nici  lâna,  nici  oile,  şi  nici   se  sugă,  se  nu  le  tragem  laptele,  căci
        ca  pivniţă  să  aibă  câteva  hoarne,  pen­  peile  lor!
                                                         A                                     trăgendu-le laptele, ei slăbesc, lâna creşte
        tru  a  o  putea  aerisa:                        înainte  de  asta  cu  vre-o  câţiva   mare şi  nu  ne  putem împlini  scopul  de
             Dar’  zidirea  unei  atari  pivniţi,  în  ani,  până  nu s’au  comasat  hotarele  mai
                                                                                               mare  câştig.  Se-i ţinem  4—5 sâptemâni
        stâncă,  cere  mari  cheltueli,  şi  nici  nu  multor  sate  şi  oraşe,  puteam  afla  mai
                                                                                               şi  atunci  se  pot  vinde  sau  tăia şi  peile
        se  plăteşte,  decât  dacă  piatra  scoasă  prin  toate  satele  oi,  acum  înse  numai
                                                                                               au  preţ  dela  1.50  până  la  2 fl.  bucata,
        din  ea,  o  putem  folosi  la  zidit ceva, ori  în  rare  locuri  se  mai  pot  ţinea  aşa
                                                                                               pe  când  mieii  noştri  îi >  ţinem  2—3
        o  vindem  spre  cutare  scop.              multe-multe.  Deci  de  vrem  se  avem
                                                                                               luni  şi  nu  căpătăm  pe miel  cât  am  pu­
             Proprietarii  mai  mici  de  vii,  se-’şi  câştig  mai  bun  după  oi,  trebue  se  pră­
                                                                                               tea  căpăta  pe  pieile  celor  negri  de
        zidească  pivniţă  lângă  cămara  de  stors  sim  alt  soiu  de  oi,  măi  mări  şi  mai
                                                                                               cari  zic I
        sau sub aceea.  (Cămara  de  stors  o  vom  grele,  a  căror  lână  şi  piei  sunt  mai
        descrie  la  rîndul  seu,  acum  pomenim  cu  preţ,  asemenea  şi  mieii  lor I  Spre       Dacă  mergem la  tîrg  la  Haţeg sau
        numai,  că  cultivătorii  aevea  bine  întoc­ scopul  acesta  si  ne  însoţim  mai  mulţi  la  Sfântă-Mărie,  vedem  Jidanii,  Nemţii,
        miţi,  au  o  cămară  anume  lângă  casă  laolaltă  si  sâ  cumpărăm  berbeci  albi  şi  alţii,  cu  şetre  întregi  numai  cu  piei
        ori  chiar  deosebit  de  casă,  şi  acolo  dela  Câlnic  sau  dela  Loman,  lângă  negre  pentru  căciule  şi  maeştrii  se  îm­
        aduc  strugurii  şi-’i  storc,  acolo  având  Sebeşul-Sâsesc!  Mai  cu  samă  în  comi­  bulzesc  s<5  le  cumpere,  nu  ca  pe  cele
        toate  cele  de  lipsă  pentru  aceasta,  tatul  Sibiiului  se  află cele  mai  bune  oi,  albe,  căci  de pildă  domnii  cei  mulţi  de
        şi  pivniţa  aci  aproape  ori  chiar  sub  şi  noi aducend  berbeci  de  soiul  acelora,  prin oraşe,  toţi căciule  negre  caută,  ear’
        Camara).                      (Va  urma.)  vom  vedea,  că  acuşi  îndoit  mai  mult   albe  nu,  asemenea  blane  la  bunzi,  de

        de  numele  celui-ce  a  scris-o.  Un  oftat  uşor   şterse  lacrimile  şi  să  duse  iute  la  leagăn.  îl   fericită!»  apoi  i-a  strîns  cu  gingăşie  mâna
        ieşi  din  pept,  un  oftat  smuls  psptului  ei  de   sărută  pe  frunte,  ringeraşul  mamii»,  îi  şopti,   şi  s’a  dus.  O,  acel  fărmecător  al  viselor  sale
        dulcile  aduceri  aminte  scormonite!  Faţa  i-se   apoi  şezu  pe  pat  şi  începu a  legăna.  de  odinioară  unde  e?  Unde  e?  Să  întoarse
        învăpăie,  sângele' îi  svâcnea  cu  putere  în   • O  dacă,  D-zeule,  —  ar  fi  el,  poate   spre  părete  şi  atunci  i-se  păru  că  bate  ci­
        temple  şi  un  fior  nespus  de  dulce  îi  trecu   n’aşi  sta  tot  singură!  Doamne,  ce  am  greşit?  neva  la  uşe.  >Cîne  e?<  întrebă  eă  răstită.
        prin  tot  trupul.  Fiorul  dulce,  fericitor  chiar,   Cât  sunt  de  nefericită l«   Ascultă  şi  fiindcă  nu-i  răspunse  nimenea  să
        ce  îl  simţi  atât  de  viu  în  anii  tineri,  când   O  luptă  să  născâ  în  sufletul  ei în  aces­  linişti.
        închizând  ochii,  te  laşi  pradă  dulcilor  aduceri   te  clipe,  o  luptă  între  iubirea  faţă  de  El  şi   A  cugetat  că  e  bărbatul  şi  O  groază  o
        aminte  cari  în  parte  sau  chiar  toate  sunt  le­  între  simţământul  realităţii,  că  ea  e  deja  so­  cuprinsese.
        gate  de  o  »Ea«  sau  de  un  »EI«.  Astfel  de   ţie  şi  mamă,  o  luptă  al  cărei  sfirşit  este  de   Ziua  bărbatul  ei  era  ocupat  ca  funcţio­
        clipe  trăia  tinăra  femee  de  care  vorbim.  regulă  —  ura  faţă  de  bărbat.
                                                                                               nar,  ear’  noaptea  până  târziu sau  chiar  toată,
             Ca  o  furtună  îi trecură  prin  minte  toate   Orologiul  bătu  rar  12,  copilul  durmea
                                                                                               o  petrecea  prin  Cafenele  sau  crâşme,  ear’  pe
        visurile  sale  din  copilărie,  visuri  gingaşe,  ţe­  liniştit  ear’  lampa  adurmea  şi  ea...  Şi  pre­  ea  o  omora  urîtul  singură  acasă,  slujindu-i
        sute  cu  acela,  a  cărei  amintire  în  acestea   cum  liniştea  din  odae  o  întrerupea  răsuflarea   prilegiu  la  căinţe  şi  dureri  sufleteşti.  Era  târ­
        clipe  i-a  mărit  neliniştea  sufletului.  Nu  îşi   băiatului,  câte  urt  oftat  al  ei  şi  bătăile  rit­  ziu,  ea  se  svîrcolea  încă  în  aşternut,  icoana
        mai  putea,  lua  ochii  de  pe  numele  lui.  mice  ale  orologiului,   întunerecul  îl  brazda
                                                                                               lui  îi  era  pururea  înainte,  şi  deşi  ţinea  ochii
             De  când  nu Ta  mai  văzut!  şi  ce  doi   zarea  slabă  a  focului.
                                                                                               închişi, ideşi simţea oboseală, nu putea adormi...
       îi  e  de  el!  Ochii  i-se  umplură  de  lacrimi,   Să  puse  în  pat.  Chipul  lui  îi  era  veci­
        începu  a  tremura  ca  cuprinsă  de  friguri  şi   nie înainte,  i-se părea aproape,  aşa de aproape   Apoi  când  somnul  îi  întinse  vălul  seu
        a-şi  muşca  buzele  trandafirii.  Deschise  apoi   că par’că îi simţea răsuflarea,  că-i  aude  bătăile   peste  ochii  frumoşi,  când pe  aripa  sa o  trecu
                                                                                               în  lumea  viselor,  ea  strînse  pumnul  măriei
        ochii  mari  şi  ea  şi  când  s’ar  fi cugetat  adânc   tnimei.  Nu  putea  adormi  deşi  simţea  o  obo­
                                                                                              .drepte  cu putere,  ea şi când  i-ar strînge mâna
        la  ceva,  ii  ţinti în  sus.  îi  veni în minte  icoana   seală  pe  ochi.  îşi  aduse  aminte  de  acel  cias
        lui  aşa  de  limpede,  încât  nici-odată  nu  şi-a   din  viaţa  lor,  când  El  a  văzut-o  pentru  cea   lui  şi  îi  şopti  încet  şi  dulce,  ca  şi  când  ar
        putut  da  samă  mai bine  de  ea,  de când  s’au   din  urmă-oară  ca  profesoară  într’un  internat,   fi  fost  lângă  ea:  > Visuri  curate!»
        despărţit.                                 cum  a  plâns  ca  un  băiat,  când  ea  i-a  spus          ŞTEFAN  V.  VELŢIAN
             »0 ,  D-zeule«...  oftă  ea  încet,  dacă  »ar  că  e  logodită,  aşa  fiind  voia  altora...  Şi  el
       f i » — şi  copilul  începu  a  plânge.  Ea  îşi  i-a  şoptit  încet  printre  lacrimi:  »Mărioară  fii
   1   2   3   4   5   6   7   8