Page 4 - Bunul_Econom_1900_44
P. 4
Pag. 4 BUNUL ECONOM Nr. 45
numai că propunem, dar’ punem tare la hectolitri, e destul o jumătate de tur- nul nume propriu şi al ţinutului lor.
inima economilor noştri ce îşi doresc tiţă de pucioasă. Dar’ vinul roşu, nu Ear’ pentru asta nu trebue decât:
propriul bine, se se apuce cât de curend e iertat peste tot a-’l afuma, Căci faţa 1. ' Struguri bine copţi şi sănătoşi.
şi să facă ce n’au făcut pân’acum întru cea frumoasă roşie, ar deveni mult mai 2. Stoarcerea mustului în chip ra
îngrijirea mai bună a gunoiului. palidă după afumâre. ţional. ? G *
Mai trebue ţinut minte şi aceea,
R o m u l S im u 3. Vase cutate.
că tragerea trebue se o facem tot 4. Tragerea fără greşală a vinului.
deauna pe timp senin, curat şi liniştit, 5 In anul dintâi 3—4 trageri.
V M E R I T
căci în vremea vântoasă, ploioasă, fur 6. Umplerea buţilor până în gură.
îndreptar tunoasă, drojdiile de pe fundul buţii
pentru manipularea în chip raţional a se învolburează de sine, si nu vom D esvoltarea deplină a vin u lu i.
mustului şi a vinului. putea îndeplini 6 tragere curată, nici
pe lângă cea mai bună grije. Pentru Fiecare cultivător de vin ştie, că
Instrucţiuni date de ministerul reg. u. de agricultură. gustul vinului vechiu e tare deosebit
tragerea vinurilor se folosesc felurite
Tragerea şi um plerea vinului. pumpe (trăgace). • de âl celui nou, — asta pentru-că din
vinul vechiu prin trageri a eşit acidul
(Urmare). Deosebită grije trebue pusă la
A t r ei a-o a r ă trebue tras vinul îngrijirea vinului, pe u m p l e r e a b u ţ i- carbonic, să aşază pe fund strat şi prin
cam pe la începutul lui Iulie a anului lor. După fiecare tragere se simte această lăpădare de materii aspre, gus
viitor, şi a pa tr a-o a ră pe la înce oare-care scădere a . vinului, şi aceea tul lui devine mai uşor, mai luciu
putul iernii, tot aşa precum s’a spus trebue din două în două săptămâni oare-cum.
că e a se purcede la întâia tragere. umplută de nou, ear’ în pivniţi mai Are vinul şi astfel de materii,
Uscate, chiar în toată săptămâna, şi cari prin atingere cu aerul, se pre
In felul acesta îngrijind vinul, el
se va limpezi tot mai bine,' ear’ după anume cu vin de acelaşi fel. schimbă în materii de gust plăcut, aro
Gel mai simplu şi mai bun chip matic. Această schimbare la unele vi
a 3-a, a 4-a tragere, nu se va tulbura
mai mult. de umplut vinul este: a trage în o cur- nuri se întâmplă după 2—3, la altele
Astfel de vin va fi cumpărat de cubetă (trăgaciu) cu desăvârşire curată după 4—5 ani (de aci că unele vinuri
vin şi a-’l slobozi pe deasupra în bute, vechi, au o aromă pe care ca vinuri
neguţători ca şi de consumători, cu
până se umple, apoi a bate bine dopul nouă nu o aveau şi nu o au).
plăcere, şi îngrijirea cea bună o şi plă
iară. La umplere folosim totdeauna vin Vinul e deci mai deplin desvoltat,
tesc bucuros cât de bine.
bun, şi mai bine vechiu ca nou. când prin atingerea cu aerul (la tra
Şi în anul al doilea şi în al treilea
mai trebue tras vinul câte-odată. La Neîngrijirea de umplere pedep gere), nu se mai tulbură de loc, ci
tragerea din anul al treilea e bine se seşte pe stăpânul leneş, căci vinul îi rămâne curat ca cristalul, ca oglinda,
afumăm, dar’ numai puţin de tot, bu înfloare, va fi din zi în zi mai slab, şi şi are gust aromatic (plăcut deosebit).
tea, căci prin asta ferim, mai ales cu vremea poate să i-se strice cu totul. Şi din contră, dacă ţinem un vin
vinurile mai slabe, de înflorire şi de Gultivătorii mai mici de vin, sunt în bute ani şi ani de arindul, dela un
alte boale de vin. La bute de cinci datori a face aceste lucruri pentru bu anumit timp nu se mai face mai bun,
tea toată, podul, casa, până şi cel ungher în nici mâncare... Doar’ stăteam aşa cu faţa în înţelegei ii până în cele mai adânci pături
tunecos al pivniţei mucegăite... Zăpada, în sus, cu ochii deschişi mari şi me uitam la el... ale sufletului. Un dor supra omenesc ce ve
gheţul şi picăturile de lacrimi s’au şters toate Ştii cum pândesc copiii beşicile de deam acum bine că nu se putea potoli ni-
ca prin farmec. ’ ■ spumă ce se ridică minunate, apoi dispar ne câiri pe acest păment... Plângeam şi ceream
O, putere divină, ce dată eşti să re văzute în aer?., cu aceiaşi ochi pătimaşi, tre viaţa de apoi...
naşti un suflet aproape perdut, cum se te murători şi dornici pândeam zimbetul lui, o Aţunci de odată din grămădirea gându
descriu eu?! Nu, dragă Ido, n’am eu atâta vorbă, o rază caldă din ochii lui... rilor negre ca dintre norii întunecaţi se ivi
talent. Zile de vară senine, cu cer albastru, altă lumină.
Iubeam. fără pic de nor. Zile calde, pline de belşug O zină se cobori de sus şi se aşează
L’am întâlnit,Tam cunoscut şi l’am iubit. ameţitoare, dumnezee?til Şi după acestei., un lângă mine. îmi ridică peru! ce căzuse urît
Şi nu-i în lume artist să poată zugrăvi şir întreg de furtuni. Indoeli şi hărţueli, pa şi încurcat peste frunte, îmi netezi faţa tul
în grai, în colori, Ceea-ce am simţit. timi mici, meschine ce se tîresc prin sufle burată şi îmi şonti:
tul omenesc ca rimele în păment.
Cum e robul condamnat la vecînică în — Nu mai plânge... Ti-am fost departe,
Ai văzut tu cum despică fulgerul trun
chisoare, sau un nevinovat dus la locul de nu me ştiai.. dorul meu, era ce te chinuia.
pierzare, când i-se iau lanţurile şi un graiu chiul copacului, cum îi rupe crengile stufoase De acum prietină vreau se ţi fiu!
limpede îi vesteşte că este liber! Poate se-şi şi verzi, cum îl culcă Ia păment?... Aşa că Tresării, me ridicai şi o privii în faţă
deam eu, Ido, aşa îmi frângeam mânile, aşa
ridice fruntea, lumina s’a făcut. Iubire! lu transfigurată...
mină sfântă tu!.... zăceam doborîtă din înălţimea celor mai
sfinte simţiri. îmi întinse o bucăţică de hârtie albă
Nu mai aveam dor de lumea mea pă şi-mi şopti din nou:
Ce aveam?.,. Nu era tot el zeul ce-’mi
răsită, priveam cerul, stelele, şi în ochii lui — Scrie!
zimbea, ce trezise în sufletul meu atâta co
priveam şi regăseam acolo o lume... O, tu
moară de iubire? Nu. Aureola dispăruse şi Ochii mi-se înflăcărară, hohotele nesfâr
Ido, de ce nu este dat fiecărui om să cu
rămăsese omul. şite isbucniră din peptul meu.
noască acea lume?!
O ceaţă neagră îmi învălui mintea Nostalgie, amor; pretenie, dor de livezi
perdută. , şi câmpuri şi munţi şi codri şi cer albastru,
Peste câteva luni eram nevasta lui. O sete arzătoare îmi chinuia sufletul, un cer vecinie senin, armonie şi frumseţe,
Nu-mi mai trebuia acum nici somn, setea armoniei, setea eternului frumos, setea vecînică frumseţel toate erau aci. Bucăţica
